6,394 matches
-
fanarioților. Aprecierea acordată acestei epoci, cînd ea se dorește pozitivă, este, de asemenea, o manieră de a împăca România și Grecia, urmînd, spre exemplu, genealogiile familiilor princiare grecești din Țara Românească și din Moldova. Aceasta este o manieră de a revedea ceea ce a fost Imperiul otoman și mișcarea sa reformistă (principele Alexandru Ipsilanti, care vine la tronul Țării Românești în 1774, realizează un proiect de reformă pentru imperiu înainte să asigure conducerea valahilor). Frontiera Orient-Occident este înlăturata. Reformismul se bazează pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Atunci se hotărăște să vină la Iași pentru a-și termina studiile de drept. Din experiența rusească îi rămîne o nostalgie a radicalismului, o amintire a elanului generos al mersului în popor, iar surghiunul în Siberia este, în mod straniu, revăzut ca o vreme aproape privilegiată de confruntare cu singurătatea intelectuală și cu imensitatea spațiului rusesc. În 1933, într-un amplu roman autobiografic, În preajma revoluției, Stere va vorbi despre tinerețea sa: "Spațiul infinit, mărginit de tundre sterpe care se pierd în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de Horia Sima era gata să-l înlăture. Generalul a îmbrăcat la început cămașa verde a uniformei legionare, dar nu o mai poartă. Ruptura, o ruptură sîngeroasă, are loc în noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1940. Antonescu 1-a revăzut pe Hitler la 7, iar întîlnirea a fost decisivă. Führerul mizează pe armata română. De asemenea, el i-a împărtășit generalului dorința sa de a suprima 20 de milioane de ruși pentru a reda Europei un echilibru în care slavii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
deschid un credit de 270 de milioane de ruble destinat industriei chimice și promit livrarea de fier și cărbune... Bucureștiul își ajustează întrucîtva politica economică în decembrie: Plenara Comitetului Central reduce investițiile ale celui de-al doilea plan industrial și revede, în favoarea consumului, echilibrul bugetar. În 1957, Gheorghiu-Dej, liniștit, îl îndepărtează pe Miron Constantinescu. Ultimele scene de după 1956 se aranjează între Moscova, București și Budapesta. Pe 21 noiembrie, o importantă delegație română condusă de Gheorghiu-Dej merge la Budapesta. Bodnăraș face parte
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Părăsit de toți oamenii săi, bătrânul leu se luptă mult timp cu cei 600 de scutarioli aleși contra unei grozave mulțimi. Toți căzură pîn'la cel din urmă. Albanejii își aflaseră Thermophylae al lor. Nici unul din cei aleși nu-și revăzu patria. Cârdurile cele mari însă, risipite, întorcîndu-se în Albania, răspândiră vestea de spaimă din munte-n munte, din vale-n vale. Această bătălie de la Crușa a fost cea mai mare, mai sângeroasă și mai fatală bătălie care a avut loc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
poetic eminescian. Iași: Junimea, 1979, 472 p. (Eminesciana; 17) * CĂLINESCU, G. Avatarii faraonului Tlà. Ediție îngrijită, prefață, note, anexe și indici de D. Vatamaniuc. Iași: Junimea, 1979, 191 p. (Eminesciana; 18) * PAPU, Edgar. Poezia lui Eminescu. Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Iași: Junimea, 1979, 256 p. (Eminesciana; 19) * LOVINESCU, E. Mite. Bălăuca. Ediție critică, prefață, note, variante, glosar și bibliografie de Ion Nuță. Iași: Junimea, 1980, 460 p. (Eminesciana; 20) * BULGĂR, Gh. Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
1994, 327 p. (Eminesciana; 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice / Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana. Serie nouă; 6) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene. Iași: Junimea, 2003, 181 p. (Eminesciana. Serie nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana. Serie nouă; 9) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana. Serie nouă; 10) * SPIRIDON, Cassian
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
alt exemplar, sau renunț, deși... Mă uit mai bine. Cine? Andrei Pleșu. Să cad, nu alta. Bună ziua, domnule Pleșu! Se-ntoarce, ușor surprins probabil de timbrul meu marcat de emoție: Vă salut, aaa, vă salut și mă bucur să vă revăd. Cînd încearcă să-și bage cartea în geantă, citesc titlul: Relația maestru-discipol. Se putea? îmi zic: Noica-Pleșu, Pleșu-... Îmi observase curiozitatea: Fleacuri, niște fleacuri, și se pregătește să-mi întindă mîna de despărțire. N-aș vrea să plece: cînd îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imperturbabilă, cadență. Nu vorbea cu nimeni. Răspundea doar vag la salut. Am îndrăznit într-o zi să-l întreb ce face, cum mai vede lucrurile. M-a fixat lung, avea privirea altui veac, și mi-a spus: Nu mai văd. Revăd. Marele psihiatru întinde mîna spre Johnnie Walker, mă privește amuzat-hipnotic și toarnă. Cele două pahare par, în lumina candelabrului, doi bulgări chiar atunci, în fața noastră, savant-cristalizați. Clipa mi se impune ca privilegiu. Totul, aici, e copleșitor, patină veche, boierească, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii: hei, colega! Mai peste tot, la intrarea în impozantele edificii, tîrtani, vorba Chiriței, tîrtani bruneți, cu mîinile-n buzunare. Vreau doar să revăd somptuosul hol al Casei Cantacuzino-Enescu, sălașul lumii bogate și fine din cealaltă Românie. De pe scaune, țoșcăind după break-fast-ul cu usturoi, vreo trei tîrtani: nu se poate! nu e voie! Țară de analiști politici și de tîrtani. Ei, ei, să nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o secundă, fără văicăreli! Terapeutic. "La Luminiș e muzică din nou", așa sună pînza albă de deasupra ușii prin care, iată, intră pîlcul de învățăcei ce, după săptămînile de studiu, în încăperile de taină, vor da diseară concertul de închidere. Revăd vila stenic-demonicului Enescu și a delicat-princiarei sale Maruca. Ce fantastică metamorfoză! În domneștile încăperi, spoliate de administratorii comuniști, își găsiseră, ani la rînd, loc de aciuare mitocanii gospodăriilor de partid, țațele lăfăindu-se în patul Marucăi, urduroșii, în cel al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iată că ne-am înșelat. Oho, a cîta oară... 20 ianuarie Întîlnire cu Baba, la Dalles. Urmăream, la distanță, lucrările unei Bienale din anii '70. Deși aș fi dorit atît de mult să-l salut pe marele pictor, să-l revăd, mi-am dat seama că mă evită, concentrîndu-se, ritos, în contemplarea lucrărilor. Am și găsit brusc explicația animozității: publicasem în "Cronica" un text amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întîmplă cu montarea "princeps", după premieră, după cele cîteva spectacole intrate deja într-o nu neapărat imputabilă rutină. Și, de ce să nu recunosc ieșind din atelier, unde tenacitatea și monotonia lucrului își doresc imediat defularea mi-ar fi plăcut să revăd, fără alunecări obsesionale, plăcutele, esteticele trupuri goale din Zucco. Am intrat în lojă (spectacolul începuse) și... și... corpurile care, la premieră, electrocutaseră sala cu goliciunea lor, erau acum cumințite (nu toate) de accesoriile la îndemînă nouă, obligatorii nouă, celor de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
închis, nereușind însă să-i liniștească explozia părului albastru-de-negru, pardesiu negru, lung, tendoane rasate, de iapă de curse, geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe bulevardul Carol: aceeași țigară, stinsă, în dreapta. Accesoriul ultimei mode... Sînt rugat de amicul B. să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pancartă". Dînd telefon, la terminarea durei lecturi, aflu că autoarea neîndurătorului eseu, Ruxandra Cesereanu, e o ființă de o neverosimilă gingășie... Contaminat de apetit doct-speculativ, simt, la rîndu-mi, nevoia recurgerii la... eseu. Dacă tot e vorba de relația călău-victimă, să revăd, la Muzeul de Artă de la Palat, marea pînză a lui Caravaggio Cezar primind capul lui Pompei (deși de-o viață o am imprimată fidel pe retină). Deci, la Muzeu! Dar, stupoare! Eticheta arată că lucrarea aparține acum lui... Rubens. Cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
realiza nimic măreț. Că bufonada autoevaluării cunoaște forme de manifestare care mai de care mai șocante, mai teribiliste, asta ține de neesențialul subsidiar comportamental al artistului. Doar certitudinea unicității fiind, se înțelege, condiția sine qua non care decide finalmente. De revăzut mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gîndeam în chestiune, știind că în fibra lui vibra un iliescian nostalgic, marcat încă de unica, neuitata strîngere de mînă a fostului aparatcic de Iași. Cu atît mai mult simțeam această nevoie. Cu riscul de a nu ne mai putea revedea în obișnuiții noștri parametri. Făceam amîndoi pași printre castanele proaspăt căzute și reluasem, ca de fiecare dată, subiectele picante din romanticul tîrg. Demonul de serviciu îmi tot ciocănea în membrane (în fond, amicul votase, sigur, cu Iliescu sau cu Vadim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vrea ceva frumos, ceva un pic mai frumos, or, a merge, iată, la senectute, tot pe mîna social-democraților noștri de peste noapte mi se pare... inestetic. Pauză. Am mai dat un timp șuturi ușoare castanelor, după care ne-am despărțit. Ne revedem tot mai rar, nu fără a ocoli vechile noastre tentații. Din ce în ce mai anemiate însă. Și ca întîlnirile să nu cadă în posac, apelez, histrionic, la argumentul... estetic. Uite ce, mă retează H., cînd aud de... esteticul ăsta al tău, îmi vine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nefiind, ea, în stare să iasă din severul tipar al băștii școlărești trase bine pe frunte de (recalcitrantele) fete dintr-a opta. Discotecile de-acum, în a căror veselă demență mă bag iscoditor, nu-mi pot anula plăcerea de a revedea, cînd intru la Galeria Națională, pînza lui Aman, "Petrecere cu lăutari". Pecete indelebilă a României cu care nu ne vom mai întîlni. E în această sublimă compoziție o defel didactică contrapunere a lumii vechi celei incipient-moderne. Societatea din somptuoasa casă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minunatul Craiu ținea să mi-o tot evoce: Măi, Val, știi tu ce lăutari aveau Iașii, măi! Cum tot așa, acum, un posibil hușchit cu cerceluș în stînga: Măi, Val, știi tu ce muzică haioasă e la discoteca "McCool's"! Revăzînd fotografia cu familia și curtea regelui Carol I, făcută pe una din terasele Peleșului, nu-mi pot decît imagina petrecerea timpului pentru această societate care a infuzat României exercițiul civilității distinse și binedispuse. Dacă pentru cei doi îngîndurați monarhi, Carol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil, refuzat, își pendulează, dement, minima condiție. Și, ca să nu ne îndepărtăm de geniul spaniol, să revedem și un alt fel de rîs, cel al "Băiatului cu cîine" de Murillo (1618-1682). Sufletul topit în milă veselă. Contaminantă. Într-un moment dominat de daciada hingherilor. E un bebeluș, pe un spot publicitar, la t.v. În prima secundă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
democratică, iar apropierea de șarmantul Rațiu îi gonflă spiritul. Navete Iași-București, organizări de mitinguri în piețe, texte în presa radicală, depistări de clădiri arătoase pentru sediul partidului: toate îi dădeau un aer alert-angajat, de inspirat politic. A dispărut subit. Îl revăd rar, cu aceeași simpatie și, la cafeaua de pe terasa Orizont (de unde arătau strașnic mitingurile aprinse în fața Teatrului Luceafărului), îi ascult ultimele ravagii printre fuste. (Aici, da, a rămas consecvent.) În doi-trei ani, își umpluse casa cu tablouri. Nimic nu-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu tablouri. Nimic nu-l recomanda s-o facă: se ocupase cu zootehnia și își vedea neaoș-gospodărește de meserie. Băgase bani serioși în pictură, în sculptură de mici dimensiuni. Îl vizitez (fusese dorința lui, dar și plăcerea de a-i revedea minunile de pe pereți), îi urmez așadar invitația și sun la ușă (celebra lui sonerie cu tril de mierlă). Stupoare! Nici urmă de lucrări. Le vînduse pe toate. Cu cît mai dai pînza? mă iscodește într-un tîrziu, gratuit-amuzat, așa cum o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cancelariile occidentale. Dau curs invitației lui cinegetice: Hai, s-a deschis sezonul la iepuri! Parcă văd șuvița de sînge, prelingîndu-se, din nara aburindă, pe gulerul alb, pufos al bietului animal. Gata, mersi, iubitule, îi spun... omului cu arma, prefer să revăd, în Skira, superba Au lapin agile a blîndului Utrillo. Și-o iau urgent, pe jos, înapoi, spre oraș. 30 mai ... Și uite-așa, pîș-pîș, cătinel (dar apăsat), înapoi la ceaușism. Răsfoiesc recentul catalog al expoziției jubiliare de la București, atestînd 80
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]