4,361 matches
-
acele lazzi. Am văzut-o apoi jucată de alți Comedianți, dar pentru că le lipsea nu capacitatea poate, ci niște cunoștințe pe care nu li le putea da numai scenariul, mi s-a părut că a pierdut enorm comparativ cu prima reprezentație. De aceea m-am hotărât să o scriu în întregime, nu pentru a-i obliga pe cei care vor juca rolul lui Truffaldini să pronunțe exact aceleași cuvinte ca și mine, dacă sunt capabili să facă mai bine, ci pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scandalul este atât de mare, din partea tradiționaliștilor, încât provoacă manifestații intempestive și altercații între partizanii Clasicismului și partizanii Romantismului, reprimate cu severitate de o intervenție în forță a poliției 75. Actorii englezi, constrânși să anuleze spectacolele programate, dau atunci câteva reprezentații, într-o mică sală din strada Chantereine, în cadru cvasi privat, pentru un public specializat, constituit din câțiva contribuabili, în fața cărora joacă Romeo și Julieta, Hamlet, Richard III, Macbeth. Scandalizat de conservatorismul francez, Stendhal scrie atunci un articol pentru The
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Godeau contra lui Chapelain, în Racine și Shakespeare, Stendhal, care pune față în față în cursul unui dialog fictiv "Academicianul" și "Romanticul", subliniază absurdul regulii celor douăzeci și patru de ore. Nu este mai verosimil, pentru spectatorul care asistă la o reprezentație de două la trei ore, că acțiunea durează douăzeci și patru, chiar treizeci și șase de ore, după exigența clasică, sau câteva luni, pentru că, și într-un caz și în celălalt, timpul ficțiunii și timpul reprezentației nu coincid. "Academicianul Ferească Dumnezeu să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru spectatorul care asistă la o reprezentație de două la trei ore, că acțiunea durează douăzeci și patru, chiar treizeci și șase de ore, după exigența clasică, sau câteva luni, pentru că, și într-un caz și în celălalt, timpul ficțiunii și timpul reprezentației nu coincid. "Academicianul Ferească Dumnezeu să avem absurditatea de a pretinde că durata fictivă a acțiunii trebuie să corespundă exact timpului material folosit pentru reprezentație. Asta ar însemna atunci ca regulile să fie adevărate poveri pentru geniu. În artele imitației
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau câteva luni, pentru că, și într-un caz și în celălalt, timpul ficțiunii și timpul reprezentației nu coincid. "Academicianul Ferească Dumnezeu să avem absurditatea de a pretinde că durata fictivă a acțiunii trebuie să corespundă exact timpului material folosit pentru reprezentație. Asta ar însemna atunci ca regulile să fie adevărate poveri pentru geniu. În artele imitației, trebuie să fii sever, dar nu riguros. Spectatorul poate foarte bine să-și imagineze că, în intervalul constituit de antracte, trec câteva ore, cu atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tinerii soți de la Veneția în Cipru și, în sfârșit, noaptea omorului. Multitudinea locurilor este și ea de folos romanticilor când vor să arate mai multe fațete ale personajului lor plasându-l în situații diferite. Nerespectarea unității de timp necesită, la reprezentație, schimbări de decor, ceea ce nu se întâmplă fără să pună probleme legate de scenele din acea vreme, și mai ales de așteptarea publicului, dornic de iluzie. Când aceste schimbări se operează în timpul antractului, ca în teatrul lui Hugo, pot fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pot fi ascunse privirilor grație cortinei. În schimb, dacă survin în sânul actului, este dificilă evitarea schimbărilor în văzul lumii, ceea ce se lovește de obișnuințele spectatorilor. Chiar și Vigny regretă că a fost obligat să recurgă la această practică la reprezentația Maurului din Veneția. Cu privire la scena a șaptea din actul I, el indică, în notă: "Se întâmpla pentru prima dată ca pe scena franceză să se facă schimbări la vedere în mijlocul unui act de tragedie. Chiar dacă au fost executate la perfecție
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
terenul cel solid al realului, ne pomenim aruncați în absurd, în fiecare clipă trebuie să întărim prin noi aspecte neverosimile acele aspecte de neverosimil care se prăbușesc." În Scrisoare pentru Tineri (Lettre à la Jeunesse) scrisă la ieșirea de la o reprezentație a lui Ruy Blas la Comedia-Franceză, care a dezlănțuit entuziasmul presei, Zola se adresează tinerilor pentru a le arăta că ideologia unei asemenea piese este o vastă înșelătorie, că o morală atât de idealistă nu poate fi decât mincinoasă. Zola
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rolul mediilor a devenit din ce în ce mai important. Mișcarea ce a avut loc în decoruri de aici pleacă, căci decorurile nu sunt de fapt decât mediile în care se nasc, trăiesc și mor personajele." De aceea, Zola acordă o mare importanță condițiilor reprezentației, decorului, costumelor, regiei și jocului 94. Decorurile, care reprezintă locurile dramei, trebuie să situeze acțiunea în spațiu și în timp, cu o precizie maximă. "La ora aceasta, scrie Zola în Naturalismul în teatru, decorul exact este o consecință a nevoii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care cântul, muzica și dansul ocupă un loc la fel de important ca declamația. Occidentul descoperă, datorită lor, stilizarea. Astfel, Michaux, încântat de teatrul chinez, scrie, în Un Barbar în Asia (Un Barbare en Asie): Numai chinezii știu ce înseamnă o reprezentație teatrală. Europenii, de multă vreme, nu mai reprezintă nimic. Europenii prezintă totul. Totul este pe scenă. Orice lucru, nimic nu lipsește, nici chiar vederea pe care o ai de la fereastră. Chinezul, dimpotrivă, plasează ceea ce va însemna câmpia, copacii, scara, pe măsură ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-o, hotărăște, în 1913, să creeze acolo L'Annonce faite à Marie (Îngerul a vestit pe Maria). Muzică și lumină, în concepția lui Appia, ritmează și structurează, fiecare în felul ei, spațiul scenic în jurul corpului actorului pe care se bazează reprezentația. 1.2. Simboliștii sau visul la un teatru mental Obosiți, ca și Appia, de greoaia estetică naturalistă, autorii dramatici simboliști nu mai concep decorul ca pe un cadru ilustrativ. Emile Dujardin, care visează la un "teatru invizibil", pune față în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să te facă să admiți că ei îi reprezintă pe zeii pe care îi maimuțăresc (...); cu decorurile operei noastre și actorii din Meiningen, un compromis între o convenție și o realitate, falsul prin definiție; * sau concertul, adică nicio pretenție de reprezentație, ci drum liber concepției, spațiul deschis realității superioare a pădurilor și gazdelor divine pe care o va suscita în noi imaginația: căci această muzică este un decor, (...) și această muzică mai reprezintă și personajele (...), și cu ochii închiși sau cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
periculos să fie văzute pe scenă. Ceva din Hamlet a murit pentru noi în ziua în care l-am văzut murind pe scenă. Spectrul unui actor l-a deteriorat și nu-l mai putem da deoparte pe uzurpatorul visurilor noastre. (....) Reprezentația unei capodopere cu ajutorul unor elemente accidentale și umane este antinomică. Orice capodoperă este un simbol, iar simbolul nu suportă niciodată prezența omului (...). Absența omului mi se pare indispensabilă."13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să studiez tot ceea ce este neformulat într-o existență, tot ceea ce nu are expresie în moarte sau în viață, tot ceea ce caută o voce într-o inimă." De aceea, pentru Mallarmé ca și pentru Maeterlinck, lectura este preferabilă spectacolului, căci reprezentația dăunează puterii imaginației care, numai ea, este capabilă să recreeze universul conceput de autorul dramatic. Însăși noțiunea de reprezentație este pusă sub semnul întrebării de poeții simboliști. Ea li se pare total inutilă, chiar imposibilă. La urma urmei, declară Mallarmé
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tot ceea ce caută o voce într-o inimă." De aceea, pentru Mallarmé ca și pentru Maeterlinck, lectura este preferabilă spectacolului, căci reprezentația dăunează puterii imaginației care, numai ea, este capabilă să recreeze universul conceput de autorul dramatic. Însăși noțiunea de reprezentație este pusă sub semnul întrebării de poeții simboliști. Ea li se pare total inutilă, chiar imposibilă. La urma urmei, declară Mallarmé în Note despre teatru (Notes sur le théâtre), o carte este suficientă pentru a evoca o întreagă piesă: ajutat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Note despre teatru (Notes sur le théâtre), o carte este suficientă pentru a evoca o întreagă piesă: ajutat de personalitatea sa multiplă, fiecare va putea să și-o joace în sinea lui", iar un an mai târziu adaugă: "Ce reprezentație! Lumea ține la ea; cu o carte în mână, dacă aceasta enunță vreo idee augustă, ține locul tuturor teatrelor, nu prin uitarea pe care o cauzează, ci dimpotrivă, aducându-ne imperios aminte de ele."14 De aceea, simboliștii au încercat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mistral) un teatru ABSTRACT, și putem în sfârșit citi fără efortul unei traduceri ceva care să fie la fel de etern tragic ca și Ben Jonson, Marlowe, Shakespeare, Cyril Tourneur, Goethe." În ceea ce-l privește, Mallarmé, care asistă la una din primele reprezentații ale lui Ubu-Rege, își exprimă încântarea, recunoscând în Jarry o formă de teatru care-i satisface așteptarea. Nu-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a plăcut câtorva actori să se facă pentru două seri impersonali și să joace în spatele unei măști, pentru a fi cu exactitate omul interior și sufletul marilor marionete pe care le veți vedea", declară el în Discursul pronunțat la prima reprezentație a lui Ubu-Rege la Teatrul Operei, la 10 decembrie 1896. Mai mult decât folosirea marionetei, el dorește de fapt un joc actoricesc care să se apropie de hieratismul misterios cu care este ea dotată. "Căci, scrie Jarry, oricât de marionete
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
face pentru că teatrul, după părerea lui, nu poate pretinde să reconstituie faptul istoric. "Nu ni se pare onorabil să construim piese istorice", scrie el în Discursul pe care îl pronunță la 10 decembrie 1896 la Teatrul Operei cu ocazia primei reprezentații a lui Ubu-Rege. Ca și simboliștii, el consideră că misiunea scenei nu este de a reflecta realul. În "Despre inutilitatea teatrului în teatru", denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Notes et contre-notes). Dornic să rupă cu teatrul psihologic, Artaud este sedus de aspectul metafizic al teatrului oriental. Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el, sub aspectul lor spectral, ca și cum ar fi fost halucinate de spectator. În Teatrul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în special. Pentru Artaud, teatrul care este "singurul loc din lume în care un gest făcut nu este a doua oară reînceput", nu trebuie să cadă în capcana repetării. Evenimentul își pierde caracterul de excepție dacă se încleie în monotonia reprezentațiilor cotidiene, dacă actorul nu își asumă în mod constant riscuri față de el însuși. Acesta va fi și punctul de vedere al lui Jean Genet: "O singură reprezentație, bine pusă la punct, trebuie să ajungă", afirmă el în Scrisori către Roger
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
capcana repetării. Evenimentul își pierde caracterul de excepție dacă se încleie în monotonia reprezentațiilor cotidiene, dacă actorul nu își asumă în mod constant riscuri față de el însuși. Acesta va fi și punctul de vedere al lui Jean Genet: "O singură reprezentație, bine pusă la punct, trebuie să ajungă", afirmă el în Scrisori către Roger Blin, scrise pentru regia la Paravanele. Derrida 30 atrage atenția că teatrul, așa cum l-a conceput Artaud, nu poate fi jucat, căci Artaud nu vrea ca el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
punct, trebuie să ajungă", afirmă el în Scrisori către Roger Blin, scrise pentru regia la Paravanele. Derrida 30 atrage atenția că teatrul, așa cum l-a conceput Artaud, nu poate fi jucat, căci Artaud nu vrea ca el să fie o reprezentație, ci să cuprindă viața în ceea ce are ea mai imposibil de reprezentat. Contradicția rezidă în însuși faptul că Artaud vrea să termine cu mimesisul. Dornic să unească teatrul și viața, el neagă valoarea a tot ceea ce este meditație în raport cu viața
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în calitate de colaborator al lui Stanislavski, mai mare decât el cu unsprezece ani, pentru care, de altfel, are o mare admirație. Realismul decorurilor, costumelor și machiajului slăbește, după părerea lui, drama, a cărei forță poetică rezidă mai ales în compoziția ritmică. Reprezentația realistă, captând atenția spectatorului asupra unor detalii neînsemnate, îl face să piardă din vedere esențialul și lungește inutil durata spectacolului care-și pierde dinamismul. Timpul este prețios pe platou", afirmă Meyerhold, convins că nu ar putea fi reținută atenția publicului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autor dramatic, regizor scenic și teoretician. Din cauza evenimentelor politice care despart Franța de Germania timp de mai multe decenii, venirea fascismului începând din anii treizeci, apoi al doilea război mondial, Brecht nu este descoperit în Franța decât în 195041, cu reprezentația la Noctambuli a piesei Excepție la regulă. Gaston Baty, cu douăzeci de ani mai înainte, încercase, fără niciun succes, să-l facă cunoscut, montând Opera de trei parale (L'Opéra de quat'sous). Concepțiile sale dramaturgice s-au născut din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]