3,662 matches
-
Nu m-am gândit niciodată "să-i cer socoteală", ci doar să-i spun că știu. De fapt aș fi vrut să știe că știu. Nu am făcut-o pentru că îmi era rușine. Îmi era rușine ca atunci când un actor recită prost, joacă prost și eu sufăr de rușine în sală și transpir de rușinea lui. În urmă cu câțiva ani, cu ocazia conferinței unui heideggeriolog german în fața unui amfiteatru plin de studenți, delatorul de pe vremuri, care, micuț și estropiat, își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidența lui. Poporul român nu are un glas de buhai cu care să-și acopere mereu interlocutorul și nici reaua credință necesară pentru a face imposibilă orice discuție. Poporul român nu recită, acompaniat la chitară, versuri tâmpite care să-i meargă la inimă poporului român educat în spiritul kitschului naționalist. Poporul român nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. Și, mai ales, poporul român nu poate purta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
valoare simbolic-ontogenetică: cosmosul originar al gândirii gânditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l. Filozoful este ținut în viață prin periodica lui reproducere și recreare. În aceste repetate cosmogeneze ale gândirii, participanții la acest scenariu mitic recită pur și simplu textul sacru și întemeietor. Recitarea periodică a codului ca text sacru, în colocvii, în reviste de specialitate și în prelegeri universitare face să țină cosmosul filozofiei. Fără acestea, el s-ar prăbuși în neant. O cultură este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Prezintă cântecul în fața colectivității de familii, Herrmann. (Herrmann se ridică și tușește dregându-și glasul) HERRMANN (cântă): Grădina mea de legume e cea mai bogată, și de asta voiam să mă lovesc în ficat... DOAMNA WURM: Ai greșit cântecul Herrmann, recită cântecul corect! HERRMANN: Da, e un cântec de dragoste și se cheamă Fistic și alune! (recitativ) Fistic și alune... Sub un copac Ne-am întâlnit și-am lins o bună înghețată fiecare care era verde-maro și mare apoi degetele în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase, dar stăpânesc cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se poate mai bine atât conversația, cât și caracterul acestui om. Aceeași părere o aveau și despre tânărul său fiu. Spune-mi acum, prietene, care a fost de la bun Început punctul de plecare al convorbirii voastre. 2. PH. Ghizii turuiau, recitau Întruna ceea ce aveau ei de spus, iar noi zadarnic Îi tot rugam să mai scurteze câte ceva din vorbăria lor și din citirea inscripțiilor de pe monumente. În zadar. Oaspetele, se vedea bine, nu era decât pe jumătate interesat de frumusețea și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase, dar stăpânesc cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sale, dragostea în forme de exprimare superioare (și foarte necesare !) ura sau alte sentimente, descoperim natura mereu regeneratoare pentru om ca și multe alte teme inclusiv problematica geniului. A cunoaște conținutul, fie și la modul simplu, al Luceafărului și a recita ca pe o rugăciune din el, e o dovadă că suntem OAMENI și nu roboți, că simțim cu sufletul. Am văzut și auzit nenorociți (mai mari sau mai mici) blamând poezia lui, plasându-se astfel între inculți și animale... Dacă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
consacrate lui Eminescu rămân fapte contemporane de preluare, de educație permanentă. Cum copilului i se repetă de mai multe ori un cuvânt (să-l țină minte) tot așa ascultătorului sensibil (ne-animalizat, netembelizat de televizor) i se poate șopti, cânta, recita poezia eminesciană, receptată și de înstrăinați, pe nivele de percepție ! Redescoperirea lui e un proces permanent în evoluția acestui neam. Noi, pieritorii de azi, murim mai puțin simțind fiorul poeziei lui. Noi, trăitorii de pretutindeni, cu sensibilitatea dată de Domnul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
manifestarea și atât Mancaș cât și Teodorescu sunt aleșii meritului (esențial) pentru bătălia lor pentru LIMBA ȘI CULTURA ROM+N|! Duminică am dialogat, în emisiunea directă la TV.V., cu telespectatorii despre Eminescu cel de astăzi. Telefoanele și copiii care au recitat (în direct) din Eminescu au demonstrat, însă, un aspect cu totul 185 surprinzător pentru generația crescută în cultul pentru poetul unic, creația acestuia nu se prea citește ! Se petrece ceva paradoxal: poezia cea mai înalt reprezentativă pentru această nație nu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vineri" (titlul unui volum, 1978) nu l-a mai condus decât până la accidentul de duminică. Am scris că între granițele limbii române, adică în toată lumea, alături de Eminescu vom fi reprezentați mereu și de Grigore Vieru. Patriotul era subînțeles pentru că cita, recita, vorbea, crea și... slujea limba veche și-nțeleaptă a neamului din care se inspira. "Rădăcina de foc" (Ed. Universul, București) l-a purtat prin toată România Mare și prin destule colțuri ale lumii. într-un interviu la Biblioteca din Huși
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pufăie poruncitor preferând potârnichile plimbându-se prin praful pornit de prepelicari sau de prăpădiții puși pe pradă. Profunzimea conceptuală demnă de fostul președinte "universitar", fără liceu, cu ciraci fără nume dar cu avere și poziții, cu "gânduri curate" care-și recită: Unde e ști tu, țepeș Doamne (Vrânceanu) ca punând mâna pe el Să-l tranșezi în două corpuri: deputat și mielușel !" Parc-am vrea măcar să-i auzim înțeleptul îndemn la lupta împotriva corupției pe care-o reprezintă. După cum apar în
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vie: cafenelele vechii generații Beat. Aceste locuri au murit de tinere. (Se poate să fi fost vina poeziei.) Dar, de la mijlocul anilor ’50 și până la începutul anilor ’60, aceste cafenele, cu cântăreții lor la bongo și cu bărbați cu barbă recitând versuri în timp ce audiența bea un espresso la fel de gros ca supa de fasole neagră, au devenit simbolul Americii. Cafenelele Beat și cafenelele europene răspundeau aceleiași nevoi. Dar americanii aveau mai puține cafenele pe trotuare: vremea, reglementările primăriilor și normele de igienă
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
omului. Universalitatea ei vine din faptul că, În linie evolutivă a genului Homo, toate grupurile umane cunoscute până În prezent au avut o credință În existența unei lumi spirituale, paralelă și distinctă de cea reală, și au practicat rituri și au recitat rugăciuni destinate nu numai să potolească mânia, ci și să atragă bunăvoința entităților spirituale și nevăzute ce sălășluiesc În lume, pentru a face să-și Întoarcă privirea Îndurătoare asupra făpturilor lovite de suferințe neîncetate. Capacitatea de a concepe religia este
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
invitații din spatele unor lentile fumurii), de moldovenismul rusofon al lui C. Starîș, pendulând conjunctural între Diacov și Lucinschi. Nu vom mai urmări emisiuni culturale/literare făcute pe modelul seratelor școlare, în care poeții sunt filmați în parc culegând frunze și recitând versuri, iar în pauzele dintre poeme se aud acorduri de muzică folk, interpretate de amatori de la Uzina de tractoare. Vom scăpa, poate, de reportajele mincinoase și liricoide cu meșteri populari, oameni necăjiți, speriați că sunt filmați, și vom vedea tragedia
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și rezumativă i-am putea numi pe aceștia poeți-lipitori, pentru că parazitează pe corpul imaginar al autorului „Odei în metru antic”. Mitul Eminescu în Basarabia este abil speculat și de politicieni. Primari bine împliniți, încât plesnesc costumele pe ei de grăsime, recită gâtuiți de emoție „Cum nu vii tu, Țepeș, Doamne, ca punând mâna pe ei...” și uită să ne spună când vor astupa gropile din oraș și vor da drumul la apă caldă în blocuri, pentru a despăduchea copiii. Eminescu este
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
aparențelor, indiferența față de Eminescu. Pentru ei, ca și pentru mulți dintre noi, el nu este decât un pretext gras al exhibării de sine. De aceea, felul în care îl sărbătorim pe Eminescu nu diferă deloc de felul în care îl recităm: gălăgios și retoric, după modelul unei chermeze promiscue, în al cărei abur fiecare își dă în petec. Toți îl sărbătorim ca pe un precursor al micilor noastre obsesii și al firavelor noastre ideologii. Îl sărbătorim apăsat în ianuarie, ca să-l
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și anticultural”, „președinte filorus”, „opoziție divizată”, „ambasada română prietenă” etc. Din puținele cuvinte ale vorbitorilor care au vizat chiar cartea și autorul ei, înțelegem că asistăm la lansarea unei opere monumentale, datorată unei personalități de calibru universal. În încheiere se recită o poezie patriotică, cineva strigă rușinat-discret „Deșteaptă-te, române!”, participanții se informează reciproc privind datele viitoarelor lansări și pleacă acasă cu sentimentul datoriei împlinite. Evident că nimeni nu cumpără nici un exemplar din cartea (monumentală!) tocmai lansată. La lansările de tip
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
aceleași coordonate spirituale, iar cartea din care interpretează este una de căpătâi în biografia sa artistică. Alteori, la acest tip de lansări sunt aduși copii talentați de la grădinițele din Chișinău (uneori ghidați de anumiți inși de la Primărie - Direcția Cultură) care recită și cântă frumos, ori, în dependență de posibilitățile financiare ale editurii și ale autorului, sunt invitați studenți de la Institutul de Arte, care joacă un mini-spectacol tematic. Oricum, lansările de acest tip stau întotdeauna sub semnul exclamațiilor și al surprizelor artistice
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
serbările școlare de altădată sau lecturile de profil din adolescență reprezintă izvorul formativ, decisiv și de neuitat, al conștiinței lor istoriografice. Cine nu l-a citit în copilărie pe Dumitru Almaș sau, mai nou, pe Neagu Djuvara, cine nu a recitat poezii patriotice de 1 Mai ori, după caz, de 1 Decembrie, cine nu-și mai aduce aminte cum arătau Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Nicolae Ceaușescu (încondeiați, eventual, cu o pereche suplimentară de mustăți), așa cum erau reprezentați în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Târlungeni (județul Brașov), elevii și profesorii urmau cu destulă fidelitate modelul clasic al unei astfel de ceremonii, după cum se poate vedea într-o înregistrare video de amator, postată pe internet 4. În aceste imagini, copiii agită stegulețe tricolore, cântă și recită în fața câtorva profesori, iar din când în când se aud aplauze. Înregistrarea începe cu imnul țării, continuă cu prezentarea evenimentului aniversat de către un profesor 5 și cu texte în același ton, citite destul de poticnit de câțiva elevi. Urmează un număr
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
profesorilor la serviciul religios, la procesiunea pioasă spre mormintele celor căzuți (sau cel puțin la monumentul comemorativ dedicat lor), la actul depunerii de coroane. Pe tot acest parcurs, școlarii trebuiau să contribuie la întreținerea unei atmosfere solemne, intonând cântece și recitând poezii adecvate. În mod special, se recomanda ca praznicele care încheiau partea religioasă a ceremoniilor să fie urmate de adevărate serbări școlare patriotice, reunind eventual elevi din satele sau din orașele apropiate 131. Astfel de "mici festivități" ar fi trebuit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alocuri greoi, arhaizant. Poezia face parte, de multă vreme, din repertoriul școlar. Fosta învățătoare Elena Mărculescu (născută în 1910), amintindu-și despre activitatea sa din perioada interbelică, s-a oprit cu încântare asupra ei. Purtată de nostalgie, a început "să recite fără efort [...], repede, dar cu intonație, ca la o serbare școlară" prima strofă din poemul lui Bolintineanu (pe care l-a confundat, însă, cu George Coșbuc): "Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel / Unde plânge-n vale un râu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rezumat cu informații istorice de manual, presărat cu aceleași exagerări prin care textul "științific" este adus în registrul comemorativ și identitar. Elevii continuă expunerea prin lecturi în același spirit, citite însă pe un ton plat, de lecție. Doar poeziile sunt recitate cu poza necesară și caracteristică, în mare, școlii primare. 6 Aurelia Berușcă, Ghid metodologic al serbărilor școlare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008, p. 8. Tocmai pentru a compensa aceste dificultăți, autoarea a pus la dispoziția celor interesați o sumă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
am așezat, înfrântă, frântă pe dinăuntru. Nu de rușine, nu mi-a fost nici o singură clipă rușine. Eram roșie de indignare, eram stupefiată de revoltă. Ceilalți doi colegi, mai vechi în clasă, s-au ridicat rând pe rând și au recitat, fiecare, directivele P.C.R., ca pe niște versete biblice"; vezi Cristina Hermeziu (coord.), Revoluția din depărtare, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 107. 152 "La țară nu prea se dădeau cadouri. [...] sistemul cu liste de participare nu a funcționat decât pe parcursul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]