5,033 matches
-
scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcându-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la suferința de a sfida uneori cerul... Profesorul și-a făcut cruce și m-a rugat să-mi țin teoriile pentru mine. Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propun chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mopsului sau Arhivarului, să trântesc de podea farfuria din care mâncam, să trântesc uși sau să răcnesc cu sălbăticie. După asta, dacă nu eram alungat pentru scandal din azil, m-aș fi liniștit, poate, lăsând pentru mai târziu, ca Moașa, răzbunarea. Și pentru că nu făceam decât să mă învârt ca un cal de moară prin cameră, mă izbeam din ce în ce mai tare de un adevăr pe care altădată doar îl bănuisem: bătându-mă cu lumea, n-am reușit decât să depind de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „La treizeci și șase de ani după căruța cu fin, În noaptea de Sfântul Ioan din anul 1344, șase mesaje sigilate pentru cavalerii cu mantii albe, cavalerii relapsi din Provins, pentru răzbunare. De șase ori În șase locuri, la fiecare douăzeci de ani pentru un total de o sută douăzeci de ani, acesta este Planul. Primii la castel, apoi din nou la cei care au mâncat pâinea, din nou la refugiu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
atunci acești asociați se revendicau de la sacrificiul arhitectului Templului, Hiram, victimă a unui misterios asasinat, și se jurau să-l răzbune. După persecutarea multora dintre cavalerii Templului, cu siguranță că ei au migrat În acele confrerii de artizani, contopind mitul răzbunării lui Hiram cu acela al răzbunării lui Jacques de Molay. În secolul al XVIII-lea, la Londra existau loji de meșteri zidari propriu-ziși, așa-zisele loji operative, dar treptat, unii gentilomi plictisiți, și după toate astea foarte respectabili, atrași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sacrificiul arhitectului Templului, Hiram, victimă a unui misterios asasinat, și se jurau să-l răzbune. După persecutarea multora dintre cavalerii Templului, cu siguranță că ei au migrat În acele confrerii de artizani, contopind mitul răzbunării lui Hiram cu acela al răzbunării lui Jacques de Molay. În secolul al XVIII-lea, la Londra existau loji de meșteri zidari propriu-ziși, așa-zisele loji operative, dar treptat, unii gentilomi plictisiți, și după toate astea foarte respectabili, atrași de riturile lor tradiționale, s-au Întrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi posedat -, complexitatea lui ar fi justificat complexitatea gradelor de inițiere. Ramsay Însă Înmulțește gradele ca să lase să se creadă că are un secret. Vă puteți Închipui ce agitație pe negustorii de treabă care, În sfârșit, puteau deveni prinți ai răzbunării...“ Agliè fu foarte generos În flecăreli despre masonerie. Și vorbind, după obiceiul lui, trecea treptat la reevocarea la persoana Întâi. „În timpurile acelea În Franța se scriau deja niște couplets despre noua modă a Frimasonilor, lojile se multiplicau și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a-i ține sub control pe evreii săraci, cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să abolească studiul clasicilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
randa, trinchetul și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din foburgul Saint-Honoré, mă privesc În oglinda-mi. Iată, Îmi spun, sunt Regele Lumii. Din turla mea pustie domin universul. În unele momente puterea mea Îmi dă dureri de cap. Sunt un maestru de energie. Sunt beat de autoritate. Vai, răzbunarea vieții nu va Întârzia să vină. După luni de zile, În cripta cea mai adâncă a castelului din Tomar, acum stăpân al secretului curenților subterani și domn al celor șase locuri sacre ale celor care fuseseră cei Treizeci și Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gluga, și recunosc oribilul surâs al lui Luciano, scăpat cine știe cum de stiletul meu, de haznale, de nămolul sângeros care ar fi trebuit să-l târască, ajuns cadavru, În fundul tăcut al oceanelor, trecut În rândurile dușmanilor mei prin dreapta sete de răzbunare. Călugării Își leapădă tunicile și apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă Înșfacă, mă silesc să Întorc capul, iar În spatele meu a apărut acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
două-trei zile și avea să-l slăbească puțin. Nu știu de unde mai putea slăbi: acum avea fața de aceeași culoare ca și părul. „Și mai terminați și voi cu istoriile alea“, zisese el, „fac rău la sănătate, după cum vedeți. E răzbunarea Rozacruceenilor“. „Nu-ți face griji“, Îi spusese Belbo surâzând, „celor din Roza-Cruce o să le facem fundul tobă și-or să te lase În pace. Doar să faci un semn“. Și pocnise din degete. Tratamentul durase până la Începutul noului an. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce observa din Înălțimea avanscenei adunătura aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare de Grand Guignol, și pe fundal, până aproape În hol, pe avortonii ce nu se mai interesau de nimic, dându-și coate și hlizindu-se, ca Annibale Cantalamessa și Pio Bo. Își Întoarse neliniștit privirea numai către Lorenza, ținută acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
libertate a persoanei. Biserica din început lupta doar, după cum se știe, contra celor ”inteligenți” în beneficiul celor ”săraci cu duhul”... [...] ... ea a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualității, a mândriei, a setei de putere, setei de câștig, setei de răzbunare), dar a ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viața la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieții... Același mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o poftă de către cei prea lipsiți de voință, prea degenerați pentru a-și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
opinii, un comentator se lamentează „Cum pot niște cetățeni americani, indiferent de locul nașterii lor, să se poarte așa?“ De ce nu au deprins toleranța? Chestiunile reale, locale ar trebui să treacă Înaintea imperativelor din lumea vechea legate de sînge și răzbunare. Avem nevoie de sisteme de Înregistrare a electoratului și de taxe pentru canalizare, nu de Nobili Ucigași a mii de suflete.“ Editorialistul pare foarte familiarizat cu retorica naționalistă. Susan ajunge exact În momentul În care Wakefield Își Înfige furculița În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îl recunoaște pe tip. Magazinul lui, cea mai fină prăvălie de brînzeturi din Paris, a fost distrus de protestele din mai 1968. CÎnd Wakefield a ajuns prin locurile acelea, cîțiva ani mai tîrziu, la ferestre erau grilaje. Să fie asta răzbunarea camembertului? Radicalii din 1968 sînt dependenții de camembert de azi, și noi protestatari Îl apără acum, ca pe un produs național, Împotriva brînzei importate din America, dar spargerea ferestrelor rămîne constanta eternă a protestelor de orice fel. Nici o vitrină, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era infinit, construit fiind de părintele arhitecturii, Dedal, la porunca regelui. Pentru Dedal, sensul Închisorii era În construcție; lui nu-i păsa de săracul Minotaur prins acolo ca În capcană, În Întuneric, fără nimic altceva decît propriile-i gînduri de răzbunare, forțat să supraviețuiască numai cu carnea asasinilor pe care regele Îi trimitea cu regularitate să-l ucidă. Nebunul de alături construiește un labirint, Își dă seama Wakefield, iar creatura captivă În miezul lui sînt eu. Zace toată noaptea treaz, gîndindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mergînd așa, prin piață, pe lîngă catedrală și apoi În jos, pe străzile pustii. Pe drum, Wakefield le spune povestea nebunului cu ciocanul și cum a fost nevoit să-și părăsească apartamentul. — MÎine, le spune, o să am parte de o răzbunare splendidă. Îi cer detalii, dar Wakefield rămîne mut. — O să vedeți, le spune. O să ne distrăm. CÎnd ajung la ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a zis că, de bună seamă, după atâta timp trebuie să știu că rinichii sunt singura mâncare pe care o detestă. Fran era la fel de nedumerită ca maică-sa. Dacă nu cumva taică-său regizase totul ca o formă subtilă de răzbunare, iar Fran nu l-ar fi învinovățit dacă o făcuse, atunci era cu siguranță bizar. Dar, pe de altă parte, avea dreptul la puțină excentricitate. Probabil că maică-sa exagera. Totuși fu cuprinsă de o ușoară neliniște. Capitolul 4 Secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am limitat accesul la club sau la terenul de fotbal, pe o durată limitată de timp. Cel mai bine este să te protejezi singur. Dacă ești corect, imparțial, nu-ți vei atrage ura lor, deci nu va exista dorință de răzbunare. Nu, nu-mi este frică de ei și sper că nici lor nu le este frică de mine, pentru că pregatirea pentru liberarea condiționată (obiectivul nostru major) nu se poate baza pe sentimentul de frică. Căleașca. Schimbul de obiecte între deținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că sectoristul e rudă cu el. Și am luat câteva scatoalce și... de atunci l-am ținut minte și am căutat să mă răzbun. Și răzbunându-mă am ajuns la concluzia că pot să câștig și ceva pentru mine, și răzbunare, și beneficiu. Aveam mai multe metode, la început pur și simplu luam cărămida și spărgeam - o cale directă la obiect, numai când era bairam, muzică la maxim la bloc. Chiar dacă auzeau, ziceau că s-a spart o sticlă. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se mai știe nimic, să se piardă urma, dar eu nu am vrut să am problema cu ei, i-am lăsat acolo. Ce-am făcut...n-am regretat. Regret tinerețea mea. Înainte cum să dau cu sabia, a fost o răzbunare cum o fost. Când o fost tata mai tânăr, i-a tăiat părinții lor în picior și acum fiind într-o discotecă cu motivul ăsta, ăsta l-a tăiat pe tata au dat beleaua pe ăștia și i-am ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
luciditate, evoluția veacului. (...) Literatura lui, în care imaginarul nu pare a avea nici început, nici sfîrșit, este o infailibilă dovadă a acestei previziuni. A prevăzut chiar moartea artei, a imaginației — așadar pe Foucault și Beckett la un loc”. O adevărată răzbunare a „precursoratului” local pe întreaga literatură europeană modernă! Departe de a fi avut doar o „meschină” miză estetică, „genialul” scriitor-demiurg, „conștient de unicitatea valorii lui”, „și-ar fi dorit în ascuns o literatură care-și ajunge sieși asemenea unui D-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-se furat de gânduri. „Endō-san, să nu faceți asta. Nu vă puneți planul în aplicare. O faptă atât de plină de ură... nu vă înspăimântă?“ Gaston își căuta cuvintele, ca să-l determine pe Endō să renunțe la planul lui de răzbunare și să-i risipească ura adunată în suflet, dar din pricina vocabularului limitat, nu i-a mai spus nimic până la urmă. În dispoziția în care se afla, era puțin probabil ca Endō să accepte vreun sfat din partea lui Gaston... Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]