6,309 matches
-
Eram străin în loc străin și-n gând cu frații înrobiți, dar prea nedrept ar fi s-afirm că tot destinu-mi fu hain. (Doar știi mai bine decât mine cum omul Tu l-ai conceput - fărâmele să-l mulțumească și să regrete ce-a trecut ... ) Mi se părea că-s fericit cât omului îi stă în fire, ca soț Seforei și ca tată pruncit cu totul prin iubire. Cum bucuria-i cunoscută doar de copilul fără vină, se cere inimii mature ca
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
desculț și eram foarte fericit că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic. Carte am învățat mai mult iarna, dar ceea ce învățam odată nu mai uitam. Nu aveam toate cărțile, dar când le găseam le citeam și le țineam minte. Regret că nu am ținut un jurnal, căci acum după trecerea anilor, mi se pare că tot ce aș scrie nu ar mai fi autentic. Din poeziile scrise, acum când le-am tipărit, nu am schimbat aproape nimic. Oricine poate încerca
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359441_a_360770]
-
va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învățat carte nu mai sunt. Le păstrez o veșnică recunoștință, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris, veți găsi părți din mine și regret că nu am reușit să vă dau mai mult. Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valențe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit fațete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359441_a_360770]
-
al ninsorii. Plonjați în tundra aceea rece și pufoasă, devenim în curând două puncte colorate, într-un vârtej alb. Ninge dezlănțuit, dintru început nu e cu putință să văd nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul scârțâitor de sub cizmele noastre. Regret câteva minute fularul meu albastru, care m-ar fi transformat într-un punct și mai colorat, ascunzându-mi fața de miile de săgeți cordiale. Colindăm pe ulițe, printre căsuțe pe care nu le-am văzut de ani rotunzi. Satul e
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
generalul. Căpitanul coborî sabia și o băgă în teacă. - Să trăiți domnule general!, zise el făcând stânga împrejur depărtându-Generalul își duse mâna la mustață, răsucind colțul ei așa cum obișnuia în momente de stânjeneală și se retrase înăuntrul Mausoleului spre sarcofag. Regretă că-l mai anunțase pe Alexandru Averescu despre eveniment. Bicicliștii ăștia nu știau ce-i acela respect cu adevărat. Călcau în picioare noblețea unei jertfe militare care ar fi meritat mai mult decât o simplă pedalare pe cauciucurile roților, ce
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
dar nu s-a plâns. Părea că nu recunoaște oricum cuvinte uzuale din propria limbă. S-a zvârcolit, a gemut, s-a jelit, a albit nopți și a înnegrit dimineți pe umărul meu. Și-a pus cenușă în cap, a regretat, a jurat că a fost fericit numai și numai în locuința lui de la parter. Și-a suspinat clandestin, amintindu-și feeria căderii lui în noaptea impactului. Gândea, nefericitul, ca plutise că o pasare albă, cu ochii larg deschiși și cu
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
regrette rien” ne-au făcut să vibrăm din nou. Așa este pe această lume - o goană după vânt, care uneori pare să bată în roz, alteori este gri și atât. Dar dacă știi să fii tu, vei trăi fără să regreți ceva. Iar viața lui John Lennon era cea mai bună dovadă că așa stăteau lucrurile. Nu mai țin minte și de fapt, cred că nu am știut niciodată, dacă „Poezia muzicii tinere” a durat în acea duminică două, patru ori
„POEZIA MUZICII TINERE”, UN MOMENT DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1982 de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359498_a_360827]
-
par a fi flori de cireș: cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați cu multă migală și artă... În mulțimea pestriță, veselă, observ un fotograf și o pictoriță, care lucrează. Mă întreb dacă și ei văd ceea ce văd eu și regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară. Poeme-fluvii s-au scris, dedicate gingașei flori, și pictori faimoși și-au pus harul în slujba ei. Cel mai cunoscut este „Hiroshige”, ale cărui opere celebre sunt și azi admirate. Eu închin
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
este că pe mătușa Safta nu am uitat-o niciodată. Toată viața mi-am dorit să fac ceva pentru ea. De multe ori, când îmi propuneam ceva, nu-mi ieșea. Mă temeam să nu moară într-o zi și să regret toată viața. Când am împlinit 36 de ani, am mers acasă și am umplut două sacoșe cu diverse... Am chemat-o și i-am spus, sărutându-i mâna, că este ziua mea... de două ori. M-a întrebat: “Cum de
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
uită binele pe care ni-l fac...Am plâns râzând și am râs plângând, strângându-ne în brațe și amintindu-ne. A murit la un an după asta... Am înțeles că nimic nu este întâmplător, am fost ajutată să nu regret nimic. Dumnezeu să o odihnească! Tatăl meu își are mormântul lângă ea și soțul ei..., deci nu e întâmplare. Nu este bine ca lucrurile să rămână neînfăptuite. Aud o voce ce mă strigă și tresar... Măicuța gândul mi-a simțit
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
oilor de la munte la Sfântul Dumitru în procesul transhumanței și ca motiv central comuniunea om-natură. După ce au coborât toți de la stână cu oi și măgari, ultimul a rămas baciul să închidă stâna. Coborând la vale a fost cuprins de jale, regretă că părăsește muntele și se gândește că primăvara este prea departe până la întoarcere. În timp ce cobora el cânta un cântec de jale și valea îi întorcea ecolul. El este cuprins de un puternic sentiment de emoție (sustiros), toată valea răsună de
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
rămas înmărmurită auzind aceste amenințări. Nu știa deocamdată cum va proceda cu el. Va vedea când se va întoarce de la munte. După plecarea lui Viorel își continuă treburile casnice. Nu-I venea să creadă ce se întâmpla cu viața sa. Regretă faptul că avea și ea o mare parte de vină din toate acestea. Poate că dacă nu-l încuraja, acum nu trăia cu emoție și teamă. Se vedea nevoită să vorbească cu cineva ca să fie lăsată în pace înainte de a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
Articolele Autorului Destrămare ...Și orice urmă pe nisip s-a șters... ...Și nu-ți păstrează aerul parfumul... Dar eu te văd aievea cum în mers Nepăsătoare îți continui drumul. Nu lași în urmă nici o amintire, Nu lași speranțe, însă nici regrete. O destrămare calmă și subțire, Mișcări unduitoare și încete. Senin și înapoi și înainte, Plutește însă o ușoară scamă, Ca-ntr-o poveste fără de cuvinte, Pe care adierea o destramă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Destrămare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare
DESTRĂMARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360364_a_361693]
-
de spații, dorul de infinit. De la informatică am deprins rigoarea, munca în continuă perfecționare. Iar de la literatură am primit multă satisfacție ca autor, mulți prieteni și multă conlucrare. Mihai LEONTE: În povestirile despre munți se simte o oarecare nostalgie ascunsă. Regretați că nu ați rămas om al munților? Viorel DARIE: Aveți dreptate, muntele este cel care oxigenează spiritul. Mai ales acei munți știuți din copilărie, din frumoasa zonă a Bucovinei. Vara, uneori iarna, când vizitez locurile copilăriei mele, reintru într-o
INTERVIU CU SCRIITORUL VIOREL DARIE REALIZAT DE MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360325_a_361654]
-
mele, reintru într-o stare de bucurie ancestrală, simt acea poezie a muntelui, a pădurilor primitoare ca o mumă, priveliștile mângâietoare ale caselor risipite pe coamele munților locuite din timpuri străvechi. Da, simt nostalgia locurilor natale. Și totuși, parcă nu regret că m-am strămutat cu serviciul și locuința în București, unde se găsesc cele mai bune oportunități de serviciu, de viață culturală și științifică. Daca nu aș fi locuit în Bucureștiul cel poluat și plin de lume, nu aș fi
INTERVIU CU SCRIITORUL VIOREL DARIE REALIZAT DE MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360325_a_361654]
-
Angelica. Renunțase la orice întâlnire cu vechii săi prieteni. Cele două femei îl distrau de minune și nu aveau pretenția să le scoată în lume, la restaurant ori în alte locuri publice. Intuiau exact care este motivul real și arareori regretau că au dezvăluit câte ceva din arborele lor genealogic. Se bucurau că el se aprovizionase cu tot ce aveau nevoie, la noul domiciliu. Uneori făcea comandă pentru mâncare și băutură. Doar la final de săptămână pleca la „conac” cu ambele fete
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
secunde de tăcere prelungită. Ramona i-a întins paharul pe care-l umpluse din nou cu apă și i-a făcut un semn liniștitor, invitând-o să se reașeze pe scaun. Îi părea rău că a venit cu acea sugestie. Regreta. O impresiona durerea întipărită pe fața Violetei. Aceasta scâncea și suspina, făcând eforturi să-și oprească plânsul. Apoi a băut din apă și și-a șters ultimele lacrimi. După ce a respirat adânc de câteva ori, a întrebat, încordată și temătoare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
o încurajezi. Cât îmi place caracterul tău constant, Uitătură-ți dulce din cubul echidistant, Că miștorețele nu-și găsesc vreo intrare Din silabisile prispe te conteplu cu mirare! De-ai ști cât îmi place al tău interior, Or voi să regrete acei ce văd un exterior, Ce-or sti ei da cutremurându-se la o privire, Că's răi, tot dezvelinduli-se la o mica citire!! http://www.youtube.com/watch?v=tPGJFDy0-10 Referință Bibliografică: Cât îmi plac ... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare
CÂT ÎMI PLAC ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360432_a_361761]
-
înviat din morți și șade la dreapta Creatorului. El a vindecat bolnavi și a înviat oameni din morți. Apoi a fost crucificat, aducând jertfa supremă pentru toată omenirea, ca oricine crede în El să i se șteargă păcatele după ce le regretă, primind astfel iertarea. După care se naște din nou din Duhul Sfânt, prin transformarea minții capătă o nouă mentalitate și o identitate spirituală și va crește în maturitate în măsura în care respectă Legile și poruncile lui Dumnezeu. Domnul Isus iubește pe toți
PLEDOARIE PENTRU CULTURĂ, TRADIŢIE, INFORMAŢIE ŞI ADEVĂR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360417_a_361746]
-
binecuvantarea.Dar despre asta trebuie să vorbiți voi mai multe. -Poate ar trebui să-l previn mai inainte.Mi-e teamă că nu mă cunoaște destul de bine și nu îmi știe defectele.Sa nu spună după ce ne-am căsătorit că regretă ce a făcut. -Nu mai dramatiza,Karon,te cunosc prea bine și el la fel.Nu e nimic în neregulă cu tine și ce defecte ai putea avea care să îl sperie și să nu te mai vrea? -Știu și
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
De când așteptau ei clipa aceasta! De unde știi? Totuși, pierduta mea, de unde știi ce se poate întâmpla, Într-o zi cu mine, cu tine, în acest vârtej imprevizibil. De unde știi că rezist și că reziști tensiunii, de unde Știi că nu vom regreta cândva, la tragerea Liniei finale a vieții, la bilanț, toate aceste Zile, toate aceste nopți, cheltuite de noi, cu atâta Încăpățânată zădărnicie? De unde știi? De unde știi? De unde știi? De unde știi? Știi? Până la capăt! Rămâne valabilă făgăduința mea anterioară, În legătură cu noi
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
America Sud sau unii chiar în Oceania. De aceea, Biserica noastră Ortodoxă și-a trimis preoți misionari pentru a-i sprijini sufletește pe toți cei plecați. Fiindcă niciunde nu se găsesc în plinătatea lor spirituală așa cum se găsesc acasă. Unii regretă că au plecat, dar nu se mai pot întoarce fiindcă nu au un temei material aici. Alții se simt bine acolo fiindcă au ajuns pe locuri de cinste. Unii sunt profesori universitari, sunt minți luminate. Or, aceștia chiar dacă ar fi
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
-mi așterneam gândurile, versurile timide care curgeau atunci și mai ales, scriam textele - poezii sau citate din proză care mă impresionau. Facultatea a fost una tehnică. Prieteniile, petrecerile obișnuite, emoțiile examenelor, totul a curs practic ca la toată lumea. Nu am regretat sfârșitul facultății pentru că la finele ei m-am căsătorit și deja intrasem în viața de familie. O viață dificilă prin problemele ce au urmat. Te rog să-mi spui mie și cititorilor noștri, când și în ce împrejurări ai debutat
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
dor de tot ceea ce atingeam și îmi venea să plâng. Un zgomot ce venea din spatele grădinii m-a făcut să tresar. Am aprins iute câteva bețe de chibrit și le-am aruncat peste fața de masă de pe terasă. Dar am regretat îndată gestul și m-am repezit de le-am stins ori așa crezusem. Apoi, am rupt-o la fugă. M-am întors la căpița de fân și am privit cum flăcări mari se înălțau în văzduh. A doua zi, oamenii
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
Luminița Cristina Petcu face parte din acea categorie de oameni care suportă cu stoicism, loviturile vieții, vicisitudinile întâmplătoare, generatoare de nenorociri care se abat asupra oricui strânge din dinți și pleacă mai departe. Indiferent de necazuri, ea nu plânge ci regretă tăcut într-un soi de revoltă... acel curaj creator ce poate aduce, fără doar și poate, fericire demiurgului. Cu toate că supărările întemeiate lasă urme adânci, sensibilitatea și fragilitatea poetesei se arată din plin și-n alte realizări extrașcolare... cum ar fi
ALTE SFERE SAU DESPRE POEZIA SCRISĂ DE LUMINIŢA CRISTINA PETCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360617_a_361946]