2,788 matches
-
depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: ...Amintiri scăpate de mult din cușca minții Și-ascunse-n codrii putrezi ai uitării Vin înapoi momite de holdele căinții Și-abia răzbat prin sita de zile-a-nstrăinării. Le-ntâmpină cu brațe chircite, fără vine, Un suflet mic și galben, uscat ca niște moaște. Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine, Uimit mă cercetează și nu mă mai cunoaște. (Sosesc codrii) Apăreau
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
povestiri și apoi acele neasemuite Amintiri din copilărie. Toamna târziu, în anul 1885, poștașul îți aducea un răvaș. Era invitația la banchetul Junimii. Îmi închipui cât te-ai amuzat citind-o, pentru că, deși purta semnătura lui N.Gane, din ea răzbătea tonul hâtru al lui Iacob Negruzzi: „Citațiune Membrii tuturor triburilor Societății Junimea: fundatori, lipoveni, caracudă și cei nouă, sunt citați ca în ziua de 26 octombrie curent să se afle la scaunul societății în Iași, unde se va da cu
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
determină să regândim, să preluăm, să repovestim. Cultura este un râu cu albie când subterană, când la suprafață, format nu doar din izvorul primar, ci primind numeroși afluenți: pâraie repezi, puhoaie născute din ploi torențiale ori firicele de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau consistență efemeră afluenților; aceștia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
determină să regândim, să preluăm, să repovestim. Cultura este un râu cu albie când subterană, când la suprafață, format nu doar din izvorul primar, ci primind numeroși afluenți: pâraie repezi, puhoaie născute din ploi torențiale ori firicele de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau consistență efemeră afluenților; aceștia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
consoanei duble din cuvintele împrumutate: rarisim < rarissim, casă < cassa); * adaptarea prefixelor desși răsla tipul sunetului cu care începe radicalul: se păstrează desși răsînaintea consoanelor surde (desperechea, răscroi etc.), dar se trece la dezși răzînaintea consoanelor sonore și a vocalelor (dezbate, răzbate, dezarma etc.), deoarece în limba română se pronunță mai ușor succesiuni de tipul consoană surdă consoană surdă, consoană sonoră consoană sonoră, consoană sonoră vocală; * păstrarea prefixelor desși răsînaintea consoanei z: deszăpezi, răszice; * pronunțarea și scrierea cu ie-: la începutul/ în interiorul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
centrifugă a vizării universalelor în detrimentul unei interiorități presupus dispensabile, sau ușor de neglijat. Actul esențial are darul de a întipări în realitate o combinație originală de general și particular și preia astfel ceva din subiectivitatea omenească, din forța creatoare care răzbate până în cele mai mărunte întreprinderi. În acțiune și în act se revelează natura singulară a angajării omenești, sâmburele de interioritate care înrâurește ampla desfășurare existențială ce construiește imaginea destinală globală. Act-subiectivitate-destin sunt trei piloni conceptuali ai unei viziuni totalizatoare asupra
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
suflet și cum îl pot diviza, fără să intervină vreo contopire sau organizare. Cei doi folosesc aceeași imagine ca să-și ilumineze experiențele. Astfel, Carlyle spune (Sartor Resartus, II, 9): În curtea din față, se dansează pe muzica ghitarelor, dar dinăuntru răzbate, uneori, un plînset ușor". Iar Kierkegaard scrie în Jurnalele sale (Papirer, IV, p. 35): "Ascult atent sunetele dinlăuntrul meu, vesela chemare a muzicii și adînca seriozitate a orgii". Procesul psihic care conduce la mulți, în mod involuntar, la o legătură
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ceea ce privește valoarea, nici în ce privește realitatea. Împărțirea valorilor se prezintă acum ca o mică oază, în contrast cu marele deșert al realității; sau o să folosesc altă imagine, luată dintr-o însemnare de jurnal: "Azi este rece și o vreme aspră. Un vînt tăios răzbate prin arborii desfrunziți. Dar chiar acest vînt scoate din harfa lui Eol, pe deasupra casei în care stau, niște tonuri însuflețite, un sunet îndelung, profund și odihnitor. În același fel se poate manifesta împărăția valorilor în mijlocul lumii reci și aspre a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
evenimentele lumii. Humorul este, ca atare, un sentiment din concepția grecească despre viață. Stoicismul caută într-adevăr să reprime și să excludă tocmai acele elemente prin a căror reunire s-ar naște humorul. El exclude contradicțiile vieții, în loc să caute să răzbată prin ele. Humorul este cu putință numai dacă autoafirmarea nu este, în mod obișnuit, atît de scrupuloasă și de încordată încît să se izoleze de orice emoții stîrnite de întîmplările vieții. Humorul presupune că poți să dispui de atîta energie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
contrastante în cel mai înalt grad, care pun stăpînire succesiv pe suflet. Dar cînd se întîmplă totuși calegătura să reușească, cei născuți de două -ori vor deveni niște humoriști de cel mai înalt stil. La cei născuți o dată, contradicțiile nu răzbat tocmai ușor în viața lor psihică cea mai intimă; dezvoltarea lor are caracterul unei expansiuni, al autodezvoltării. Cu toate acestea, trăirile și experiențele pot da și caracterelor armonice pe dinăuntru un gen de privire în profunzime și esența complicată a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
capul cuibărit pe umărul meu, Eu-cu capu-nvelit de păruți albastru de la culoarea cerului. Tu adormi, iar eu zbor către acolo unde reușesc să ajung chiar și-atunci când doar aripa stângă mai mișcă, chiar și-atunci când doar eu rămân a răzbate cerul cu tine alături.
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92918]
-
va rula în sute de episoade. Acum intelegeți...scrisul e o artă... arta de a descifra viața noastră și a o așeza pe hârtie, scriu să mă eliberez de neputința ce mă străbate, fiecare cuvânt îmi dă putere de a răzbate prin viața reală!
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92933]
-
gol luat de portarul nostru. Finalul, în care președintele juriului a anunțat marele premiu, a semănat cu „momentul Sevilla“, cum ar spune vechii cronicari de la „Sportul“: „quatre moins... “, atât a apucat să zică cel în cauză, iar din sală au răzbătut urale, „apără Duckadam!... “, a apucat Emanuel Valeriu să îngaime în 1986. Momentele de grație maximă se măsoară în sutimi de secunde, acelea care nu vin după consumarea întregii scene, e vorba de acele mici momente, insesizabile, care dau certitudinea deznodământului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nevoile conviețuirii oamenilor în societate. Soluția? - Înapoi ia morala creștină» afirmă Gr. T. Popa. Aceste afirmații realiste aveau să-l coste cariera, viața și uitarea impusă de autoritățile comuniste. Dar cum întotdeauna adevărurile mari, oamenii de excepție și ideile lor răzbat prin timp, această șansă peste timp avea să-l aducă și pe Gr. T. Popa în galeria marilor noastre valori. Unul din elevii săi din perioada londoneză (G.W. Harris), aflându-se în anii 60 într-o vizită în România
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
măsură acestui sentiment înălțător „Umila mea rugăminte și marea rugăminte a istoriei sunt ca la criteriul legii, la criteriul conștiinței să adăugați criteriul Națiunii care nu vrea să moară și nu trebuie să moară’’. Din acest naționalism curat avea să răzbată anumite atitudini intransigente legate de realitățile pe care le traversa România și pe care Paulescu le percepea la modul dureros, sancționându-le în același timp fără cruțare. Derapajul sociopolitic, regretabil desigur, rezultat din cunoașterea profundă a cauzelor care măcinau România
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
înlocuit ușa apartamentului cumpărat în rate de la stat, în urmă cu 20 și ceva de ani, cu una nouă, din lemn sculptat, mai trainică și mai frumoasă, că nu mai plec vara din București în concediu și că în Occident răzbat rareori și cu greu, că tot eu îmi fac aprovizionarea și tot eu îmi bat covoarele... Nu se poate ca nimeni să nu observe toate acestea și ca nici măcar vecinii, fie doar în sinea lor, pentru ei, să nu tragă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și în confruntările dintre televiziuni. Și adidașii produși de ei erau mai buni (Romika, parcă așa li se zicea). Dar de discurile de muzică rock produse sub licență în Bulgaria își mai amintește cineva? În vremea când la noi nu răzbăteau decât „viniluri“ cu Alla Pugaciova sau Karel Gott, bulgarii scoteau sub licență albume cu Pink Floyd, Dire Straits, Rolling Stones... Câtă bucurie pe români când ajungeau la așa ceva! Atunci de unde atâta superioritate la noi? Să fi uitat oare că în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Cântă, mândro, nu tăcea, Că mi-o fi cântecul tău Drag ca suflețelul meu". Ea se supune și cântă. Precum Demodoc, care avea o voce atât de frumoasă încât făcea să tremure grinzile, vocea Anei este atât de frumoasă încât răzbate ca un fulger prin pădure și face copacii să se plece. Arambașa aude și se repede într-acolo. Îi spune încrâncenat lui Ghiță: Cine dracul te-a adus, Cine-n calea mea te-a pus? Ia să-mi dai pe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de mileniu trecut, crescută cu mijloace de expresie și comunicare digitale, muzica Thy Veils pare demonstrație de virtuozitate pură. N-ar fi nimic rău dacă am auzi o manifestare a perfecțiunii. Nu e doar atât. Ceva profund, intens și tragic răzbate din străfunduri, te înconjoară, te cucerește, te obligă să abandonezi scutul neatenției, căpătat după ani de ascultare a tone de discuri. Altfel zis, muzica Thy Veils este (pre)destinată să șocheze mentalitatea curentă de ascultător-consumator, fără să apeleze deloc la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
duminicile frumoase eram luat la biserică de către mama mea care mă învăța rugăciuni, mă învăța cum să mă închin, iar la slujbele de la înviere și de la Bobotează participam cu tatăl meu cu multă însuflețire. Vedeam atunci când se ridica soarele și răzbătea prin geamul de la Sfântul Altar, cum parcă Domnul Dumnezeul nostru se pogora peste noi toți cei care participam la Sfânta liturghie. Simțeam atunci cum parcă Dumnezeu ne întărea mai mult în credința noastră și parcă eram mai puternici în viață
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
dură, goală, absentă, sticloasă, blazată, fulgerătoare, scînteietoare, prietenoasă, strălucitoare, evitantă, îndrăgostită etc. "Pe nou-veniți îi recunoști ușor. Primul indiciu erau ochii. După cîteva luni își pierdeau strălucirea, deveneau mohorîți, părînd acoperiți de o a treia pleoapă, care nu lăsa să răzbată în afară nici un gînd, nici o senzație. Reci și tăioși, păreau să aparțină mai degrabă unei reptile supuse numai propriilor instincte ancestrale foame, teamă, pîndă, ură. Își estompau funcțiile dobîndite de-a lungul anilor, rămînînd numai porți de înregistrare a imaginilor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
el va accepta mai ușor să facă mici favoruri colegului care l-a ascultat cu un prefăcut interes. În paralel cu legendele romanțate fabricate de fiecare, circulă așadar și informațiile negative, pe care cei mai mulți încearcă să le ascundă, dar care răzbat fie din dosarele lor, fie din bîrfele lansate de camarazi. Pentru unii, legendele proprii nu au nici o valoare. Violatorilor de copii nu le este permisă nici o scuză, nici o explicație, iar istoria violului este amplificată negativ pînă într-acolo încît arestatul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de instituție. Al cincelea tip e angajatul "bun", uman și lipsit de brutalitate. E patern, bonom, alintat uneori "bunicuța". El e astfel tocmai ca deținuții să simtă și mai apăsat diferența. E considerat fraier pentru că nu dă din coate să răzbată pentru a urca în ierarhia penitenciară, pentru că nu se înfruptă precum ceilalți din bunurile administrate și pentru că se mulțumește cu ce are, interesat mai mult să ajute și să dăruiască. Toleranți față nedreptățile din jur, se abțin să le judece
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
încrederea publică, de aceea funcția lor este privită ca o rampă de lansare către funcții publice mai înalte, directorii impopulari fiind rapid schimbați. Pentru menținerea statutului de vedetă locală și posibil națională, directorii sînt interesați ca nimic negativ să nu răzbată în exterior, dar nu blocînd comunicarea, ci rezolvînd problemele. O informare permanentă a publicului despre problemele din închisori ar anula secretizarea instituită prin lege și ar ajuta lumea să înțeleagă mai bine rolul închisorii în societate. Funcționarea eficientă a sistemului
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în ordine, pe calea sănătoasă a legii și a dreptului, nu prin dezlănțiurea dezmățului și a răzmeriței", în condițiile respectării proprietății, a tuturor formelor libertății, economice, cetățenești, politice, în condițiile respectării demnității, a cinstei și independenței 365. Este concepția care răzbate printre rânduri din manifestele adresate de georgiști electoratului, în cursul anului 1937, confirmând aprecierea unui analist contemporan al fenomenului liberal, potrivit căruia: "Dintre toate curentele politice, liberalismul național s-a instrumentat cel mai tare întru a determina emanciparea omului-cetățean, trăitor
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]