5,495 matches
-
Al. Peregudov, Natan Râbac, K. Treniov, V.V. Veresaev. Preferatul lui D. este Arcadii Avercenko. Din alte literaturi realizează, singur sau în colaborare, versiuni ale unor scrieri de Hervey Allen, Martin Andersen Nexö, Krishan Chandar, Upton Sinclair. Deși li s-a reproșat că păstrează întorsături de frază din originalul rusesc sau mai șchioapătă în folosirea timpurilor, versiunile lui D. au meritul fidelității și o anume acuratețe. A mai tradus cărți de muzicologie, arhitectură, pedagogie, medicină. Traduceri: Upton Sinclair, Iubire, ed. 2, București
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
Em. Galan ar dovedi „o flecăreală epică uluitoare”, din romanul Această parte a pământului de Dumitru Mircea „nu se poate obține nimic mai mult decât un libret de operetă”, autorului cărții Îngerii biciuiți (Alecu Ivan Ghilia) nu i se poate reproșa nimic, „afară de lipsa sincerității” etc. În acest stil și cu această perspectivă estetică a întâmpinat C. literatura din ultimele decenii. Puține opere importante i-au scăpat. Marin Preda, Geo Bogza, Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Nicolae Velea, Sorin Titel, Augustin Buzura
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
harabagiului flecar este reabilitată: „mai mult bună decât rea, probabil; mai plină de calități decât de defecte; astfel cum l-ar fi câștigat, tocmai ea, în tinerețile lor pe Nichifor, în jurul căruia roiau, desigur, atâtea concurente”?... Ce i se poate reproșa criticului în acest caz este faptul că prea ia în serios vorbele lui Moș Nichifor, lăudăros și glumeț, specializat deja - prin repetiție - într-o retorică a seducției. El joacă o comedie care nu dă niciodată greș, și comedia place, e
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
Gazeta se citea și în Transilvania, de unde se primeau corespondențe semnate, ca măsură de precauție, cu inițiale. Într-o serie de cronici, V. A. Urechia discută oportunitatea reprezentațiilor cu lucrările dramatice ale lui V. Alecsandri - comedii și „cânticele comice”. Se reproșează acestor scrieri, cărora nu li se neagă valoarea și nici verva comică, încercarea de a generaliza semnificațiile unor stări de lucru, mai precis faptul că este criticat începutul unei reorganizări sociale, înainte de a-i cunoaște rezultatele. R.Z.
DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]
-
din punctul de vedere al caracteristicilor tehnice); - firme care utilizează tehnologii relativ omogene sau o materie primă de bază; - firme care se adresează unor clienți ce folosesc produse apropiate; - firme care realizează produse cu aplicații relativ omogene. S-ar putea reproșa acestei „definiții cumulate” că include trei elemente de aproximare: „produsele apropiate”, „tehnologiile relativ omogene” și „aplicațiile relativ omogene”, în locul unui singur element, „produs apropiat substituibil”, din definiția lui Porter. În practică are câștig de cauză „definiția cumulată”, pentru că industriile sunt
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
interval scurt de timp, ceea ce ar fi echivalent cu perfecta elasticitate a factorilor de producție. În practică există totuși rețineri în a considera posibilă o „mobilitate fără limite” în alegerea poziției în mediul extern. Dacă acestei ezitări i se poate reproșa faptul că este o părere bazată eventual pe intuiție, anumite studii empirice apărute după 1980 realizează o argumentare consistentă în favoarea unei „întoarceri spre interior”, adică a unei explicații a performanțelor bazate. Rumelt (1984, 1991), Schmalensee (1985) și Porter și McGahan
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Nekrasov, Kuprin), alcătuiesc o antologie sui-generis a celor mai importante literaturi europene. Cei ce au zăbovit însă asupra încercărilor lui nu s-au arătat întotdeauna satisfăcuți de echivalențele românești oferite de traducător, mai ales pentru operele poetice. I s-au reproșat lipsa de înțelegere față de specificul poeziei sau faptul că acribia învățatului copleșește textul, care nu depășește stadiul unor versificări elementare. Sunt, nu încape îndoială, observații îndreptățite, dar care nu micșorează cu nimic meritele lui C., ale cărui eforturi rămân menționabile
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
care orice om trebuie să aibă un respect mărturisit”, îi scrie el prietenului Bucur Țincu) și Nae Ionescu, căruia, pe lângă „infinitul de vrajă personală [care] te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul”, îi reproșează (într-un articol din 1937) faptul că a căzut în istorie, a găsit ceva în lume în care să creadă. Pregătește fără tragere de inimă o lucrare despre Kant, pentru că, îi explică el aceluiași prieten, fără Kant nu poate clasifica
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
de direcție, cum fuseseră aproape toți criticii din generația anterioară. El nu respinge aprioric nici o experiență estetică și nu se arată preocupat în chip special de bătălia dintre tradiționaliști și moderniști. Lui N. Iorga îi admiră cultura vastă și-i reproșează nu opțiunea pentru sămănătorism, ci lipsa de gust artistic și tendința de a impune o „dictatură culturală”. Dintre moderni, scriitorul lui favorit este, neîndoios, Arghezi. A dus ani în șir o luptă cu N. Iorga, G. Bogdan-Duică și alți lideri
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
între credință și tăgadă”) în lirica lui Arghezi. Multe din idei vor intra în exegeza argheziană ulterioară. C. însuși a continuat să urmărească, cât timp a avut dreptul să publice, fenomenul arghezian, scriind despre toate cărțile poetului. I s-a reproșat nota accentuat didactică și schema prea rigid raționalistă a viziunii critice. Reproș în bună parte îndreptățit, dar trebuie admis că pentru a înfrânge inerțiile, îngustimile și intoleranțele criticii tradiționaliste (în speță pe N. Iorga, și prin el un public larg
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
uluitoare. Criticul a publicat în 1973 (a doua ediție, în 1981) și volumul Amintiri, cu portrete admirabile și mici istorii din viața literară ce se țin minte. Stilul este acela din foiletoane: sensibilitate la amănuntul colorat, portret moral, ironie subțire. Reproșându-i-se faptul că în memorialistica lui nu face comentarii mai limpezi despre secolul pe care l-a străbătut, C. trimite lui Eugen Simion, în decembrie 1981, o scrisoare emoționantă din care poate fi desprinsă această frază: „Mă poți crede
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
1950), inspirată din viața pescarilor de pe mare. Debutul editorial în poezie îl va reprezenta volumul Oceanul (1962). Cu reportajele din Împărăția vânturilor (1954), care au reținut atenția lui Geo Bogza, C. începe o lungă carieră în domeniu. Criticilor care îi reproșează că reportajele sale „vin epigonic lângă și în umbra lui Bogza” (Ion Rotaru), C. le răspunde: „În umbra lui Geo Bogza vom scrie de acum înainte toți cei care vom aborda reportajul literar propriu-zis, Geo Bogza fiind cel care ne
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
cuvântul. Verbul poetic reiterează Logosul: poate crea „din simboale”, din nou, universul și, mai ales, îl poate schimba (Dintr-un foișor, Scrisoare cu tibișirul). Totuși, inspirația fiind un „dictat” supraindividual, starea scriitorului trebuie să fie umilința. Cel căruia i se reproșau „inerțiile materiale” și senzualismul prerațional (Ion Barbu, Eugen Ionescu) era în realitate obsedat de transsubstanțializarea materialității și năzuința sa era intuirea totalității, a principiilor, prin actul poeziei. Eminescu e modelul exemplar, întrucât se raportează, „la mister, la moarte, la contradicțiile
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și mondenelor din saloanele cu lume obosită de trândăveli și de viții”. Amintirile lui B. vădesc o personalitate iscoditoare, ageră, dotată cu o „curiozitate avidă și malițioasă”, cu „limbă rea”, și „gură spartă”, uneori chiar „nespălată” (unii intimi i-au reproșat că anumite pagini ale sale amintesc de Vitellius), însă nu pătimaș, invidios sau răzbunător. Știind ce „presă” are între anumiți intimi ai săi, B. afirmă apăsat că și-a păstrat neatinsă obiectivitatea și, vorba lui Neculce, n-a scris „pe
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
a categoriei de sensibilitate care îl identifică. Acestea se concretizează, mai ales, în revenirea decisivă la tonalitatea elegiacă fundamentală. De asemenea, B. reface cadențele unor poeme din Cabane albe și Brume, îndepărtează parte din stridențele lexicale care i-au fost reproșate la debut, iar poemele alese din Arcul aurorii și Ceas de umbră indică și îmbogățirea registrului său poetic. Îndeosebi culegerea din urmă poate fi considerată drept atestatul unei adevărate resurecții lirice. Volumele secvente antologiei de autor din 1970 - Corabia de
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Prin urmare, nivelul de dezvoltare mai ridicat produce mai multă dezvoltare. Modelul capitalului uman nu a fost exonerat de critici. Cele mai semnificative au venit din partea promotorilor „dezvoltării umane” și a sociologilor. Primii, împărtășind un soi de holism economic, au reproșat teoriei capitalului uman faptul că se concentrează doar pe dimensiunea economică a educației și pe spiritul „achizitiv” al societății de consum occidentale - creșterea setului de valori materiale. Cei din urmă au contestat integral teoria capitalului uman, pe motiv că se
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
de persoane reunite organizat sau aflate întâmplător în localuri publice sau private. Totuși, terorismul este un fenomen social ale cărui variabile sunt prea numeroase pentru a i se da o definiție simplă și practică. După 11 septembrie 2001, s-a reproșat adesea că statele n-au fost în stare să se pună de acord asupra definirii terorismului. Critica nu este total întemeiată deoarece terorismul e definit în dreptul internațional prin indicarea actelor ce constituie infracțiuni internaționale. Singura definiție formală este dată de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
cf. 26, p. 65). Dar cel mai adesea somnul îl cuprinde pe Sf. Petru, ceea ce îi permite intrusului să-i fure cheile și să năvălească în rai. în multe variante, Sf. Petru (sau cel care anunță dezastrul) își face intrarea reproșându-le sfinților și chiar lui Dumnezeu faptul că și-au părăsit posturile pentru a chefui și l-au lăsat singur : „Stați, Doamne, și ospătați/ [...] Sfinții din Rai au plecat,/ Singur pe min’ m-au lăsat” (6, p. 115) ; sau „Of
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
are nici o scuză și i se aplică un tra- tament sever : Dumnezeu îl bate sau pune să fie bătut (29, p. 381). De data aceasta însă, nu numai că Sf. Petru nu este pedepsit, dar tot el este cel care reproșează. Somnul Sf. Petru nu pare a fi o greșeală, o abatere mai mult sau mai puțin conștientă de la datorie, pe care Iuda o speculează, ci o stare malefică provocată de acesta din urmă. Pare să fie vorba de un „somn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sta lângă El. Iată că zeii îi văd, văd pe trimișii lui Yam, ai judelui [Nahar]. Zeii își lasă ochii pe genunchi și pe tronurile lor domnești. Singurul în stare să-l înfrunte pe Yam este zeul Baal, care le reproșează zeilor spaima : „Eu văd, o, zeilor, că v-ați înfricoșat de obrăznicia trimișilor lui Yam” (Baal și Yam, II, 18-24 ; cf. 30, p. 187). în Mitul lui Zu (versiunea asiriană) - despre care am mai avut prilejul să vorbesc - zeii intră
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Noe își pierde speranța, dar i se dezvăluie necesitatea efectuării unui anume act ritual, care va anihila manifes- tarea malefică a stihiei. 6. Meșterul efectuează gestul ritual și construcția este termi- nată, fără să se mai dărâme. S-ar putea reproșa acestei analogii faptul că lipsește tema jertfei umane. Acest topos mi se pare important, dar nu esențial. Pentru mentalitatea arhaică, esențiale erau următoarele motive : principiul Haosului se opune oricărei creații, iar Demiurgul produce un act magic (care a îmbrăcat diverse
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atunci când îl întîlnise pentru prima oară. Amestecat cu ura față de femei și cu disperarea fugii din Câmpie, sentimentul acela sfârșise prin a-l transforma în homosexualul convins care era astăzi. La început, Abatele îndurase cu stoicism frazele în care îi reproșase că îl dorește și îi spusese că doctrina augustiniană nici nu dezavua homosexualitatea și nici nu propovăduia castitatea, că sentimentele sale erau o lucrare a Domnului, iar atracția dintre ei ar fi putut fi temelia unei deveniri sortite de însuși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
augustinieni. Krog vorbi cu precauție: ― Să înțelegem că pentru schimbarea clonelor de pe Lumile Agricole ați uzat de cea mai puternică armă pe care o aveați împotriva Abației? întreba John Robertson. Împăratul schiță un gest vag: ― Și tatăl meu mi-a reproșat că am renunțat la un imens avantaj tactic, cerând Abației să-l accepte pe Vassur. Poate că așa este... Dar la ce bun o armă pe care nu o folosești niciodată? Un argument istoric pentru decizia mea e însăși Vechea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zâmbea din nou întunericului din cabina sa. Arta divinației se dovedea mai simplă decât crezuse. Se descurcase admirabil și dovedise că Abația avea imense rezerve de inocență în ceea ce privește natura umană. Moartea sensibiliza întotdeauna mințile slabe... Știa ce dorise să îi reproșeze Isidor. Nu faptul că nu se sfătuise cu el îl durea pe tânărul călugăr. Sufletul său era mai degrabă pârjolit de frica monumentală ca nu cumva populația de clone să intre într-un stadiu al dezvoltării despre care el să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate o poveste mai plină de miez pentru o asemenea clipă decât aceea a felului în care m-am gândit prima dată ce minunat ar fi să îi folosim pe zeți ca aliați. Bella ignoră câteva exclamații nepoliticoase, care îi reproșau că spusese de prea multe ori povestea aceea. - Într-una din cele mai negre zile pe care le-a cunoscut colonia noastră, judecam într-un proces evenimentele care duseseră la uciderea de către zeți a doi militari. Singurul om care scăpase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]