2,643 matches
-
de la duș ei aud totul. Apoi m-a tras înapoi în cameră și, cu degetul pe buze, mi-a indicat o scrumieră albastră, de parcă ar fi vrut să spună că e vorba de un microfon de sticlă. Privirea îi era rătăcită, sălbatică, defectă. - Ei, dacă tot ai venit până aici, a continuat în șoaptă, hai să facem sex. A început să se dezbrace până a rămas goală, numai piele și os, totul ambalat într-o piele extrem de fină. Apoi, fără niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
caiet, iar Zare trebuia să lipească bulinele albe de hârtie și să astupe cu ele găurile făcute de gloanțe. Până atunci misiunea lor se limita la supravegherea drumului de țară, ierbos și nu prea umblat, pe care cineva, un trecător rătăcit, dacă ar fi trecut, ar fi ajuns În bătaia pistoalelor mitralieră mânuite cu Încă destulă stângăcie de colegii lor de dincolo de deal. Grințu se ridică din nou În capul oaselor. Era clar că-i revenise cheful de vorbă. Deci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și plină până la marginea scândurilor cu iarbă. Căruța venea În viteză și pe capră era un bărbat, ceva mai tânăr decât femeia care era cu voi, Însă cu privirile la fel de rătăcite ca și ale ei. El ținea În mână un buchet mare de flori de câmp (aceleași culori ca ale pajiștii pe care alergaseși mai devreme) și striga ceva, părea un reproș plin de tristețe și furie, părea că anunță o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai știu cum o chema, Îl născuse o dată. Vă mai amintiți că am discutat despre semnificația lui o noapte Întreagă la mine În podul pe care-l Închiriasem În strada Bărbuncului? (Cele trei priviri până atunci disjuncte - ca să nu spun rătăcite - se reîntâlniră și căzură de acord. Acordul lor Însemna alegerea unei direcții comune: ușa perdeluită a restaurantului. În acordurile rock ale formației conduse de Johny Titilică, cei trei tineri oameni ai muncii pătrund În sala de mese cu program de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
chema pă buletin.“ O poveste cu nebuni poate să atragă atenția În aceeași măsură ca și o poveste de război. Oamenii simt că pot să audă lucruri mai puțin obișnuite și că, până la un moment dat, o poveste cu minți rătăcite e ceva mai veselă decât una cu morți, răniți, explozii și Împușcături. Răsuflă ușurați Într-un fel; acceptă să asculte și povestirile, poate interesante, ale unui șofer de Salvare, mai ales dacă acesta a avut și ocazia să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru sumeția și rătăcirile mele / trebuie să existe o răscumpărate). Gestul pocăinței, în acest moment, pare a fi total, dacă sinele s-a îmbogățit prin experiența cunoașterii, inclusiv a ademenirilor demonice, în voia cărora chiar s-a lăsat un timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează deseori dorința de întoarcere la o existență curată, frustă, chiar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
meu pe sufletul viu, Păstrez încă-n palma ce plânge Parfum de stele cernute, Sărut vălul nopții ce-atinge Aroma din zile pierdute. Privirea se-agață-n fereastră Cu lacrimi de ochi nerostite, Sunt multe ce-n suflet adastă Și-așteaptă trăiri rătăcite. Fug minute la timpul trecut, Lăsând amintiri care mor. Vremea ascunde tot ce-am avut Și scrie mesaje ce dor. Prin zile tăcute mai caut Speranța născută-n Lumină. Tânjesc să ating nemurirea, Să-mbrace și trupu-mi de tină. Trec
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]
-
sură, ghionoaia, crânguri, călători, se proclamă. 2.Construiți enunțuri utilizând cuvintele cu sens opus celor scrise cursiv în text. 3. Analizați adjectivele din primul vers. În miezul verii Elena Farago O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noaptea... și noi ! pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le vede răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna... le scutură cum poate, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi magistrala, - Hai acasă... astăzi trebuie să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
într-adevăr o seară foarte plăcută. Toate capetele se întorc. A vorbit Tabitha. — E minunat să mai ieși din casă și să te plimbi. Nici nu vă închipuiți. Numai că...Tabitha se încruntă și fața ei capătă o expresie mâhnită, rătăcită. Numai că... mă gândeam cât de minunat ar fi fost dacă în seara asta ar fi fost și Godfrey aici. Se lasă o lungă tăcere, spulberată în cele din urmă de Lawrence, care spune, încercând să afișeze o sinceritate jovială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scris în ea. Asta-i treaba domnișoarei Winshaw. Ea hotărăște ce rămâne și ce se scoate și cred că această înțelegere îți dă mână liberă, de vreme ce știm cu toții - și n-are rost să ne prefacem - că ea are mintea cam rătăcită, ca să ne exprimăm elegant. — Exact. — Owen, o să fiu sincer cu dumneata. Am înțeles că prin avocații ei, domnișoara Winshaw a stabilit o înțelegere profitabilă financiar în ce te privește. — Așa s-ar zice. — Și nu fac rău nimănui dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ai frați, surori? Clătină din cap. — Sunt singurul copil. Ca și tine. După aceea, am rămas cu ochii fixați în tăcere pe resturile de mâncare. Fiona așezase frumos bețișoarele la loc pe suportul lor și în afară de câteva boabe de orez rătăcite, jumătatea ei de față de masă rămăsese nepătată. A mea arăta de parcă tocmai fusese folosită de Jackson Pollock ca fond pentru o compoziție deosebit de brutală alcătuită din mâncăruri chinezești reale. Am comandat ceai și alune chinezești. — Păi, n-aș zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la ușă: venise să-și ia rămas-bun. Am avut la dispoziție doar câteva clipe ca să mă ascund: abia am avut timp să intru în budoarul ei și să închid ușa, în timp ce Tabitha și-a luat andrelele, abordând obișnuitul ei aer rătăcit. Conversația lor a fost scurtă. Când am putut să ies, am schimbat cu ea doar câteva cuvinte. Îmi amintesc că avea în geantă o sumă mare de bani și a insistat să mă plătească pentru toate serviciile. Apoi am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și-a scos hainele și și-a pus halatul. N-o văzusem niciodată goală. Infirmiera i-a luat temperatura, pulsul și tensiunea. Apoi a dispărut. Peste vreun sfert de oră ne-a primit medicul de gardă, un bărbat cu aerul rătăcit, care a făcut doar câteva observații scurte înainte de a aplica stetoscopul pe pieptul Fionei. Nimic foarte ciudat aici, a spus el. După aceea i-a luat pulsul și s-a uitat la câteva cifre de pe graficul lăsat lângă pat. Hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avea mereu prin buzunare pâine uscată. ─ Cuțu, cuțu, întinde el covrigul, aplecându-se înspre arătarea lihnită. Nu, îl oprește Iulia, punându-i o mână pe braț. Nu te apropia de ea. E slăbită, a fătat pui mulți și are mințile rătăcite. Acum omul n-o mai poate ajuta. A ajuns la Dumnezeu. Cățeaua cotește pe linia tramvaiului și la chioșcul S.C. Tundra SRL, dispare. Atunci, întreabă Sandu, ce ni se întâmplă nouă acum cu adevărat, Iulia? Acum, aici, în clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și ale anului. Continuând să tacă, pictorul toarnă ceva gălbui în paharele din tavă. Noroc cu Aurora, care e în formă. ─ Măi băieți, zice ea. Hai noroc și să vă spun cum stă treaba. Și le spune. În timpul ăsta, ochiul rătăcit al lui Pascal stăruie asupra fiecărui amănunt al atelierului, accesibil în mod destul de curios prin cămara de mături de la observator. Cum de n-a știut de mai demult de povestea asta? Dar nu e la prima scăpare. Și pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai întîi că această ușurință de care scriitorii acuză mulțimea este în aceeași măsură defectul oamenilor luați separat și în special acela al principelui; căci oricine nu este ținut în frîul legilor va comite aceleași greșeli ca și o mulțime rătăcită, iar acest lucru este ușor de verificat." (1,58) "Ceea ce spune Titus Livius despre caracterul mulțimii nu se poate aplica și poporului care este condus de legi, precum poporul roman." (1,58) "În ceea ce privește prudența și stabilitatea, susțin că un popor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mexican și-un rus, și beau cafea Într-un restaurant deschis toată noaptea, când cineva apăru-n pragul ușii și Începu să tragă În mexican. Rusul se ghemui sub masă și În cele din urmă fu atins de un glonț rătăcit, tras spre mexicanul care zăcea pe podea, cu două gloanțe-n abdomen. Cel puțin așa scria În ziar. Mexicanul declarase poliției că habar n-are cine l-a Împușcat. Credea că-i vorba de vreun accident. — A tras de opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam o altă realitate, străină de inima mea, de inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mili și multi-milionarii, oameni care, copleșiți de înnodarea continuă a afacerilor, de efortul de a lopăta masa monetară, de a investi, reinvesti și re-reinvesti, de a avea profit cât mai mare cu taxe cât mai mici, ei bine, acești sărmani rătăciți în labirintul fără ieșire al îmbogățirii abia mai reușesc să aibă timp să și respire. Și dacă nu v-au podidit lacrimile milei, ale compasiunii, priviți-i cât de neajutorați sunt: coboară scările unei hardughii de case gata-gata să se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi văzuți de oricine scobora scările. Ea este de o emotivitate mistică. (Notă. In jurnalul meu de atunci, influențat de anumite lecturi vaishnave, întrebuințam foarte des termenul de "mistic". De altfel, comentariul acestei în-tîmplări, așa cum îl găsesc într-un caiet rătăcit, este străbătut de la un capăt la altul de "experiența mistică". Eram ridicul.) Am întrebat-o, încă o dată, de ce nu putem fi, noi doi, uniți. S-a cutremurat. Ca s-o încerc, i-am cerut să recite de două ori acea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o mângâi, de ea toată mă bucur. Simțeam cum se pleacă sub voluptate, cum cedează agonizând, simțeam că se deșteaptă la o zi nouă, căci printre săruturi îi observam fața mereu mai palidă, ochii tot mai aprinși, voința tot mai rătăcită. În acea chemare a dragostei mele, plimbată pe carnea brațului gol, o chemam pe ea. Lunecările degetelor mele către umeri se îndreptau spre ea, toată. Și o ghicii atunci cum se clatină și se reazămă mereu, tot mai mult, de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi mi-ar surprinde îndată jena cu care l-aș face.) Nu știam ce să iac și o priveam numai, încercînd să pun toată căința și toată dragostea mea în priviri. Dar Maitreyi avea ochii în lacrimi și era prea rătăcită ca să vadă părerea mea de rău și atunci se prăvăli ea la picioarele mele, înlănțuindu-mi genunchii și întrebîndu-mă dacă dragostea ei măobosește, dacă mi-e teamă de păcatul nostru și alte asemenea întrebări, care acum, când scriu, mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]