2,812 matches
-
prada orișicui. La dramaturgul român, Antigona însăși îi arată lui Oedip cât de mult a suferit și cât de dramatic s-a schimbat existența ei de când a pășit pe drumul pribegiei. Ea speră să-l convingă astfel să-și curme rătăcirile cerând ajutor și îndrumare zeilor : Fie-ți milă de mine, dacă nu ți-e milă de tine. Iată : gleznele mele sângerează. Trupul meu feciorelnic e zdrobit. Degetele mele, învățate să mângâie puful porumbeilor, au înțepenit (I 1). Confruntat cu tânăra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rătăcit în drum spre Teba, să omoare un bătrân năzuind să ajungă la Kolonos. Prima reacție a lui Eumet, care nu și-a mai pătat vreodată mâinile cu sânge omenesc, este de a respinge oracolul funest drept umbră infernală, pricina rătăcirii și izvorul nenorocirilor (II 3). Presimțind că face obiectul divertismentului lor, tânărul îi întreabă pe zei : ce petrecere sălbatică aflați în jocul cu destinul ? (II 3). Mai apoi, el cedează și pornește în căutarea victimei revendicate (De unde să găsesc, în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
figura eroului e actualizată prin povestirea întâmplărilor care au iscat mânia lui Zeus și prin mărturisirea sentimentelor față de omenire. Dat fiind că tragedia se naște din faptă, relevantă este întâlnirea cu Io, altă victimă a lui Zeus, condamnată la veșnică rătăcire. Prezența fetei transformate în junincă precipită dramatic figura lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cercul posibilităților, dar mi-a prezis că la Bugaz nu voi scăpa de mine însumi. În acest sens, prezicerea lui s-a dovedit exactă. Bugazul, ca și voi toți, prietenii și frații mei, m-ați redat mie însumi. După niște rătăciri ale căror urmări tragice mă copleșesc, am descoperit adevărata, marea, inepuizabila iubire. Este pesemne incredibilă sau condamnată să rămână fără urmare o dragoste între o fetiță și un tânăr bărbat de douăzeci și șase de ani. Nu asta este convingerea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de nedespărțit, de la început până la sfârșit. Strâns asociați la trezirea eului ei cel mai adânc, i-au dat vieții, cu încărcătura lor de embleme, prețul și măsura valorilor sale. Și dacă moartea nu e nimic, viața e totul. Viața cu rătăcirile ei, cu meandrele ei, cu nenumăratele ei fațete, din care nu-ți rămân, la final de partidă, decât dragostea și prietenia, care să te țină de mână în clipa când înfrunți singurătatea ultimă. Doar cărțile au un sfârșit! Nicio viață
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cum e ardeiul, lung și butucănos, din care e confecționat. Ochii nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
SANCTITĂȚII SALE Din Cetatea Vaticanului, 11.02.1946 Sfinția voastră, Vă transmit recunoștința vie și cordială a Sfântului Părinte, în semn de omagiu, pentru cartea dvs. „Ceasul hotărârii - Apostolica Vivendi forma “. Aceste pagini scrise cu inima sfâșiată de durere în fața rătăcirii religioase și morale, care aduce mari nenorociri asupra omenirii și ne fac să ne îngrozim de altele și mai rele, vor să fie - și chiar sunt - o atenționare tristă și stăruitoare adresată preoților și persoanelor consacrate, ca să iasă din mediocritatea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și poate chiar prea egoist să ne înmulțim plângerile asupra nenorocirilor timpurilor noastre, asupra lipsei de credință, asupra depravării moravurilor, asupra pierderii sensului păcatului - care este unul dintre cele mai grave aspecte ale moralei indivizilor timpurilor de azi, asupra anumitor rătăciri morale, asupra laicismului statelor, și s-ar putea continua; nu cumva plânsul nostru asupra acestui Ierusalim lunecos și absent față de mânia lui Dumnezeu este prea comod și inutil, dacă nu realizăm că și noi am avut partea noastră de responsabilitate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fi așteptat la scaunul de spovadă chiar și ore în șir cu dragostea cea mai arzătoare, dacă am fi fost mult mai smeriți, mult mai zeloși, mult mai activi, mult mai dezlipiți de bunurile pământești și de comoditățile noastre, cine știe câte rătăciri sufletești nu ar fi fost evitate! Și apoi, înainte să ne prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David, descumpănit în fața nenorocirilor care s-au
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
viață de câteva milenii; dar a crezut cu tărie în iubirea lui Dumnezeu față de biata omenire. Și noi, asemenea lui, am moștenit o lume perversă care ispășește încă și azi urmările a cel puțin patru secole de greșeli și de rătăciri și, cu toate acestea, nu se căiește în fața evidenței incapacității sale. Chiar și cei buni, sub povara atâtor nenorociri, se simt zdruncinați în credință. Cineva crede că Dumnezeu va veni să ne ajute atunci când lumea va da vreun semn de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
serviciile poliției oameni care mă cunoșteau. Au mers, cu mine, la tren și dintr-un vagon, plin și gata de plecare, l-au scos pe Golup. Am descris această scenă penibilă, fiindcă am trăit-o și faptele erau adevărate. Această rătăcire, care a fost Transnistria, terfelește concepția de viață a poporului român, de a fi nu agresivi, necălcînd hotarele altor popoare, dar gata oricînd să-și apere glia străbună, așa cum ne arată toată istoria neamului nostru. 67 Dacă la 21 iunie
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
stabilită cu Beneș pentru a sprijini inițiativa negocierilor directe cu Rusia sovietică, luată de mareșalul Antonescu. De ce aceste sforțări nu au fost solidare, dînd astfel o singură atitudine politicii românești, ci au fost risipite și contradictorii? Este marea și fatala rătăcire a lui Iuliu Maniu. Îl ura pe Tătărăscu, aceasta este sigur. Orice propunere venea de la el, era respinsă imediat, fără să fi fost examinată. La finele lui iulie 1944, Richard Franasovici, care se afla în Elveția, îi comunică telegrafic lui
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
satul meu, Costișa, așezată de la bun început sub o emblemă de prestigiu, susține consecvent credința autoarei în dăinuirea vetrei strămoșești și "spiritul rădăcinilor" de acasă, pe care nu trebuie să-l pierdem, mai cu seamă în vremuri de primejdie a rătăcirii noastre ca neam, ci să-l cultivăm cu pasiune și generoasă dăruire. Prof. Vasile I. Schipor CUVÂNT DE ÎNCEPUT "Pământul natal, cu tot ce e pe el, îl purtăm toată viața în noi și e prezent în cântec, în poemă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
deschis poarta să intre mașina în curte. Zgomotul mașinii m-a făcut să ies din bucătărie în pridvor, de unde le-am comunicat plin de importanță: A murit bapțea! Fie din cauza motorului mașinii, fie că mama considera spusele mele drept o rătăcire de moment, a refuzat să înregistreze mesajul. Văzând că nu a fost înțeleasă însăși esența comunicării, am repetat cu o intensitate sporită: A murit bapțea! De data aceasta, au înțeles perfect. S-au repezit amândoi pe scări în camera bunicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
general, sufăr când, din motive care nu pot fi scuzate, editorii publică maculatură, așa cum am mai spus. Ar trebui să respectăm cartea că mijloc de transmitere a unei valori, că mijloc de formare a omului și nu că mijloc de rătăcire, pierzare, derută. Fără cărți istoria nu ar există, informația nu ar circulă. Nu văd o societate fără carte, fie pe suport de hârtie fie virtuală. A.B.Ei da, iată ce scria despre Dumneavoastră poetul Octavian Soviany în Revista "Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost practic dus cu vorba, iar cartea de debut a trebuit să apară a doua în ordinea scrierii și mult mai târziu, în 1994. "Pustiuri suverane" a apărut până la urmă ca a două carte, doi ani mai târziu, sub titlul " Rătăcirile doamnei Bovary", după debutul cu "Gustul înstrăinării", la Editura Timpul, în urma Concursului "Aurel Dumitrașcu". Din păcate, și acea carte a fost editată neglijent, cu multe erori și în condiții grafice foarte proaste, din indiferență, dar și din răutatea unor confrați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
picioare, lovindu-i cu picioarele, mâinile și ciomegele, până când i-au transformat într-o masă de carne sângerândă. Octavian Voinea relatează lamentarea unui tânăr care înnebunise din cauza bătăilor: Ce, Dumnezeu?! Uite că totul este materie! Groaznică a mai putut fi rătăcirea în care m-a târât educația burghezo-legionară! Oare cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim e regimul comunist care ne-a trimis pe acest profet-pe domnu Țurcanu-ca să ne lumineze și să ne scoată
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
societate-mocirlă, să ne desprindem din starea animalică ce ne fixează la sol, prizonieri în propriul corp și înlănțuiți de patimi și condiționări. Nu pot ajunge la sublim decât ieșind din actuala stare care este un fapt material; de aici și rătăcirile... Important este că rătăcirile au trecut - așa îmi place să cred. Punându-vă la dispoziție scrierile de față, m-am deconspirat intenționat, pentru că am dorit să vă arăt fața umană de la care am plecat, dar și o alta, cea mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din starea animalică ce ne fixează la sol, prizonieri în propriul corp și înlănțuiți de patimi și condiționări. Nu pot ajunge la sublim decât ieșind din actuala stare care este un fapt material; de aici și rătăcirile... Important este că rătăcirile au trecut - așa îmi place să cred. Punându-vă la dispoziție scrierile de față, m-am deconspirat intenționat, pentru că am dorit să vă arăt fața umană de la care am plecat, dar și o alta, cea mai frumoasă, a mea, a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Kremnitz, prietena și în multe colaboratoarea Reginei. Trei romane: Din două lumi, Poșta de război, Astra, scrise în colaborarea ambelor scriitoare și publicate sub pseudonimul Dito și idem. O serie de novele, tot de Dito și Idem sub titlul În rătăcire conțin: Răzbunare, Romanul Zoiei, Pablo Domenec, Vera, Noria și tot în aceeași colaborare tragedia istorică Ana Boleyn. Volumele de poezii germane originale: Furtune, Liniștea mea, Vrăjitoarea, Iehovan, Patria, Cântece de meseriași, Rheinul meu, Cântece de Mare și Cartea mea; multe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unul din titluri. De ce în Duminica fiului rătăcit”? Pentru că, spune Olivian Sorocean - „poate s-ar îndura Dumnezeu și le-ar da gând bun și creștinilor adevărați și celor rătăciți ca atunci când vor citi în ea să-și aducă aminte de rătăcirea lor și de mulțimea păcatelor lor și să facă și ei ca și fiul rătăcit, să înceapă a se îndrepta și a se întoarce spre calea cea adevărată a legii creștinești, care duce la biserica lui Hristos și prin biserică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa însăși, pusă în situația de a adeveri adevărul prin poezie. [...] Că țara, casa, pămîntul ca realități intime ale poetului nu apar și, în fond, nu există decît după rătăcirea, după exilul pe care poetul trebuie să le trăiască departe. Numai că după ce ai plecat dincolo de țară, de casă și de pămînt printre străini întorcîndu-te, vezi țara ca un salut de lumină, casa ca o măsură a păcii, pămîntul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a lua". A fost dintre acei puțini care s-a fericit mereu prin dăruire. Nicolae Steinhardt în Jurnalul său își deschide și ne deschide calea de lumină către Dumnezeu. Sînt pași care edifică drumul în timp ce îl străbate cu nu puține rătăciri dar și numeroase, repetate suișuri. Multiple și întemeiate sînt fericirile monahului Delarohia, spre folosul și știința celor pentru care Jurnalul fericirii este, cum inspirat spunea un cronicar, o carte a cărților Estului. O carte contemporană cu Dumnezeu, totodată o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-și ascundă crizele de tuse tot mai bine. Uneori îl luau și două zile la rând, alteori îl lăsau în pace chiar și o săptămână întreagă, dar reveneau în forță. Nopțile întregi de cântat, nopțile pline de fum și băutură, rătăcirele sale alcoolice și mai ales nopțile nedormite și pline de amor, care apoi continuau cu țigări după țigări, în timp ce căuta un nou cântec care să-l facă nemuritor, începeau să-și spună cuvân- tul. S-a ridicat de la masă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]