3,881 matches
-
să plec... Lăsă repede jos ambele cutii cu boabe de năut, se uită la ceas, ridică coșul și plecă. Înainte să dispară, Rose Îl auzi murmurând „la revedere“ și după aceea, ca un ecou al propriilor cuvinte, din nou „la revedere“. Apoi dispăru. Pierzându-și astfel prietenul misterios, Rose și-a dat seama dintr-odată cât timp irosise În supermarket. A Înhățat câteva cutii de boabe de năut, inclusiv cele pe care Mustafa le lăsase În urma lui, și s-a grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Închipuiam pe Maryse, o vedeam alături de mine, cu picioarele ei un pic prea scurte, cu buzele ei roșii ca În tabloul lui Modigliani, cu zîmbetul ei, umerii și sînii ei. La sfîrșitul lunii august, a venit să ne spună la revedere. Se Întorcea la Toulon și nici măcar nu mă prevenise! Toată lumea a ieșit din bucătărie ca s-o Însoțească pînă la camioneta tatălui ei: am asistat la plecarea micuței și cărnoasei domnișoare Patakis În vehiculul magazinului familiei. Plecarea Marysei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Chelsea și Soho, pentru că nimic altceva nu e suficient de bun pentru tine. Parcă ai fi un copil. Dacă nu primești ciocolată, Începi să țipi. Nu pot fi dădaca ta! Îmi pare rău, dar trebuie să termin de Împachetat. La revedere! Puse receptorul jos. Un minut mai târziu auzi soneria. Se uită pe vizor și rămase perplexă: era Sam, cu un buchet mare de floarea-soarelui În mână și o sticlă de vin, care ieșea dintr-o pungă maro de hârtie. — Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Sam. Trebuie să vorbesc, Îi spuse, sugerându-i că era timpul să plece. S-ar putea să fie nevoie să plec din New York mai devreme decât credeam; mâine-dimineață. Trebuie să-mi iau bilet de avion, treburi de genul ăsta. La revedere, Sam. Kitty Îl conduse spre ieșire, apoi aprinse luminile și Își continuă discuția cu Desert Rose. — Gata, acum pot vorbi. Era cineva la mine. — Kitty, sunt În L.A. Mă auzi? Vreau să-ți propun ceva incredibil, se auzi vocea plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
frustrare și sărăcie! zise el, luându-se singur peste picior. Taxiul ajunse la Santa Monica Auditorium. Carlos Îi Întinse lui Kitty cartea sa de vizită, Înainte ca aceasta să deschidă portiera. — Sună-mă, dacă ai nevoie de o mașină. — La revedere, Carlos! Privi În ochii lui negri, adânci, neastâmpărați, și simți că era de-al ei. Idealiza comunismul și tânjea după el, la fel cum ea idealizase capitalismul și tânjise după el. — Carlos, să știi că eu chiar iubesc America. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a ei cu Matthew făcându-și poze cu marea Învolburată În fundal; Desert Rose plângând În rulotă, singură, În așteptarea ei; Diane la capătul barului, mângâindu-și delicat paharul și simțindu-se abandonată. Nu pot, zise ea. — Bine, atunci. La revedere. — La revedere, zise ea indiferentă. Ted se ridică și plecă. În secunda următoare fu cuprinsă de remușcări pentru duritatea cu care Îi vorbise și pentru că-l lăsase să plece cu atâta răceală. Fugi după el afară, Îl căută În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu Matthew făcându-și poze cu marea Învolburată În fundal; Desert Rose plângând În rulotă, singură, În așteptarea ei; Diane la capătul barului, mângâindu-și delicat paharul și simțindu-se abandonată. Nu pot, zise ea. — Bine, atunci. La revedere. — La revedere, zise ea indiferentă. Ted se ridică și plecă. În secunda următoare fu cuprinsă de remușcări pentru duritatea cu care Îi vorbise și pentru că-l lăsase să plece cu atâta răceală. Fugi după el afară, Îl căută În jur, dar dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stârniseră nici un sentiment, nu-i aprinseseră nici o pasiune. Cu aceștia putea să se Întâlnească peste o zi sau peste o săptămână, să Îi placă Încă, dar să-i simtă străini. Niște străini simpatici, dar tot străini. Se Întreba dacă și revederea cu Matthew urma să fie o dezamăgire sau nu. Taxiul opri pe aleea minunată a casei lui, iar Kitty coborî. Matthew ieși s-o Întâmpine, Îmbrăcat În jeanși și Într-o cămașă roz, și pe când venea spre ea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de oferit, dar pari să ai totul; iar ceea ce-ți lipsește cauți departe, În Europa - deși e chiar aici. Se opri și-l Îmbrățișă din nou, pentru ultima oară. E ciudat cum ne-am Întâlnit așa, la răspântie. La revedere, baby! Matthew părea teribil de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la obicei, domnule Cipriano, luați ce vă aparține deja, Ar fi prea mare încrederea, Uneori e nevoie să abuzezi puțin de ea, Așa credeți, Da, Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră, Și mie, domnule Cipriano, La revedere, La revedere. Cu urciorul strâns la piept, Isaura Estudiosa privi din poartă furgoneta care se întorcea ca s-o ia înapoi pe drumul pe care venise, se uită la câine și la bărbatul care conducea, bărbatul îi făcu cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
domnule Cipriano, luați ce vă aparține deja, Ar fi prea mare încrederea, Uneori e nevoie să abuzezi puțin de ea, Așa credeți, Da, Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră, Și mie, domnule Cipriano, La revedere, La revedere. Cu urciorul strâns la piept, Isaura Estudiosa privi din poartă furgoneta care se întorcea ca s-o ia înapoi pe drumul pe care venise, se uită la câine și la bărbatul care conducea, bărbatul îi făcu cu mâna stângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-mi mulțumiți, Vă mulțumesc pentru speranța pe care mi-ați dăruit-o, nu e puțin lucru, În speranță nu poți avea încredere, Sunt de acord, dar ce putem face, trebuie să ne agățăm de ceva în clipele grele, La revedere, domnule Cipriano Algor, La revedere, domnule. Olarul puse mâna pe clanța ușii, era pe punctul de a ieși, însă șeful de departament mai avea ceva de spus, Stabiliți cu subșeful, cel care v-a trimis înăuntru, planul de retragere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru speranța pe care mi-ați dăruit-o, nu e puțin lucru, În speranță nu poți avea încredere, Sunt de acord, dar ce putem face, trebuie să ne agățăm de ceva în clipele grele, La revedere, domnule Cipriano Algor, La revedere, domnule. Olarul puse mâna pe clanța ușii, era pe punctul de a ieși, însă șeful de departament mai avea ceva de spus, Stabiliți cu subșeful, cel care v-a trimis înăuntru, planul de retragere pentru vasele dumneavoastră, amintiți-vă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și punct. Cipriano Algor nu va răspunde, va mormăi, ca altădată, Ce prostie, dar o va spune automat, pe un ton destul de vehement, desigur, dar fără o convingere reală. Acum că Isaura Madruga a plecat, după ce a murmurat un la revedere, acum că a ieșit pe ușă ca o umbră subtilă, acum că Găsit, după ce a însoțit-o până la capătul povârnișului care coboară spre șosea, a intrat în bucătărie cu o expresie evident interogativă în înclinarea capului, în mișcarea cozii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceea ce se crede în general și negândit se afirmă, într-adevăr haina îl face pe om, omul e făcut și din hainele pe care le poartă, dar s-ar putea să nu se observe imediat, ci doar în timp. La revedere, la revedere, spuse Marçal în timp ce se despărțea de nevastă cu un sărut, aveți tot drumul pentru filozofie, profitați. Marta și tatăl ei se îndreptară spre locul unde lăsaseră furgoneta. Pe fațada Centrului, deasupra capetelor lor, un nou afiș gigantic proclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
crede în general și negândit se afirmă, într-adevăr haina îl face pe om, omul e făcut și din hainele pe care le poartă, dar s-ar putea să nu se observe imediat, ci doar în timp. La revedere, la revedere, spuse Marçal în timp ce se despărțea de nevastă cu un sărut, aveți tot drumul pentru filozofie, profitați. Marta și tatăl ei se îndreptară spre locul unde lăsaseră furgoneta. Pe fațada Centrului, deasupra capetelor lor, un nou afiș gigantic proclama, VĂ VOM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
țin foarte mult la ele din pricina dimensiunii transcendentale pe care, într-un anume fel, o dau muncii mele, sper că, după mutarea dumneavoastră la Centru, ne vom putea întâlni din nou, continuându-ne schimbul de idei, Și eu, domnule, La revedere, La revedere. Cipriano Algor puse telefonul în furcă și își privi fiica. Marta se așezase, cu mâinile în poale, ca și cum deodată ar fi trebuit să ocrotească prima și de abia perceptibila rotunjime a pântecelui. Nu mai cumpără, întrebă, Da, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mult la ele din pricina dimensiunii transcendentale pe care, într-un anume fel, o dau muncii mele, sper că, după mutarea dumneavoastră la Centru, ne vom putea întâlni din nou, continuându-ne schimbul de idei, Și eu, domnule, La revedere, La revedere. Cipriano Algor puse telefonul în furcă și își privi fiica. Marta se așezase, cu mâinile în poale, ca și cum deodată ar fi trebuit să ocrotească prima și de abia perceptibila rotunjime a pântecelui. Nu mai cumpără, întrebă, Da, au făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorbind, cu capul de pereții carcerei sale interioare, era să se apuce să descopere și să investigheze metodic insula minunată unde fusese adus după naufragiu. În fiecare dimineață, așadar, după micul dejun, Cipriano Algor îi aruncă fiicei sale un La revedere grăbit, și, ca unul care merge la lucru, uneori urcând până la ultimul etaj, alteori coborând la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: „A, nu, eu suport căldura”. „Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă duc să fac o baie. La revedere”. Și m-a lăsat să mă dau singur cu capul de ziduri, ca să ies din ridicol. A doua zi m-am plimbat ceasuri întregi pe coridoarele din jurul laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răspicat Îmi dau seama că sunt un om lipsit de onoare, dar Îi salvez pe ai mei. Sardinia e foarte frumoasă, mi s-a spus, nici măcar nu va trebui să strâng cureaua ca să-mi trimit copiii la mare vara. La revedere.“ „Așteptați, lucrul e grav, cu sunt la ananghie...“ „Sunteți la ananghie? Chiar mă bucur. Când v-am cerut ajutorul, nu mi l-ați dat. Și nici prietenul dumneavoastră, Casaubon. Dar acum, fiindcă aveți necazuri, Îmi cereți mie ajutor. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știi că eu sunt mereu aici.“ Apoi pusese În funcțiune interfonul: „Doamnă Grazia... Ei, poftim, nu-i acolo, niciodată nu e când ai nevoie de ea. Dumneata ai necazuri, dragă Belbo, dar dacă le-ai ști pe-ale mele... La revedere, dac-o vezi pe coridor pe doamna Grazia, trimite-o la mine. Și odihnește-te, e sfatul meu.“ Belbo ieșise. La secretariat doamna Grazia nu era, și văzuse aprinzându-se beculețul roșu de la firul direct al lui Garamond, care, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Își fac drum pe lîngă robotul chelner și bucătăria super-automatizată; Wakefield ține Încă În mînă paharul de whiskey; e frumușel, cu un fund gros, din cristal frumos gravat. Maggie e În picioarele goale. Sherrill și Neva nu-și vorbesc. — La revedere, Wakefield și Maggie. SÎnteți o pereche frumoasă. La mulți ani!, debitează casa În timp ce ei se apropie de ușă. — La mulți ani pentru ce? Nu pot să umblu așa prin zăpadă! Paharul tău, Wakefield, Îi reamintește vocea casei. — Îmi place. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Milena pleacă la o ședință foto, „coperta și posterul“ unei mari reviste de modă. Wakefield se desparte cu regret de deliciile vii reprezentate de noile sale prietene, deși le va putea revedea, reproduse pe coperțile a milioane de reviste. La revedere, chipuri adevărate! Le sărută pe amîndouă, mai Întîi pe ambii obrajii, apoi pe amîndouă mîinile, ca un gentleman european. Parfumul lor rămîne În urmă și se gîndește cît de incredibil de intim este actul de a atinge o mînă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să chelească va spune „Ajunge.“ CÎnd bătrînul Îl va găsi, va face o baie Îndelungă, va trage pe el un halat gros de bumbac, din cele ale hotelului, va scoate strălucitorul lui pistol Beretta și-și va zbura creierii. La revedere, șoptește Wakefield, Întorcînd spatele acestei viziuni. Aduse de un efluviu de parfum franțuzesc, două adolescente de cincisprezece ani, amețitoare, examinează scoica lumii pe care sînt pe cale să o Înghită cu un crud nesaț. Apoi, faimosul prezentator al unui show de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]