2,521 matches
-
și simbolic al acestei raportări. Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumea... acea respirație greoaie și prelungă, acel neîncetat gîfîit ca horăiala gîtuită a monstrului. E. Zola, Germinal, p. 5 Iar acest Voreux, într-un fund de groapă, ghemuit ca o fiară vrăjmașă, se îngrămădea tot mai împovărător, înghițind, într-o răsuflare tot mai anevoioasă și mai prelungă, aerul împuținat de greoaia-i digestie de carne omenească. E. Zola, Germinal, p. 15 Deodată îi răsăriră în față doi uriași ochi galbeni străpungînd întunericul. Se afla sub un clopot, în sala de recepționare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
porneau din ferestrele murdare, cinci sau șase lanterne triste spînzurau, afară, pe niște schele, al căror lemn înnegrit desena nedeslușit profilul unei estacade uriașe; și din această fantastică apariție, înecată în noapte și fum, se înălța doar un singur glas, răsuflarea puternică și prelungă a unui eșapament de aburi ce nu se vedea. Atunci omul desluși o gură de mină. Anumite lucrări de psihologie cognitivă confirmă faptul că prezența unei teme-titlu face întotdeauna textul mai lizibil-comprehensibil (chiar dacă memorarea unei descrieri este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al neființei. Cea mai elocventă caracterizare a produs-o Al. Mirodan, care afirmă că scrisul lui C. „seamănă cu o femeie care, de la distanță, nu-ți spune nimic, dar de îndată ce te apropii de ea simți o privire arzândă și o răsuflare animală care nu te lasă indiferent”. SCRIERI: Raze de soare, București, 1956; Întâia făclie, București, 1958; Jurnal de front, Tel Aviv, 1967; Florile nisipului, pref. H. Sain-Saicu, Tel Aviv, 1968; Răspântii, Ierusalim, 1970; Cu mâna pe inimă, Tel Aviv, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
constant, în aproape toate mitologiile, este "sacralizarea focului", ca "venerație absolută"158 4. AERUL Ca și focul, aerul este un element activ și masculin, în timp ce pământul și apa sunt elemente pasive și feminine.159 Aerul este asociat cu vântul și răsuflarea, reprezentând "lumea subtilă, așezată între cer și pământ, lumea expansiunii"160 "Substanță a schemei ascensionale" (Gilbert Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
riturile de fertilitate, primăvara, după moartea soarelui din iarnă. Astfel, primele comunități din sudul Europei au încrustat desene cu labirinturi în pietrele mormintelor și monumentelor.197 În plan cosmic, firul leagă stările existențiale de transcendență, simbolizând Atma (sinele) și prana (răsuflarea) care în daoism este asociată mișcării de du-te-vino a suveicii de la războiul de țesut "starea de viață, starea de moarte, expansiunea și resorbția manifestării." Țesătura este simbolizată de "caii lui Shiva care torc timpul sau destinul."198 La nivelul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ci moartea. Uneori nici cel mai înțelept dinte noi nu înțelege căile Domnului sau ale Răului. Tot aici jos după două săptămăni: Noul Ștefan se trezi exact atunci cănd soarele își închise pleoapa speriat de noaptea pustie ce gonea prin răsuflarea sa, nori de portocală săngerii. Încet își despărți genele din dulcea lor îmbrățișare. Credea că îl va găsi pe ieșirea în etern Lucas alături dar nu. Judecănd după poza de pe noptieră se afla în camera lui Ștefan. Adevăratul Ștefan nu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
părea cum că nu era al meu! Că în acea vreme se afla sufletul în inimă și numai mintea le vedea acestea toate, și le înțelegea. Deci umplînd un pahar cu nu știu ce, mi-au dat să-l beau tot, fără răsuflare, și știe Domnul că era atît de amar și fără de gust, încît a sărit sufletul meu cu silă grea înfricoșată, și a fugit din trup, și ieșind din locul lui, în care era legat l-au primit tinerii întru călătoria
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui Faulques cu o strâmbătură batjocoritoare, privindu-l foarte fix, cu irisurile verzi ieșite din orbite din cauza strălucirii soarelui deasupra nisipului și cu stropișori minusculi de sudoare pe frunte și buza superioară. Sper că ai obolul pentru Caron, spusese, cu răsuflarea Întretăiată de lăcomia cu care trăia clipa. Apoi Își atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acestui dezastru climatic, este păstrată în mitologia mioritică prin următoarea zicere. Sfintul Mihail în mitologia noastră populară, purta pe umeri soarele și luna iar printre alte îndatoriri cerești, trebuia să o țină în botniță pe Mamarca, mama dra-cilor. Aceasta prin răsuflarea ei, aducea cele mai cumplite geruri, transformînd pă-mîntul într-un sloi de gheață și distrugînd viața sfîntă a oamenilor. Păstrarea acestei realități într-o fărîmă de mit, arată că noi ne-am ținut toriștea dintotdeauna și chiar dacă unii au plecat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
au mai fost niciodată scrise în literatura română), se confruntă două sisteme de gândire. Adevărate bucăți de bravură, de o claritate ideologică, de sinteză și chiar de politologie și de luciditate istorică, în expresii percutante și replici ce-ți taie răsuflarea. Pagini antologice ce descoperă în Bujor Nedelcovici, alături de romancier, și un ideolog și un politician raisonneur. încă o surpriză: acest roman poate fi citit în mai multe chei. Dar, deoarece el se prezintă ca o inocentă utopie (ceea ce ține de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a aerului poate fi mai mare, între 7 14°C. Mișcarea aerului este foarte slabă și se simte doar pe planșeul peșterii sau în porțiunile ei înguste și aceasta mai ales iarna, când peștera își poate trăda prezența printr-o răsuflare călduță și aburitoare. În fond, fiecare peșteră își are microclima proprie și ca atare, și coloniile se vor deosebi între ele. Să reținem că peșterile de la Rarău și de la Toșorog sunt adăposturi de iarnă, în timp ce peștera de la Gura Dobrogei este
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor pe care nefericitul cititor apucase să și le clădească. Ca într-o "montagne russe", odată ajuns pe o culme, te prăbușești cu răsuflarea tăiată, descoperind că nici naratorul, nici sora lui, nici mama Barbarei nu sunt ce păreau a fi la început. Nici măcar moartea tinerei fete nu rămîne pînă la capăt un accident fatal, ci capătă nuanțe mult mai sinistre. Deși pe parcursul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care taie răsuflarea: Patimile cele mari și minunate ale unei mademoizelle cu numele Cartigam care fusese fiica unui Pașă turcesc anume Ibrahim de la Anadol și ia căzuse în robia creștinilor când au bătut pre turci și i-au scos din țara ungurească, din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e o mică comedie de badinaj aproape mussetian, O profesiune de credință, un monolog al unui personagiu onctuos și inconștient vodevilesc, care se retrage de pe scenă cu comice reverențe. În fabule ( Toporul și pădurea, de pildă), dizertația molierescă ce taie răsuflarea formează substanța. Alecsandrescu era în fond un monologist. A. HRISOVERGHI A. Hrisoverghi (1811-1837) e romantic mai mult în imaginea pecare și-au făcut-o contemporanii despre el. "Educația sa fu nenorocirea - scrie C. Negruzzi. În cea mai fragedă vrâstă pierdu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umăr. „Suntem conduși de o mână de birocrați care nu-și văd decât de interesele lor și care ar Înjunghia clientul pe la spate fără ezitare dacă ar ști că le iese și lor ceva.” A mers mai departe, trăgându-și răsuflarea. „Ca să nu mai spun că ăștia (managerii) oricum nu cred că putem avea grijă de clienții noștri.” L-am Întrebat dacă Îmi poate da câteva exemple. „Ba bine că nu”, mi-a răspuns. Balaurul În acțiune „Mai deunăzi”, a Început
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sunt și voi să fiu ceea ce sunt: meseriaș, nimeni nu mă poate scoate din scriitor român...”, și tot el, În altă parte, punînd acum accentul pe ideea de necesitate vitală a scrisului: „dacă scriu mi-este o necesitate ca și răsuflarea, ca și repausul, ca și mîncarea. Și dacă scriu În folosul românilor, cum mă pricep, este un Învăț (s.n.) de 30 de ani [...]. Pentru ce să mă laude pentru niște cugetări ce au devenit a doilea natură?”... (cf. st. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă ceață Și scoate-un aspru vuiet ce-nsuflă oțerire, Ducînd În lume, tainic, o cruntă prevestire. Tot omul fuge, toată făptura se ascunde...” Este un peisaj În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profană: „Ochi, guriță, piept și sin, Voi, la care eu mă-nchin, Și tu rai ascuns pre tare, Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ai statului Islamic. Aceștia atrag, conving și chiar fascinează pe adolescenții crizați din marea Britanie. Mulți dintre ei (de ordinul sutelor) pleacă în Siria căutând cu totul altceva în viață: adrenalină, suspans, trăirea periculoasă în vecinătatea morții, simțindu-i permanent răsuflarea în ceafă. Se întorc apoi în țara natală punând la cale atrocități abominabile. O parte din acești tineri jihadiști provin din rândul deținuților de drept comun din Franța. Sunt închiși pentru consum de droguri, de exemplu. Trăiesc o veritabilă dramă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică din ocean, cu o mișcare rapidă, ce le tăie răsuflarea vîslașilor. în clipa următoare, nefericitul secund, atît de clocotitor de viață, fu proiectat în aer și, descriind un lung arc de cerc, se prăbuși în mare, la o distanță de circa cincizeci de iarzi. Nici o scîndură din ambarcațiune nu fu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
canal ciudat seamănă cu o conductă de gaz instalată sub trotuar, într-un oraș. întrebarea care se pune, însă, este dacă această conductă de gaz e și o conductă de apă; cu alte cuvinte, dacă jetul cașalotului este doar aburul răsuflării sau dacă răsuflarea e amestecată cu apa strecurată în gură și eliminată apoi prin răsuflătoare. E sigur că gura comunică indirect cu canalul de jeturi, dar nu se poate demonstra că această comunicare are scopul de a elimina apa prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu o conductă de gaz instalată sub trotuar, într-un oraș. întrebarea care se pune, însă, este dacă această conductă de gaz e și o conductă de apă; cu alte cuvinte, dacă jetul cașalotului este doar aburul răsuflării sau dacă răsuflarea e amestecată cu apa strecurată în gură și eliminată apoi prin răsuflătoare. E sigur că gura comunică indirect cu canalul de jeturi, dar nu se poate demonstra că această comunicare are scopul de a elimina apa prin răsuflătoare, deoarece balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
șezînd cu fundurile pe copastie. Deodată, din adîncurile mării a țîșnit val-vîrtej o balenă uriașă și gheboasă, cu un cap alb ca laptele, plin de zbîrcituri și de riduri. Ă Ea era, ea era! exclamă Ahab, care-l ascultase cu răsuflarea tăiată. Ă Lîngă aripa-i dreaptă erau înfipte niște harpoane. Ă Da, da, ale mele, harpoanele mele! strigă Ahab cu exaltare în glas. Dar continuă! Ă Atunci, lasă-mă să vorbesc, spuse englezul, cu umor. Ei bine, străbunicul ăla venerabil
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]