3,005 matches
-
atotcuprinzător despre Ion Bar-bu ne lipsește tocmai pentru că există încă prea numeroase interpretări posibile, dar prea compartimentate. Dinu FLĂMÎND Prima poezie a lui Ion Barbu ă...îFiință, devenită apoi Elan, a apărut în "Literatorul" lui Macedonski în septembrie 1918. Ea reapare împreună cu alte patru poezii (Lava, Munții, Copacul, Banchizele) în "Sburătorul" în 1919, unde poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cele până la subțioara piciorului? Nu-i destul că umblă prin teatru, aproape goale de li se văd tăți chiloții?... Nu suport nici Revoluția, nici dezmățul! simțea Zoe nevoia să susțină în gura mare la festinuri cu mese îmbelșugate, în care reapăruseră scrumbia de Dunăre, șunca de Praga, icrele negre, șampania franțuzească, untul, mușchiulețul și alte alese bunătățuri inexistente în anterioara "epocă de aur". Nemulțumirile Zoei, remarca Vladimir, într-un rând, când medita cu clondirul de whisky dinainte, vin atât din diminuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
caute prin imensitatea hotelului, cu încăperi multe, mai mari sau mai mărunte, care în afara luxului nu-i făcuse o impresie de deosebită alcătuire arhitectonică, de dispunere ordonată a spațiilor. Cascada părerilor de rău nu apucase să se amplifice, când Melanie reapăru, surâzătoare, cu un flacon din care luă niște comprimate, vărsându-le în podul palmei și aruncându-le în gură dintr-odată, așa cum procedează băutorii de basamac, și lăsându-le să se topească încet pe limba-i trandafirie. Așteptă, fixându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care-l depozitase în stomac, după zile întregi de chef. Trezirea din vise se petrecu în freamăt melodios de cascadă, pe care îl producea șuvoiul de la robinetele aurite și tălăzuirea apei parfumate din cada de marmură a toaletei mari. Melanie reapăru purtând ea însăși o tabla cu ceștile de cafea puse în rând, lângă chiseaua cu miere de albine și lingurițe strălucitoare. Rosti cu glasul dulce al unei mămici, care-și trezește pruncul să meargă la grădinița de copii: Cocoșel, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atunci și-a dat Gaston seama că Hotelul de pe Deal nu era pentru turiști străini. Avea cu totul altă menire. Nu era de nasul lui. A făcut stânga-mprejur și era pe punctul de a ieși pe ușă, când a reapărut fata. — Vă rog, poftiți, i-a spus, întinzându-i o pereche de papuci. A fost prea slab ca să poată refuza invitația. Și câine-san... Tipul are un câine, îi strigă ea lui Tanida, strâmbându-se. Zice că are și un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ajuns și în crângul de cedri în care se opriseră ei. Le-a trecut prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același loc. De la o zi la alta, pe la răspântiile orașului, se vedeau tot mai multe asemenea scene. Nu mai puteai merge aproape nicăieri fără să te ciocnești de ele. Unii au încercat să nu mai iasă. S-au pomenit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
flacăra mi-a ars ochii. Dar ea îmi pârlise numai sprâncenele. "Trebuie să fie un îmblînzitor", mi-am zis, și mă așteptam să-l văd scoțând din sân o cobră. Tocmai trecea un nor în dreptul lunii. "Așteaptă, cu siguranță, să reapară luna ca să mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cheltuieli și să-l facă să le cumpere băuturi. — Cineva ca tine, îi spusese el pe un ton fermecător. Fusese măgulită, iar relația lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un cadru separat. Așa nu vei termina Stațiunea nici în șapte ani. Dacă vrei, poți să o închei în două luni; într-o lună, mâine. În mod excepțional, azi; în câteva ore. Deții controlul situației: îl reinstaurezi, rapid, pe Magistrat, reapare Castelanul - în același capitol -, apoi îl distrugi cu donjon cu tot, faci să patruleze pe străzi gărzi înarmate, dublezi simbriile angajaților de la Cazinou, Hipodrom și Poștă, le triplezi pe cele ale învățătorilor și profesorilor. Îl însori pe Filozof cu Caravella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
măcar în gând, mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi, toate urmate pe dos. Nu respecți nimic, nici chiar propriile-ți hotărâri. După ce ai decis să-l îndepărtezi, definitiv, pe Castelan din Stațiune, acesta reapare în CRONICA INFAMĂ! E altă carte! Nu e alta; cititorul nu va ști ce să mai creadă! Iarăși cititorul?! Dumnezeu, când a făcut Lumea, s-a întrebat ce-or să zică oamenii? Ai vrut, odată, totuși, să creezi o punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
serbare. Na și ce? O dau și pe aceea că doar poezia în mare o știu deja, iar mâine am s-o învăț în întregime dacă mă ajută doamna educatoare. E bună cu copiii, mă va ajuta cu siguranță. Veverița reapare din senin și explorează cu mare curiozitate, iarba de lângă copac. S-a obișnuit deja cu cadoașe. Când vede bucata de hârtie, stă o clipă pe gânduri, dar nu mai mult, își bagă gheruțele într-un colț și dispare în corola
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de trei ori fusese returnată și o puse pe grămada de plicuri de culoare violetă. Îți voi da o ultimă șansă, spuse ea. Făcu gestul obișnuit cu mâna stângă și scrisorile dispărură. Încă nu trecuseră zece secunde când scrisoarea muzicianului reapăru, În tăcere, pe masă. Atunci moartea spuse, Asta ai vrut, asta vei avea. Tăie pe fișă data nașterii și o trecu un an mai târziu, după aceea modifică vârsta, unde era scris cincizeci corectă și scrise patruzeci și nouă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rog, lasă-mă să fiu Făt-Frumos! CEZARA: Cine ești tu. Făt-Frumos? BUFONUL: Mereu aceeași întrebare: cine ești tu, cine suntem noi... Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți care, voind a reprezenta o armată mare, trec prin scenă, înconjură fundalul și reapar iarăși? Nu sunt aceeași actorii, deși piesele sunt altele? Numai că, din când în când, cu fiecare viață de om, cortina cade... CEZARA: Cine ești tu, Făt-Frumos? IERONIM: Un om. Numele meu este Ieronim. CEZARA: Dar e un nume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese, fără îndoială, mai pasională decât mine. Din dragoste, se adaptase frâielor mele. În timp ce eu, odată mort tata, dădeam înapoi. Simțeam că anumite incertitudini, anumite revolte interioare, evitate în timpul adolescenței, reapăreau intacte. Și mă așteptam ca ea, care era întreaga mea familie, să-și dea seama ce se întâmplă cu mine. Dar mamei tale, Angela, nu i-au plăcut niciodată persoanele slabe, iar eu din păcate știam, o alesesem tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a ei. Se îndreptă pieziș către dormitor, încercând să se acopere cu tricoul prea scurt. Se întoarse curând îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de trening și cu sandalele ei multicolore desfăcute: — Ies o clipă. Am urmărit-o pe fereastră reapărând în spatele casei, unde, mi-am dat seama, era o mică grădină. Cu tocurile înfundate în pământ, cu o lanternă în mână, căuta pe un strat cu țăruși. S-a întors ducând ceva în tricoul făcut pungă și a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de flotir și suspină mulțumită. — Pun pastele la fiert. Se întoarse în bucătărie. Când trecu pe lângă mine, îmi lăsă în nări un miros de talc, dulce ca vanilia, mirosul unei păpuși. — Vrei o bere? Îmi aduse berea, apoi dispăru și reapăru cu ceea ce trebuia pentru pus masa. M-am sculat să o ajut. — Nu te mișca, spuse, te rog. Vocea ei era grijulie, ca și mâinile. M-am oprit să o privesc în timp ce aranja masa. Intra și ieșea din bucătărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
avea nici poșetă, nici pantofi. Gara, în spatele ei, era pustie și ea era goală, „ca într-un tablou“, zicea. Mi-a povestit că visul acesta o terorizase multă vreme, încă de când era foarte tânără, apoi nu îl mai avusese, dar reapăruse o dată cu mine. Eu cred că în vise ne pedepsim, Angela, foarte rar ne premiem. — Dă-mi mâna, spuse, stânga. O deschise, își trecu palma peste a mea ca și cum ar fi vrut să o curețe, să o elibereze de praful altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și, sub ochii mei neîncrezători, obțineau. Acum, Angela, tu ești în fața acelui mister despre care se spune că este lumină. Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ochii mei neîncrezători, obțineau. Acum, Angela, tu ești în fața acelui mister despre care se spune că este lumină. Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Angela, tu ești în fața acelui mister despre care se spune că este lumină. Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea Adei. A reapărut bătaia inimii pe nenorocitul ăla de monitor. Acum acul injecției intracardiace îți străpunge pieptul. Ada împinge pistonul. Mâinile îmi tremură, nu reușesc să se oprească. Sunt leoarcă de transpirație, respir, înghit, în timp ce în jur se aude din nou respirația celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]