5,132 matches
-
existența noastră malefică îi ajuta pe americani să-și scuze propriile absurdități. Echilibrul planetar se păstra cu acest preț, conchideau ei... Acele înțelepte concluzii erau adesea măturate după câteva ore de un blindat în flăcări, a cărui cochilie de oțel răsuna de țipetele arșilor de vii sau, la fel ca ultima oară, de moartea acelui rănit care-și întindea cioturile brațelor spre rafalele unui automat. Mă străduiam să nu înțeleg astfel de morți, pentru a nu le dilua în sporovăiala noastră
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de capacitate de distrugere. Cu toate astea, ca un adevărat poet, recunoștea utilitatea acelui geniu rău, fără de care istoria ar fi bătut pasul pe loc și ar fi pierdut poate una dintre cele mai frumoase pagini ale ei. Vocea care răsuna dincolo de perete și mă exaspera atât de tare la început, era pe punctul de a se șterge într-o indiferență amuzată când, brusc, i-am ghicit secretul. Războaiele deveneau eficace și durabile, datorită unor astfel de poeți. Era nevoie de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-mi dăruiască... Tot ceea ce o astfel de legătură putea să ne ofere...“ Întorceam pe toate părțile formulele astea, încercând, măcar prin aceste îmbinări verbale, să rivalizez cu perfecțiunea mașinilor. „Curiozitate!“ Cuvântul ăsta, ghicit în mod inconștient de multă vreme, a răsunat brusc, pe un ton just și dur. Femeia care cu trei zile mai înainte se întorsese la Moscova, simțea pentru mine curiozitate. Iar curiozitatea ei ne procura o legătură vie, bine jucată, de la început și până la sfârșit, fără riscul dragostei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
interpret despre care nu se știe în ce măsură stăpânește limba. Unele din cuvintele lui aveau, pentru mine, o vechime mai mare de douăzeci de ani, venind din epoca în care le învățasem și în care se păstraseră, fiind foarte rar folosite. Răsunau în încăperea aceea joasă, baricadată cu pereți din oțel, iar sonoritatea lor deschidea lungi ferestre spre lumină și aer. În amintire se mai amesteca, intact, orgoliul copilăresc de a fi îmblânzit limba aceea neobișnuită. Într-unul din momentele de rupere
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de jos. Abia după ce m-am rugat, am înțeles sensul șoaptelor mele: — Trebuie să facem ceva, nu vreau să mor! Nu acum... Nu știam dacă mă auzise consilierul. Dar mi s-a părut că tocmai din fundul acelui abis a răsunat glasul lui, o clipă mai târziu. Vorbea cu o voce monoton, ca și cum s-ar fi adresat sieși, iar istorisirea lui continua deja de câtva timp. În mod uimitor, litania aceea izbuti să se impună peste furia valurilor și isteria vântului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simțurile. Vaporul părea că se afundă, alunecând tot mai mult pe o pantă lichidă și dând senzația că nu-și mai poate opri alunecarea. Și în liniștea aceea, vrând parcă să rupă vraja și să relanseze mersul mașinilor, glasul consilierului răsună din nou. Își dăduse cu siguranță seama că povestirea lui făcea în mod involuntar să dureze suspansul, iar asta nu era deloc ceea ce urmărea, așa că o isprăvi în câteva fraze în care nu mai sălășluia nici un mister: — Cubul din piața
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să alerge, să coboare în goană panta înghețată a malului. Precum mărgelele unui șirag rupt, copiii alunecaseră într-o spărtură de apă neagră. Salvarea aceea ar fi trebuit să fie zgomotoasă, să atragă multă lume... Pe malul pustiu și însorit răsunaseră doar câteva gemete și trosnetul gheții sfărâmate. Pentru a-l scoate pe unul dintre copii, Anna intrase în apă, scufundându-se, căutând cu mâinile trupușorul care tocmai dispăruse. Lupta împotriva fiecărei secunde de frig, îi arunca mai întâi pe mal
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În visul lui domnea aceeași lumină palidă de dinaintea zorilor, ca și îndărătul ferestrei. Mergea printr-o pădure atât de înaltă că, și dacă își dădea capul pe spate, tot nu putea zări vârfurile copacilor. Înainta, călăuzit de un cântec ce răsuna tot mai aproape, ce aduna în ecoul lui toată frumusețea acelei păduri aflate încă sub ceața nopții, toată întinderea văzduhului care începea să pălească, și chiar și finețea desenului frunzelor pe care le dădea la o parte din calea lui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și tot astfel, într-un alt loc, iarba încâlcită, moale, răsunând de un bâzâit leneș de gâze, iarba unei veri radioase care continua de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, alături de izbele care ardeau și în care țipau oamenii închiși înăuntru. Soldații din detașamentul lui se ascundeau într-o viroagă, cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pasăre ascunsă în mijlocul zăvoiului de sălcii tot repeta două note, cu o veselă stăruință. Când se ridică, auzi un hohot scurt de râs. Soldații din compania sa, își zise, care, profitând de oprire, se spălau sau își spălau rufăria. Hohotul răsună din nou, dar prea sacadat pentru a putea fi vorba de râs. Pavel dădu ocol hățișului de sălcii, trecu peste un trunchi gros, pe jumătate scufundat și, dând la o parte o cascadă de ramuri, îi văzu. O femeie răsturnată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau nu înțeles, dacă uimea sau convingea. Cuvinte pe care ți le spui ție însuți sau pe care le adresezi unor umbre. Înaintea unei lupte, se știa deja că peste câteva ceasuri, nouă din zece glasuri vor înceta să mai răsune pe acest pământ. Asta făcea ca glasurile să fie calme, detașate, indiferente față de ce aveau să gândească despre ele umbrele de mâine. Uneori, povestirea se întrerupea și puteai ghici cum continuă, subteran, în liniștea amintirilor. „Ca să nu strivesc oul ăla
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scuipatul ăla.... Ofițerul se îndreptă de spate și dădu un nou ordin. Șirul soldaților tresări și, pocnind puternic din călcâie, încremeni în poziție de drepți, cu ochii ațintiți asupra superiorului. Acesta se uită la ei cu asprime și făcu să răsune în piață câteva cuvinte sacadate. Zurin înțelegea germana, limba aceea a inamicului, ce se învăța la școală citindu-l pe Heine. Acesta este un adevărat soldat, spuse ofițerul. Ca el trebuie să vă bateți! Preț de o secundă lungă, piața
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
izbutea să respingă acele patru mâini care o trăgeau de rochie, o strângeau de mijloc, o împingeau spre ușa larg deschisă a magaziei. Pavel făcu un salt spre ei, încercând să nu țină seamă de avertismentele de prudență care-i răsunară în minte. Nu dorința de a sări în ajutor a fost cea care l-a hotărât, ci o imagine negândită: contrastul prea dur dintre frumusețea femeii, fragilitatea cizelată a chipului ei și magma cuvintelor, a fizionomiilor, a gesturilor, care o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deprinseseră deja cu întunericul. Se priveau fix, fiecare ghicind că primejdia de care fugea, atât de ciudată, atât de legată de trecut, se amesteca de acum înainte cu primejdia de care fugea celălalt. Că viețile li se amestecau. În depărtare răsunară un glas mânios, un ordin, apoi câteva lătrături. Și tocmai atunci o smucitură urni întreaga garnitură, iar Pavel simți, în trupul lui și în aceeași clipă și în trupul femeii, efortul involuntar al tuturor mușchilor încordați în copilăreasca dorință de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată pe perete, deasupra barului, sporea senzația că te afli într-o vitrină de muzeu. În răstimpuri, rafalele se făceau auzite în partea de jos a clădirii, apoi răsunau la etaj, urcau... Într-o noapte, curentul a revenit pentru câteva clipe, din abajururile de sticlă întunecată s-a răspândit o lumină dulce, de culoarea ceaiului, ventilatoarele s-au însuflețit deasupra meselor. Iar lângă bar au răsunat suspinele magnetofonului: două-trei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a clădirii, apoi răsunau la etaj, urcau... Într-o noapte, curentul a revenit pentru câteva clipe, din abajururile de sticlă întunecată s-a răspândit o lumină dulce, de culoarea ceaiului, ventilatoarele s-au însuflețit deasupra meselor. Iar lângă bar au răsunat suspinele magnetofonului: două-trei măsuri dintr-un slow, care s-au topit în clipa următoare în bezna care s-a așternut iarăși. Ziua, prin fereastra circulară, puteam observa aproape tot orașul. Adesea, două grupuri de soldați, rebeli și guvernamentali, înaintau unul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prin grădina suspendată și, aflându-ne deja lângă scara în spirală, am nimerit în plină tragere. Erau ultimii combatanți ai vechiului regim. Crezuseră că era vorba despre un atac ce venea de la etajele superioare. Am făcut cale-ntoarsă pe scara care răsuna încă de împușcături, m-am trezit cu o sprânceană retezată de un glonte care a ricoșat, tu te-ai întors în fugă, mi-ai văzut fruntea plină de sânge, am avut vreme să-ți prind privirea, să te liniștesc cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
puțină contabilitate nu strică... Autorul filmului scoase din buzunar o agendă, a cărei copertă se deschidea cu un mic calculator. Mai multe persoane înclinară capul pentru a-i urmări mai bine explicațiile. Mi-am auzit propria voce, ca din exterior, răsunând pe deasupra capetelor aplecate. Am încercat să spun că la eliberarea unui lagăr, soldații nu puteau folosi artileria și nici grenadele de asalt, și că adesea trebuiau să înainteze fără să tragă, pentru că germanii se apărau în spatele prizonierilor și că din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
va încerca astuparea breșei prin care își iau zborul elicopterele astea de luptă, precum și alte jucărele aidoma lor, concepute de inginerii noștri înfometați. A comandat un taxi și, în timp ce-l așteptam la ieșire, am ascultat debitul energic al știrilor ce răsunau deasupra barului: amestec de greve, războaie, alegeri, meciuri, morți, goluri marcate. — Nimic nu mă mai uluiește în lumea asta, spuse Șah, uitându-se la strada cenușie de ploaie, dar să văd că avioanele germane care bombardează Balcanii au aceeași cruce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ideea că locul cu pricina ar putea înlesni mărturisirea. Mi-a spus data morții și deodată n-a mai fost cu putință să te țin la o parte de acea dispariție. Lumea a rămas goală, sonoră, seacă. Prenumele tău a răsunat de mai multe ori, precum ecoul unei incantații zadarnice. Dintr-un reflex de grabă în fața morții, din respect pentru ceea ce se cuvine în fața ei, imaginea unui sicriu înconjurat de coroane și de chipuri plânse mi s-a impus privirii, pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
contracția musculară care o produce sau la deplasările în spațiu care urmează nu este decât o abstracție fiziologică sau mecanică... gestul motric are un dublu scop să producă o modificare a lumii exterioare declanșând o acțiune și să facă să răsune în sine lumea exterioară". Studiile de psihologie genetică au un rol aparte în fundamentarea conceptului de psihomotricitate, prin relevarea rolului activităților neverbale (corporale) în dezvoltarea funcțiilor cognitive. Mișcarea influențează comportamentul copilului ca factor al temperamentului sau, stabilirea unor sindroame de
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună ecouri din Lucian Blaga, dar și din Geo Dumitrescu sau din alte referințe culturale livrești. E vorba de o poezie comună, întru totul conformă orizontului liric al anilor ‘70, nici novatoare, nici conservatoare. Tulburarea naturii (1982) vădește o sinteză echilibrată
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
ț-acriscură schiñi // și-ț trimbură mâna / când ti-aplicași ca s-tincliñi // sâmțiși cum / sărâma din tini / schimură ‘nă rugăciuni și s-duți? // dado, / laie dado.../ tu aistă noapți, / țerlu s-înavuță cu ‘nă noauă Cruți.” Acest lirism are și o coardă erotică, răsunând chiar și în elegia temniței: „Nu-i vrearea biligiucă, ni ciupari, / S-li porț pirifan, dzua, la videari;/ Niți icoană di-aviu, la cari s-ti-ncliñi,/ Ca să-ț-afirească inima di schiñi.// Nu i hrisafi, galbină flurie, / S-u coși pi ciciroană, tră
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
2001, 7-8; Poantă, Dicț. poeți, 23-27; Petraș, Panorama, 119-121; Adrian Pintescu, Horia Bădescu sau Sentimentul capodoperei, „Poezia”, 2002, 1; Ioan Holban, Un înger răstignit pe gură, CL, 2002, 4; Ioana Bot, În apărarea poeziei, CNT, 2003, 3; Ioan Adam, Cum răsuna tomnaticul Eheu, ALA, 2003, 655; Dicț. analitic, IV, 53-56. C.H.
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
bolnav./ Îl am de la Termopyle./ Acolo am fost învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul dramatic, înfrângerile, suferințele, chiar și când acestea fac cât o victorie, cum i s-a întâmplat lui Leonidas. Ca premoniții ale propriului destin, răsună alte secvențe ale liricii sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet/ Nu cunoaște firescul drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]