10,393 matches
-
el la Viena, la «Restaurantul Mincinoșilor». Mare mi-a fost mirarea când, într-o discuție, mi-a spus că în Austria, ca și în Ungaria, termenul de «bucătărie românească» e înlocuit cu cel de «bucătărie ardeleneasca». Din Ardeal vin multe rețete bune și chiar marele gastronom Gundel punea bucătăria ardeleneasca înaintea celei franțuzești în materie de gust. Helmut mi-a vorbit, între altele - el, un austriac -, despre carnatul afumat care se fierbe în oală cu sarmale, mâncare devenită populară în Austria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
găsi la Viena se numără clătitele, ștrudelul, găluștile, dar cea mai renumită delicatesă, nelipsita de la nici o sărbătoare, este tortul Sacher. Acest tort a deschis un drum în cofetărie. Cofetarii îl recunosc drept primul tort de ciocolată și apreciază, pe lângă vechimea rețetei, gustul desăvârșit. În general, austriecilor nu le place cremă și n-o folosesc, cel puțin așa cum se gaseste ea în bucătăria franțuzeasca. “Cremă” austriacă e alcătuită, în principal, dintr-un jeleu de fructe. În acest jeleu, un ingredient important este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
vostru aureole de argint, Rezistând unor ironii desigur deșarte, O să vă cred ca și alții doar pe cuvânt. Rămân pe vechi poziții de demult, Ireversibile, adică fără sens invers, Lacom bătăile inimii le tot ascult, Măsurându-mi drumul prin Univers. Rețete pentru diferite preparate, Artistic nu se pot administra, Viața nu se citește dintr-o carte, Gândurile nu se pot cumpăra. Hârtiei îi poți spune tot ce vrei, Ea te ascultă mereu foarte docilă, Laconic îi poți transmite idei, Alergând pe
NU VOI CĂUTA SIMBOLURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383276_a_384605]
-
nu se numără printre pasiunile vieții mele. - Fascinantă, nu? Un bestseller năucitor. - Se poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman popular standard, bine scris, e adevărat, respectând rețetele genului. Un gen pe care nu-l gust foarte tare, recunosc. Prefer Contele de Monte Cristo. Cât privește partea de istorie, aici lucrurile sunt ceva mai complicate. Dar, desigur, un roman nu trebuie judecat după cantitatea de adevăr istoric pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dreptate - dimpotrivă, tot ce spunea era perfect adevărat. Mă deranja Însă naturalețea afabil-profesională, ca să nu spun aerul de superioritate cu care Îmi servea drăgălășeniile respective. Parcă eram la o consultație medicală În momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prin care se scurge cimentul spre gura betonierei. Simt În vibrația lor imperceptibilă rumoarea acelor particule Împinse În jos, zbaterea lor, o rezistență slabă, nesigură, Înăbușită. Acolo sus, Într-o cabină Închisă, se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există nici o toleranță, nici o aproximație. Apoi deschide șuberele și tot ceea ce fusese pînă la acest prag ciment, pietriș sau nisip curge În incinta malaxorului, unde devine un amestec, o pastă moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a tratat o lună întreagă. După cum mi-au povestit ulterior, în primele zile s-au târguit zdravăn cu moartea pentru mine. Doctorul Egon a făcut o chestiune de prestigiu din asta și a amestecat un fel de otravă după o rețetă proprie, pe care au băgat-o în mine. Tanti Amália n-a fost de acord nici cu asta, nici cu altceva, nu ea era stăpâna casei, dar avea drepturi și a alungat cu draperiile lumina lunii, „pentru că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o înțelegeam. Mama a fost foarte primitoare în anul acela când am primit trenul. Toată lumea a fost servită cu câte o bucată din prăjitura ei cu fructe de care era foarte mândră. Spunea că a făcut-o după o veche rețetă de familie, dar am aflat mai târziu că a comandat prăjitura prin poștă de la o companie din Wisconsin numită Olde English Baking Company, Limited. Am descoperit asta când am învățat să citesc și am văzut-o în cutia poștală câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din centru. Și aveai impresia că puteai să vezi prin ei până foarte departe. Domnul Williams era în spate, așa că a trebuit să o servesc eu. Am mers la raftul cu medicamente, unde stătea ea, și mi-a dat o rețetă pentru bunicul ei. După ce m-am dus în spate să i-o dau domnului Williams, mi-a fost frică să mă întorc în magazin, acolo unde era ea, dar nu știu de ce. Voiam să mă întorc, pentru că aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
zis să mă întorc în magazin și să îi zic fetei că o să fie imediat gata medicamentul. Când m-am întors în magazin, ea citea o revistă de benzi desenate de pe raft. I-am zis că o să fie imediat gata rețeta și a zis bine, o să aștepte. Voiam să mă duc înapoi în spate cu domnul Williams pentru că ea se uita la mine din când în când. Eu stăteam pe scaunul din spatele tejghelei și îmi târșâiam picioarele pe podea, începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
uitat la sandalele ei și am văzut că avea și picioarele albe și fine. Tocmai atunci s-a uitat la mine. Am mutat privirea și am început iar să dau din picioare. Domnul Williams a venit puțin mai târziu cu rețeta. I-a dat medicamentul și i-a zis când trebuia luat, în timp ce eu îl înregistram la casă. Stăteam lângă domnul Williams și ascultam ce îi zicea și am observat ceva ce nu mai remarcasem până atunci: eram mai înalt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la fată, ea îl privea pe domnul Williams, când deodată s-a uitat la mine și i-am văzut iar ochii. A mai venit destul de des în magazin de atunci. Citea benzi desenate și reviste cât timp domnul Williams făcea rețetele pentru bunicul ei. Câteodată purta pantaloni scurți și puteam să văd că picioarele ei erau și mai albe decât restul corpului, mai ales sus, înspre coapse. Și nu avea genunchii aspri, ca ai celorlalte fete din vale, groși și întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Aici e mai frumos. M-am mirat să aud pe cineva care zice că valea e frumoasă. Nu mă gândisem prea mult la asta, dar mă bucuram că vorbesc cu ea, așa că am lăsat-o așa. Domnul Williams terminase cu rețeta înainte să-i fi găsit eu revista, așa că a plătit și a plecat. Domnul Williams s-a întors în camera cealaltă. Câteva secunde mai târziu, ușa s-a deschis și ea a băgat capul înăuntru. — Am uitat să îți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Pe o masuță de cafea din sticlă neagră erau câteva reviste, aranjate meticulos, atât de aliniate de parcă abia fuseseră scoase de la presă. Am vrut să le frunzăresc, dar toate aveau titluri de genul Business World sau Resources Management, nici măcar o rețetă pe care să o rupi. Hello! sau Woman’s Weekly au fost probabil deja șterpelite. —Domnișoara Jones? a spus recepționera. Doamna Archer vă poate primi acum. Luați liftul până la etajul trei și o veți găsi acolo. Liftul avea oglinzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bun de la un elev slab. Bătându-mă pe umăr, doctorul adăugă - fără compasiune, care m-ar fi indispus, ci cu liniștită încredere: - Nu te necăji, tinere, într-o lună ne facem bine. După ce-și spălă mâinile și-mi scrise rețeta, după ce-mi dădu câteva sfaturi, cu ochii la rubla pe care am pus-o pe masă neîndemânatic și care zăngăni multă vreme până să se așeze, doctorul mă trase de nas și mă lăsă să plec, prevenindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
măsuri privind îmbunătățirea actului de asigurarea sănătății publice: 1) îmbunătățirea serviciilor medicale în unitățile de învățământ; 2) Acordarea de sprijin pentru dezvoltarea serviciilor electronice de sănătate (e-sănătate), pentru identificarea pacienților, asigurarea interoperabilității pentru datele medicale, implementarea fișelor, registrelor și rețetelor electronice, schimb de informații între specialiști. De asemenea, sunt prevăzute măsuri de facilitare a investițiilor în infrastructura de sănătate și asistență socială, cuprinse în următoarele proiecte: 1) înființarea unui centru de zi pentru copii; 2) înființarea unei farmacii umane; 3
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară, familiile care aveau porc, îl tăiau de Crăciun, fără să se cunoască rețete de preparare deosebite. Carnea se consuma atunci, proaspătă, fript sau fiartă, slănina se urca în pod la afumat, pe o culme, deasupra coșului de fum care se oprea în pod. Vara se păstra învelită în ziare, așezată în sobele cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acest deziderat, este îndepărtat, atâta timp cât se primește subvenție de la stat, fără ca pământul să fie lucrat. O răsturnare în sensă pozitiv a actualei situații se va produce atunci când vom fi obligați de UE să nu lăsăm pădurea să intre în sat. Rețete culinare țărănești Cocârțac. Se fierb fructe uscate, de toate care le-ai strânsă și le-ai uscat, coarne (fructele roșii în formă de bastonașe) ale arbustului numit corn, un lemn foarte rezistent, scrijele din mere, pere, prune uscate sau afumate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vremea învățătorului Gheorghe Postoi, învățătorii se întreceau în pregătirea și prezentarea unor programe artistice diversificate: coruri, recitări, teatru și, evident, dansuri populare. În procesul de culturalizare a satelor, învățătorii organizau cu tinerii din sat șezători, cercuri de gospodine - se învățau rețete culinare, dar și meșteșugul și arta de a „picta” pe îmbrăcăminte și pe lenjerie modele diversificate, cu acul, inclusiv elemente de broderie. Pentru băieți se organizau ateliere pentru învățarea meseriilor, apoi erau instruiți la premilitari, nu numai cu mânuirea armelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai recente și la drogurile electronice și chimice oferite de autoreparatori. Vor dori să trăiască mai mult decât toți ceilalți; vor experimenta tehnici care să le permită să spere că-și vor dubla durata existenței. Vor adopta cu sfințenie toate rețetele de meditație, de relaxare și de învățare a iubirii de sine. Pentru ei, învățătura va fi o necesitate vitală; curiozitatea va constitui o exigență absolută, iar manipularea, o practică obișnuită. Vor avea propriile canoane estetice, distracțiile și cultura lor. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
schimbă privirea, glasul, încearcă să recite cald-artistic, așa cum vorbea când înregistra clipurile publicitare de la televiziune, când încerca să își moduleze glasul și silueta după textul în care vorbea de una, de alta (mâncați bomboanele noastre, sunt cele mai dulci!, țineți rețeta aceasta de slăbit și veți fi ca niște silfide, purtați „inelul secolului”, ca mine, și veți avea o viață plină de realizări și de noroc, așa ca mine!!!...), daaa!, afirmă tainic, straniu de îngrijorător, cu vocea care-i venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din semiprofil), și Mariana s-a frecat un pic de portretul ăla, la radio era Baby, take off your clothes, și Mariana, tânără, a apucat-o euforia, Mișu amesteca la oală, nu lăsa pe nimeni să intre să nu fure rețeta, nici chiar pe Mariana, și ea sus, jos, sus, jos, și l-a dat jos, portretul. Zdrang zing clang clang cling. Nu sare nimeni. Popa s-a oprit din sforăit, da nu sare. Mișu? Dacă aș lua acum un ciob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
au remarcat, și cum nimeni nu voia să se compromită vorbind cu el, Horațiu putu să opereze în voie. Astfel, în timp ce Mișu, Marcela și Ovidiu se luptau în colțul lor, doamnele cântau cu foc și domnul doctor îi scria o rețetă lui Popa, cei patru tineri o furau pe Mariana, iar Horațiu îl fura pe domnul Popa, folosind o batistă cu formol pregătită de acasă. Mariana simțise de la bun început că ceva nu e în regulă, că o să se întâmple o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Marcela, gândindu-se cu melancolie la casa de bani. La MaxiBar, în afară de nea Ovidiu care se tăiase cu cioburile sticlei originale și pupa de zor portretul plin de sânge al lui Zelea, lucrurile erau liniștite. Adică doamnele cântau, doctorul scria rețeta și domnul Popa... domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei, începând să aștepte. Între timp, domnul Popa gonea nesimțitor pe o motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]