2,826 matches
-
de viță de vie. Ce este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele vulturului, suspendat În gol!? Curajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Piramida dă și ea un sens deșertului limitîndu-l. Pe blocurile de granit s-ar putea săpa inscripția „PÎnă aici”. PÎnă aici e posibilă victoria nisipului și a indiferenței. Aici Începe melancolia timpului și a vieții. PÎnă aici, așadar, sînt posibile rătăcirile lui Ulise. Aici Începe Ithaca... Ar trebui, poate, să mă dărui acestor bucurii cu prudență. Dar a iubi Înseamnă tocmai prilejul fericit de a nu suspecta mîna Întinsă spre viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sale și, trezindu-se, vede morile de vînt cu care s-a războit stînd batjocoritoare cu aripile desfăcute În vînt. Decăderea din iluzie aduce după sine decăderea din mister. Un Don Quijote internat Într-un ospiciu pentru a se vindeca de rătăciri și vedenii n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i decât o cârpă stoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cele patru zări ale neantului. Încă viu, totuși, încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
expresivă și originalitate, iubirea totală carne și suflet, dionisiacul și apolinicul, pe orbită cosmică: Știu și voiesc; aceasta mi-e ultima viață... Nu mai renasc de-acuma, căci, iată, te-am găsit. Deschizi eternitatea: în pacea ei măreață Se-ncheie rătăcirea-mi c-un glorios sfârșit... ...Am supt nemuritorul sân al iubirii sfinte, În rând cu Arhetipii fără de veac și nume... Dă-mi mâna, nu-i nevoie de-aripi... O-mbrățișare: Misterioasa carne se face duh în noi; De dincolo de ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Care este explicația acestei concepții ? La Eminescu, orizontul poetic în care se mișcă totul, este adecvat necesității zborului nelimitat al spiritului. Și tot ceea ce întâlnește în cale este pentru el certitudine. La Arghezi însă, de la capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Heraclit și a fost reafirmat de Hölderlin. De vină au fost considerați în diverse culturi, fie zei vicioși, ca de pildă la asiro-babilonieni, fie Maya și zeița Kali la indieni, fie o lege incomprehensibilă precum moira în Grecia antică, fie rătăcirea omului în complicitate cu un șarpe, cum a imaginat mitul iudaic. Vechiul Testament este o oglindă cvasi completă a răului uman. Din primele zile, prin amintitul scenariu mitic cu un șarpe și un măr, omul este umilit și condamnat la suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
căpeteniile lui împreună cu el", zice Domnul. 4. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au nesocotit Legea Domnului și n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duși în rătăcire de idolii cei mincinoși după care au umblat și părinții lor; 5. de aceea, voi trimite foc în Iuda, și va mistui palatele Ierusalimului." 6. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
devenise însuși simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de idealuri, de rătăciri, de avânt, de căutări. Generația aia a noastră, a războiului... Am auzit de chestia asta cu generația când l-am arestat și l-am anchetat, prima dată, pe profesorul ăla, Zbenghea. El zicea că-i cu generația lui alde ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acest volum de poeme să se intituleze „”( pe care l-am împărțit în 3 părți: Stări, gânduri, Pe-un zâmbet de așteptare și Atitudini), a fost pentru că, prin ele, îmi exprim gândurile, stările, care pot fi metamorfoze, introspecții, retrospecții, așteptări, rătăciri, vise, tablouri pentru toate anotimpurile, zâmbete de așteptare, atitudini etc, și, doresc, ca prin mesajele pe care le decriptați din aceste poeme, să puteți medita alături de mine... Întotdeauna mi-a plăcut să scriu simplu și profund, fără înflorituri, tocmai, ca
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
5. În fața lui Dumnezeu, în fața noastră și a oricărei ființe umane să recunoaștem natura răului din noi. 6. Să acceptăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a îndrepta aceste defecte. 7. Să ne rugăm cu umilință ca El să ne ferească de rătăciri. 8. Să scriem numele tuturor celor pe care i-am rănit, cu vorba sau cu fapta, și să facem orice ca să ne răscumpărăm vina. 9. Să ne cerem iertare în mod direct, de câte ori e posibil, cu excepția cazului în care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
El, dar nu pe față, ci cam pe ascuns. 11. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, și ziceau: "Unde este?" 12. Noroadele vorbeau mult în șoaptă despre El. Unii ziceau: Este un om bun." Alții ziceau: Nu, ci duce norodul în rătăcire." 13. Totuși, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe față. 14. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăța norodul. 15. Iudeii se mirau, și ziceau: "Cum are omul acesta învățătură, căci n-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
și la Farisei. Și aceștia le-au zis: "De ce nu L-ați adus?" 46. Aprozii au răspuns: Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta." 47. Fariseii le-au răspuns: "Doar n-ați fi fost duși și voi în rătăcire? 48. A crezut în El vreunul din mai marii noștri sau din Farisei? 49. Dar norodul acesta, care nu știe Legea, este blestemat!" 50. Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, și care era unul din ei, le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
baligă de vacă și spunând voioasă „Nu e chiar atât de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret la modul cel mai sincer și că nu am avut niciodată de gând să trag pe sfoară compania și... Nu, mai bine spun „Adevărul ăsta e, chiar am luat zece, haha, ce proastă sunt, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pare total luat prin surprindere - apoi ridică din sprâncene. — Sigur. Spune. Intru În cameră, trag aer adânc În piept și-l privesc drept În ochi. Domnule Harper, știu de ce m-ați chemat aici. Știu că am greșit. A fost o rătăcire de moment, pe care o regret amarnic. Îmi pare extrem de rău și nu se va mai Întâmpla niciodată. Dar, În apărarea mea... Simt cum mi se ridică un nod de emoție În gât. În apărarea mea, trebuie să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Însuși Leonardo Da Vinci. Oglinda mare din holul apartamentului Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic, părând că-i Încurajează rătăcirile. Antoniu face o pauză, timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ele și spre seară ajung la Nisa. Golful și portul îți iau ochii cu mulțimea de iahturi și bărci. Mă îndrept spre centru, spre gara centrală, pe un bulevard generos pe care se află catedrala Notre Dame. După o mică rătăcire prin centru, ajung în sfârșit la destinație, la ”Association Maison d'accueil Jacques Alberione”, pe rue de Lilas, nr. 30, unde mă așteaptă sora superioară, foarte amabilă, de origine italiană. Rămân cu ele la rugăciunea vesperelor, apoi iau cina cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicînd: "Sculațivă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!" 2. Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai disprețuit. 3. Căci mîndria inimii tale tea dus în rătăcire, pe tine, care locuiești în crăpăturile stîncilor, și domnești în înălțime; de aceea, tu zici în tine însuți: Cine mă va arunca la pămînt?" 4. Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
coborâș lin și drept spre zâmbetul ce mă-mparte clar în noapte și zi, dimineața să-mi spăl toate țărânile nopții, să intru în zi ca într-o orgă, să sun acolo neașteptat, atingând tot ce se poate atinge, pentru ca rătăcirile mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Ulise i se oferă oricărui exilat (tocmai pentru că a fost condamnat de „zei”, adică de Puterile care hotărăsc destinele istorice, terestre). Dar, ca să-și poată da seama de aceasta, exilatul trebuie să fie În stare să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor lui și să le Înțeleagă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice (voite de „zei”) și ca pe tot atâtea obstacole pe drumul spre casă (spre Centru). Asta Înseamnă: a vedea semne, Înțelesuri ascunse, simboluri În suferințele, depresiunile, ariditățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu, Mărite Anonim, nici nu știi cât te prețuiesc, lăsându-mi libertatea de a alerga liberă pe toate căile necunoscute și nebătătorite! De asemenea, cunoști prețul pe care l plătesc pentru aceste acerbe rătăciri În pustie... Să revenim... Privind mai bine la femeia care tocmai intrase, ce să văd? Tricoul negru avea pe spate imprimată o stea aurie, destul de mare, peste care era scris... ce credeți? Vreun nume de sfânt, vreo frază biblică? Nici
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zi și jumătate. Tot era un progres! Găsisem În caietul meu o poezie semnată de Daniel Chirileanu și pe care aș fi vrut să le-o citesc, dar mi-am dat seama că altfel stau lucrurile aici. Aceasta este poezia: Rătăcire De multe ori/ Uit că sunt al Tău, Dumnezeule; Închei afaceri cu vânzătorii de zei, Te vând, Te cumpăr Înapoi/ Și iar te vând... De fiecare dată mai ușor, mai ieftin; Dar te răscumpăr din ce În ce mai greu... Că te scumpești mereu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aproape de soare și zăpezi virgine - sunt mărăcini și prăpăstii, animale sălbatice flămânde... O clipă de neatenție și drumul poate sfârși mult prea devreme. Spun toate acestea despre viață - deoarece ea nu reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai poți ieși la lumină. Dar, cu speranță dorință și cuget curat... vom ajunge pe culmile visate. ...Și, nu știu cum - Într-o zi - a Încolțit În inima-mi naivă...visul de a deveni scriitor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rugat din nou, și cerul a dat ploaie, și pămîntul și-a dat rodul. 19. Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și-l întoarce un altul, 20. să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet de la moarte, și va acoperi o sumedenie de păcate.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]