2,507 matches
-
uriașă în care se făcea pilaful fiecărui regiment avea o semnificație specială: când ienicerii protestau împotriva Marelui Vizir și i doreau capul, ei răsturnau în mod simbolic oala de pilaf. Chiar și în Turcia modernă, expresia „a răsturna oala“ însemna rebeliune militară. Procedeul răsturnării oalelor era bine împământenit și la noi; el este pomenit de către Radu Rosetti în Amintiri din prima tinerețe: atunci când Carol I a fost primit la Căiuți, moșie a familiei Rosetti, a apărut o problemă culinară serioasă, pentru că
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sugerează că această feudalitate diviza-toare își are punctul de plecare în epoca lui Carol cel Pleșuv (838-877) care, plecînd spre Roma spre a se încorona ca împărat, a trebuit să se întoarcă din drum, în mare grabă, pentru a înăbuși rebeliunea seniorilor din regatul său anarhic. În cele din urmă, în 877, chiar în ajunul morții sale, trebui să semneze înțelegerea de la Kiersy-sur-Oise prin care cedează în fața cererilor de autonomie ale seniorilor. Faptul de interes îl constituie însă natura acestei feudalități
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în 1525 de către Thomas Münzer sau în aceea condusă de Münster în 1534-1535. Persistă chiar și în mișcarea micilor agricultori din sudul Toscanei "Societatea familiilor creștine" mișcare dirijată de David Lazzaretti în cursul anilor 1870118. Într-o manieră tipică, aceste "rebeliuni primitive"119 se ridică împotriva statului în formare, împotriva bisericii deja stabilite, împotriva oricărei autorități în afara celei a propriului lider, pe care-l urmau ca pe un nou Mesia, în ideea că erau sub angoasa unei Apocalipse apropiate în care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca și înrădăcinarea sa rapidă în spiritualitatea populară corespunde toc-mai unei treziri de conștiință difuze cu privire la identitatea lor națională, distinctă de cea a Spaniei. Această trezire le-a fost revelată portughezilor prin șocul încorporării lor în Spania, în 1580. Reflexul rebeliunilor primitive generate de frica față de sfîrșitul lumii se produce, ce-i drept, destul de lent. Nu e nici o îndoială că din cele 450 sau 500 revolte populare înregistrate în Franța între 1590 și 1715122, o bună parte sînt de felul acesta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
civismului autentic și de a arunca astfel oprobiul asupra tuturor celor care continuă să practice alte graiuri, calificate de aici înainte drept jargon. Aceștia nu sînt buni cetățeni. Ei sînt în cel mai bun caz obiect al disprețului, susceptibili de rebeliune pasivă contra noii ordini politice în înțelegere cu stîlpii reacțiunii clerul și nobilimea provincială care în general vor rămîne bilingvi, acolo unde vorbitorii nonfrancofoni sînt majoritari. În definitiv, puțin contează că mulți țărani numiți de aici încolo dialectali nu înțeleg
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a celor două țări sub sceptrul aceluiași rege dar, cum Guillaume I refuză, un guvern provizoriu va declara independența, la 4 octombrie. Reuniți la Londra, reprezentanții puterilor europene acceptă faptul deja împlinit, renegînd Prusia care ar fi dorit să potolească rebeliunea prin forță; în cele din urmă, Franța liberală și catolică a lui Louis-Philippe își va trimite trupele pentru a constrînge imperialismul olandez să respecte doleanțele diplomaților. Culmea ironiei: belgienii își vor alege un suveran protestant în persoana lui Leopold de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
avut vreun efect În relațiile internaționale. În ceea ce privește profesia celor care alcătuiau comunitatea românilor din prima decadă a Războiului Rece, pot fi menționați diplomații care refuzaseră să se mai Întoarcă În țară după instaurarea regimului antonescian, legionarii care părăsiseră România după rebeliunea legionară din ianuarie 1941, diplomații care făcuseră pare din guvernul condus de Ion Antonescu, soldații și ofițerii care, după ce fuseseră prizonieri În Germania, refuzaseră să se mai Întoarcă În țară sau studenții care se aflau la studii În străinătate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Deși rivali pe tărîmul politic (chiar dacă pozau Într-o alianță puternică pentru „salvarea neamului”), „Între cei doi conducători [Horia Sima și Ion Antonescu, n.n.] era un consens perfect În ceea ce privește convingerea că evreii trebuie eliminați din societatea românească” (p. 28). După rebeliunea legionară, conducătorul statului, Ion Antonescu, a continuat „opera” de românizare, care Însemna În fapt restructurarea etnică a societății românești. Luările de cuvînt din cadrul ședințelor Consiliului de Miniștri demonstrează concepția rasistă a mareșalului, precum și intenția de a deporta evreii din teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ghimpată Încărcată cu electricitate: „Ce proști sîntem! Ne e teamă de moarte! Dac-am muri. Numai o moarte ușoară mi-aș dori și așa am scăpa de chinuri, căci zău, așa e un chin”; „Se Împlinește azi un an de la rebeliune. Și-atunci era rău, credeam că nu poate fi mai rău, dar azi Îmi dau seama c-ar fi fost mai bine să ne fi omorît atunci pe toți, la noi În casă, decît să ne fi trimis În pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din partea factorului politic. Prin instituții și prin norme, prin manipulări mediatice și prin ritualizări intelectuale (ale celor care primesc dreptul la cuvânt), avem o cunoaștere oficializată, impusă și recunoscută de majoritatea societății sau de către un anume regim social-politic. Toată această rebeliune a tinerilor sau reacție adversă față de o cunoaștere-putere este efectul politizării instituțiilor, prezentate de media drept civice. Foucault a afirmat în diverse ocazii (cărți, simpozioane, conferințe, interviuri, cursuri etc.) că societatea modernă și contemporană este una disciplinară. Ce înseamnă o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Morfologia carnavalului 226 Modele teoretice 233 Charivari 237 Riturile politice 243 În slujba Puterii 245 Sărbătorile politice 249 Comemorările 253 Inaugurările și vizitele oficiale 261 Riturile de trecere În câmpul puterii 266 Parade, demonstrații și reuniuni politice 271 Riturile de rebeliune 276 Sărbătoare și revoltă 280 Rituri ale violenței 282 Tipologii ale mitului 287 Miturile cosmogonice 288 Miturile etiologice 293 Miturile escatologice 298 Miturile eroice 304 Mit și mitologie românească 309 Bibliografie 321 Indice de termeni 353 Cuvânt Înaintetc "Cuvânt Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
menționat sau o perspectivă care nu Își găsise locul. Am preferat să aleg exemplele care, de-a lungul timpului, au mobilizat resursele savanților și au devenit pietre de hotar și referințe aproape obligatorii În lucrările de specialitate (vezi riturile de rebeliune Ncwala, sacrificiul Bufonia din Atena antică, Saturnaliile din Roma, riturile de inițiere Okipa, sistemul magico-vrăjitoresc al populațiilor Azande etc.). În numeroase cazuri, pentru a nu complica demonstrația și pentru a nu deruta cititorul cu prea multe paranteze și divagații, am
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
social (nașterea, inițierea adultă, căsătoria, moartea); 2. rituri de intensificare care asigură adeziunea oamenilor la normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop refacerea echilibrului individual și restabilirea identității și prestigiului personal: 1. rituri de posesiuni - eliberarea de sub stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
normele și valorile sociale (slujbele religioase, ceremoniile politice); 3. tabuurile - riturile care definesc obligațiile ceremoniale și convențiile sociale (interdicții, riturile de curtoazie); 4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop refacerea echilibrului individual și restabilirea identității și prestigiului personal: 1. rituri de posesiuni - eliberarea de sub stăpânirea unui spirit malefic (exorcismul); 2. rituri de asumare - a unei alte identității (șamanism); 3. experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Câteva distincții sunt În mod obișnuit avansate: Între studiile ritualice și studiile liturgice, Între riturile religioase și riturile laice, Între rit și ceremonial ș...ț, Între riturile politice și riturile civice, Între riturile private și riturile colective, Între riturile de rebeliune și riturile de solidaritate, Între performarea teatrală și cea rituală, Între caracterul formal al jocurilor (jocuri obișnuite sau manifestări sportive organizate) și caracterul formal al ritului, Între sărbătoarea rituală și caracterul sărbătoresc al altor activități. Aceste axe de tipologizare și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Și, implicit, caracterul ambivalent al oricărui sistem ritual. Pe de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o formă „legitimă” de manifestare și le sublimează În simbolic (regăsim aici ecourile modelului „riturilor de rebeliune” propus de Max Gluckman). Pe de altă parte, ritul face posibilă exprimarea tensiunilor sociale, le aduce În prim-planul conștiinței colective și oferă modele alternative de organizare socială, care, deși simbolice, nu sunt prin aceasta mai puțin amenințătoare pentru puternicii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nemulțumirilor grupurilor dominate și o reafirmare simbolică a ordinii și unității sociale; b) modelul conflictual: carnavalul reprezintă o formă de exprimare a rezistenței față de mai-marii zilei, o tehnică de contestare socială ce poate conduce la revoltă fățișă, un fel de rebeliune, miniaturală ca mijloace de luptă socială, dar efectivă ca rezultate; c) modelul simbolic (hermeneutic): carnavalul este „o celebrare a ambivalenței”, care afirmă atât dezordinea, cât și ordinea, care contestă organizarea socială, dar o și confirmă, care aduce În scenă atât
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
modereze reuniunea și să introducă vorbitorii sau să performeze Între cuvântări; d) crearea imaginii unei mase unite de participanți și susținători: acest lucru afirmă o identitate colectivă, În care liderii se contopesc cu susținătorii lor. Riturile de rebeliunetc "Riturile de rebeliune" Într-un studiu celebru, antropologul englez Max Gluckman (1963), pornind de la ansamblul ceremonial Ncwala practicat de populațiile Swazi din sud-estul Africii, a lansat ideea existenței unui tip de rituri de contestare a puterii, care permit, pe de-o parte, exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și menținerea ordinii existente. Cu alte cuvinte, aceste ceremonii ar funcționa după logica „valvei de siguranță”, fiind o modalitate de eliberare a tensiunilor existente prin contestarea unei persoane, dar nu și a instituțiilor sociale și politice În exercițiu. Ritul de rebeliune african era compus din două unități rituale, „micul” și „marele” Ncwala, separate de 15 zile. La primul ritual participau apropiații regelui, regina-mamă, soțiile sale, șefii gărzii regale și preoții de rang Înalt. Ceremonia Începea seara, pe lună nouă, și se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În interpretarea lui Gluckman, acest complex ceremonial este construit pe jocul dialectic dintre condamnarea regelui și exaltarea puterii și unității statului: „Ceremonia nu este o simplă afirmare a unității, ci și un mod de a sublinia conflictele, o declarație a rebeliunii și rivalității, cu o reluare periodică a afirmării unității În jurul regelui”. În felul acesta, o colectivitate Își păstrează structurile sociale și politice nealterate și dirijează nemulțumirea socială Împotriva unei persoane. Nemulțumirea este exprimată simbolic, În cadre ceremoniale care amintesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
final, purificarea liderului contestat și, totodată, a comunității. Această perspectivă funcționalistă a fost susținută de mulți antropologi și combătută de alți cercetători (vezi sinteza punctelor de vedere În A. Apter, 1983, și B. Lincoln, 1987). În esență Însă, riturile de rebeliune apar ca un mijloc de a controla violența, de a evita revoltele de amploare și de a menține, cu prețul unui sacrificiu simbolic, ordinea existentă. Conform acestui model interpretativ, și alte rituri precum carnavalul sau sărbătorile de inițiere ale tinerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de amploare și de a menține, cu prețul unui sacrificiu simbolic, ordinea existentă. Conform acestui model interpretativ, și alte rituri precum carnavalul sau sărbătorile de inițiere ale tinerilor, cele de tip Halloween sau Purimul ebraic sunt forme ale riturilor de rebeliune, deoarece facilitează exprimarea nemulțumirii și contestării, fără a pune În pericol ordinea existentă. O categorie aparte a acestui sistem ritual ar fi reprezentată de ceea ce antropologul englez Victor Turner a numit social dramas. Concentrate asupra momentelor de ruptură, fie la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte conflicte ce pot fi performate Într-o atmosferă solemnă sau Într-una de divertisment ori care nu sunt prescrise (În scenariul ritual - n. M.C.), așteptate sau considerate adecvate acelei ceremonii” (1988, p. 857). O altă variantă a riturilor de rebeliune ar fi constituită de așa-numitele „rituri de inversiune”; după B. Babcock (1978, p. 14), acestea ar cuprinde „acele acțiuni sau comportamente expresive care inversează, contrazic, abrogă sau furnizează alternative la codurile, valorile și normele culturale, comun acceptate, fie ele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
faptului că vechea ordine s-a schimbat și că nu este nevoie de alte schimbări, adică de acte suplimentare de violență. Ne Întâlnim aici cu tema violenței malefice, contagioase, dezvoltate de René Girard În teoria sa asupra sacrificiului. Riturile de rebeliune apar ca un substitut al sacrificiului, ca un mecanism simbolic de transferare a violenței asupra unor obiecte (Întrerupând astfel „reciprocitatea violenței”) și de purificare a societății prin performarea lor (vezi alte exemple În D. Kertzer, 2002, p. 163; J. McIntyre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unor momente cu semnificație religioasă sau politică, sau unul carnavalesc, marcând revolta simbolică față de o anumită ordine politică. În funcție de diverși factori conjuncturali, aceste procesiuni carnavalești au putut rămâne ancorate doar În registrul protestului simbolic sau au evoluat către rituri de rebeliune și charivari ori, depășind granițele simbolicului, către revolta fățișă și acțiunea violentă: Acest ansamblu de sărbători concentrate În luna noiembrie a ajuns, Împreună cu imigranții englezi, pe noul continent. Întregul sistem a fost readus la viață În contextul luptelor din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]