2,512 matches
-
aliații nu au întreprins măsuri care să ducă la un conflict deschis. Pe 29 noiembrie, guvernul regal a hotărât să respingă cererile amiralului francez și a organizat rezistența armată împotriva aliaților. Până pe 30 noiembrie, unitățile militare și milițiile regaliste ("epistratoi", „rezerviștii”) au fost chemate în Atena și regiunea învecinată (peste 20.000 de oameni). Aceste trupe au ocupat punctele strategice și au primit ordine clare să nu deschidă focul decât dacă sunt atacate. Pe de altă parte, autoritățile aliate nu au
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
de aliații săi că politica lui era germanofilă. La 14 iulie 1916 un incediu a izbucnit la Palatul regal Tatoi în timp ce Ecaterina și familia sa se aflau acolo. Câteva luni mai târziu, la 1 decembrie 1916, după o încăierare între rezerviștii greci și trupele franco-britanice, flota aliată a bombardat Atena și palatul regal. Nici un membru al familiei regale nu a fost rănit însă regina și copiii au fost obligați să se ascundă în beciurile palatului timp de două ore pentru a
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
militară dislocată era una modestă, britanicii acceptând 200 de oameni din Victoria, 260 din Noul Wales de Sud și vasul Australiei de Sud HMCS "Protector", sub comanda căpitanului William Creswell. Cea mai mare parte a acestor trupe era formată din rezerviști ai brigăzii navale care fuseseră antrenați atât pentru manevrarea vaselor de luptă și marinărie cât și pentru serviciul militar de uscat pentru a-și îndeplini cât mai eficient rolul de apărare de coastă. Contingentele din Noul Wales de Sud și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
transferați. Unități individuale au continuat a fi administrate de diferite hotărâri coloniale până când "Legea Apărării 1903" a adus toate unitățile sub o legistație comună. Acest document mai prevedea limitarea unităților de infanterie permanente și specifica interdicția ca milițiile, trupele de rezerviști, să fie utilizate în dipute economice sau în afara Australiei. Totuși, majoritatea soldaților au rămas în unițile de miliție cunoscute ca Forțele Militare Civile (CMF). Generalul maior Sir Edward Hutton - fost comandant al Forțelor Militare ale Noului Wales de Sud - a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
miscat rapid pentru a reduce amenințările asupra navelor proprii amplasate în proximitatea coloniilor germane din Pacific. A fost creată rapid o forță de 2.000 de voluntari - aparte de AIF - și constând într-un batalion de infanterie plus 500 de rezerviști din marină și foști marinari - cu denumirea Forța Expediționară Militară și Navală Australiană (AN&MEF) și pusă sub comanda colonelului William Holmes. Obiectivele acestui corp expediționar erau stațiile radio din Yap în Insulele Caroline, Nauru și Rabaul din Noua Guinee
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
devenind conducătorul noului guvern provizoriu. Spre sfârșitul anului 1916, Franța și Anglia, după ce au eșuat să convingă guvernul regalist să li se alăture, au recunoscut oficial guvernul lui Venizelos ca singur guvern legal al Greciei. Un grup paramilitar roialist numit „Rezerviștii” (Επίστρατοι) a fost format sub conducerea colonelului [[Ioannis Metaxas]], un apropiat al regelui Constantin și viitor dictator al Greciei, acesta dedându-se la atacuri împotriva liberalilor și susținătorilor lui Venizelos din Atena și din zona înconjurătoare. Aceste violențe au culminat
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
format sub conducerea colonelului [[Ioannis Metaxas]], un apropiat al regelui Constantin și viitor dictator al Greciei, acesta dedându-se la atacuri împotriva liberalilor și susținătorilor lui Venizelos din Atena și din zona înconjurătoare. Aceste violențe au culminat cu conflictul dintre Rezerviști și marinarii francezi. Ca urmare, Aliații au instituit [[blocadă|blocada navală]], au pus stăpânire pe flota elenă și au cerut dezarmarea forțelor regaliste și retragerea lor din [[Peloponez]]. Blocada a durat 106 zile, în care timp niciun fel de marfă
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
secesiunea o trădare. Chiar înainte de izbucnirea războiului, s-a mutat cu soția sa (născută în Sud) la Hastings-on-Hudson, un orășel de lângă New York City. Și-a oferit serviciile Uniunii, dar a primit la început doar un loc în Comisia Navală pentru Rezerviști. Fratele său vitreg David Dixon Porter i-a oferit o misiune specială, dar la început a ezitat aflând că ținta ar putea fi chiar Norfolkul, unde avea prieteni și rude; în cele din urmă a acceptat și a aflat că
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
i-au cerut lui Dan Halutz să demisioneze după un scandal cu privire la acțiunile vândute de acesta la trei ore de la momentul capturării soldaților israelieni de către Hezbollah. Halutz a demisionat la 17 ianuarie 2007. Pe 21 august un grup de soldați rezerviști și părinții soldaților uciși în conflict au pornit o mișcare de protest solicitând demisia lui Olmert și înființarea unei comisii de anchetă. Au montat un cort în fața Knessetului, iar numărul membrilor mișcării a crescut la 200 până pe 25 august. S-
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
la luptele de pe Frontul de Răsărit și, după 23 august 1944, la cele de pe Frontul de Vest. În 1940, numărul batalioanelor dintr-o brigadă de vânători de munte a crescut de la patru la șase, prin mobilizarea a opt batalioane de rezerviști (numerotate 17-24). Alte două batalioane, numărul 25 și 26, formau un grup separat de trupe de schiori. Corpul Vânătorilor de Munte a participat la luptele pentru eliberarea nordului Bucovinei în 1941, provincia fiind eliberată pe 9 iulie. După eliberarea Bucovinei
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
alte îndatoriri stipulate explicit în lege. Garda Națională a fost alcătuită ca forță activă și de rezervă. Conform planurilor inițiale, ZNG trebuia să aibă o structură de comandă, patru brigăzi active, 16 brigăzi în rezervă și 9 batalioane independente de rezerviști din Garda Națională. Structura rezervelor trebuia alcătuită pe baza efectivelor de rezervă ale poliției croate. Prima brigadă a ZNG a fost prezentată publicului croat într-o ceremonie specială, desfășurată pe 28 mai 1991, care a constat într-un marș, în
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
mare de victime rezultate în urma luptelor a dus la nemulțumiri populare în Serbia și Muntenegru, unde zeci de mii de persoane care au primit ordinele de recrutare s-au ascuns sau au părăsit țara. Proteste au izbucnit și în unele unități de rezerviști, iar în orașele Valjevo, Čačak și Kragujevac s-au organizat mari demonstrații de masă împotriva războiului. Într-un faimos incident, un conducător de tanc pe nume Vladimir Živković și-a condus vehiculul din linia frontului de la Vukovar și până în fața
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
chestiuni militare și este singurul oficial care pot comanda o lovitură nucleară. Armata Franceză are ca obiective principale, apărarea teritoriului național, protejarea intereselor Franței în străinătate și menținerea stabilității globale. Forțele armate franceze angajează 220650 trupele regulate și 33.350 rezerviști cu jumătate de normă (Total 254.000 trupe). Ca atare Forțele Armate Franceze constituie cea mai mare armată din Uniunea Europeană și a treia ca mărime din OTAN. Din 1996 armata este profesionalizată, până în 2008 fiind formată din peste 330.000
Forțele armate ale Franței () [Corola-website/Science/322383_a_323712]
-
a distins ca elev excelent la liceul South Side din Newark (azi liceul „Malcolm X Shabazz”), iar în anii 1941-1943 a studiat la City College. Apoi s-a înrolat în forțele de infanterie și a participat în cadrul diviziei 104 de rezerviști, la cel de-al Doilea Război Mondial. Divizia sa a debarcat în septembrie 1944 la Cherbourg în Franța. În cursul luptelor la care a luat parte, (între altele în pădurea Hürtgen și în timpul ofensivei germane in Ardeni) Koch a fost
Edward Koch () [Corola-website/Science/328871_a_330200]
-
numele de Larry Thorne). "Lauri Allan Törni" s-a născut în Viipuri, pe atunci teritoriu finlandez. Tatăl său, Jalmari, era căpitan de vas. Și-a început serviciul militar în anul 1938, iar în 1940 a urmat cursurile Școlii de Ofițeri Rezerviști din Hamina. La sfârșitul anului 1939, când Uniunea Sovietică a atacat Finlanda, aproape își finalizase stagiul militar, însă starea de mobilizare generală a dus la prelungirea acestuia, fiind inițial repartizat în cadrul trupelor de intendență. A fost trimis în linia întâi
Lauri Törni () [Corola-website/Science/324939_a_326268]
-
luptătorilor ceceni, au preluat controlul unei înălțimi strategice care aducea capitala Groznîi în raza artileriei ruse. Drept răspuns, președintele Mashadov a proclamat "gazavat" (războiul sfânt) pentru a se opune avansării armatei ruse. Legea marțială a fost declarată în Ichkeria și rezerviștii au fost rechemați sub arme. Guvernul rus nu a declarat însă legea marțială sau starea de urgență în Cecenia sau Rusia. În ziua următoare, forțele rusești au capturat strategicele Înălțimi Terski din vecinătatea capitalei Groznîi, alungându-i pe cei 200
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
o tură a portului și să aterizeze la Norfolk Navy Yard, așa cum se stabilise. În urma acestui zbor, Ely a fost făcut locotenent al Gărzii Naționale din California pentru a deveni eligibil pentru un premiu de 500 de dolari oferit primului rezervist care efectuează un astfel de zbor. După două luni, la 18 ianuarie 1911, Ely a aterizat cu avionul său cu elice propulsoare Curtiss pe o platformă de pe crucișătorul blindat USS "Pennsylvania" ancorat în Golful San Francisco. Ely a decolat de pe
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
Iudeea și Samaria (Cisiordania). În 1995 iarăși comandant al parașutiștilor, după doi ani a plecat la studii in SUA. Dupa încheierea studiilor în octombrie 1998 a fost numit comandant al forței combinate (utzva) „Etgar” (în ebraică „Challenge”) din cadrul trupelor de rezerviști. În anul 1999, în urma căderii în luptă a generalului Erez Gerstein, Beny Ganz a fost numit comandant al unității de legătură din Liban, însarcinată cu coordonarea acțiunilor Israelului cu unitățile aliate (mai ales din rândurile populației creștine maronite din sudul
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
constând din sute și sute de atentate ucigașe de teroare (multe din ele comise de fanatici sinucigași) perpetrate împotriva populației civile israeliene și a soldaților israelieni. Între primele dintre aceste atentate s-au aflat lynchul de către palestineni a doi soldați rezerviști israelieni la sediul poliției palestinene din Ramalla și asaltul de către arabi înarmați asupra lui "Kever Yossef", (Mormântul lui Iosif), loc de rugăciune evreiesc. În acest din urmă incident un soldat israelian de origine druză, Midhat Yossef, a fost rănit grav
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
Polonez a fost începând din 1935 o componentă importantă a organizației de informații externe a Poloniei, „Group Zygmunt”. Pe măsură ce tensiunile între Polonia și Germania au crescut, Înaltul Comandament Polonez l-a detașat în aprilie 1939 pe inginerul genist și sublocotenentul rezervist (sau 2LT) Konrad Guderski pe coasta Mării Baltice. Împreună cu Alfons Flisykowski și cu alții, el a contribuit la organizarea personalul oficial și voluntar de la și l-a pregătit pentru eventualele ostilități. Pe lângă instruirea personalului, el a pregătit apărarea în interiorul și în jurul
Oficiul Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327710_a_329039]
-
clădirile sale au fost considerate proprietate extrateritorială a Poloniei. Oficiul Poștal Polonez din Danzig cuprindea mai multe clădiri. Pe măsură ce tensiunile între Polonia și Germania au crescut, Înaltul Comandament Polonez l-a detașat în aprilie 1939 pe inginerul genist și sublocotenentul rezervist (sau 2LT) Konrad Guderski pe coasta Mării Baltice. Împreună cu Alfons Flisykowski și cu alții, el a contribuit la organizarea personalul oficial și voluntar de la Oficiul Poștal Polonez din Danzig și l-a pregătit pentru eventualele ostilități. Pe lângă instruirea personalului, el a
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
naționaliști și iredentiști. Cu scopul de a fi ușurată mobilizarea etnicilor români în armată, acestora li s-a permis să poarte tricolorul și li s-a acordat dreptul de a beneficia de asistență spirituală din partea preoților militari de origine română. Rezerviștii au fost mobilizați în regimentele 20 Infanterie, 22 Landwehr (etnici români), 23 (etnici români), 24, 30, 34, 41 (etnici români), 50, 53, 55, 61, 88 Infanterie, 4 Ulani, 4 (etnici români) și 9 Dragoni, 35 artilerie și batalioanele 11, 18
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
Italia și 4.500 de oameni sprijiniți de grupuri de artilerie de pe frontiera cu Elveția. Forțele care rămăseseră sub comanda lui Olry erau în general divizii de rezervă de serie B, trupe de linia a doua, formate în general din rezerviști de 40-50 de ani. Diviziile de serie B erau aveau o prioritate scăzută la dotarea cu echipamente noi. În plus, soldații acestor divizii aveau probleme legate de calitatea pregătirii militare asigurate de-a lungul anilor. Totuși, Armata Alpilor dispunea de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de apărare regale maghiare. Alături de Armata comună, cele două "Forțe de apărare" formau Forțele terestre austro-ungare care, împreună cu Marina de război, constituiau "Puterea armată" a Austro-Ungariei. Spre deosebire de Imperiul German, unde unitățile de tip Landwehr erau formate în mare parte din rezerviști și din unități care nu făceau parte din serviciul activ, "" erau formate pe modelul armatei permanente. Ele erau finanțate în întregime de la buget și nu implicau aportul parțial sau ocazional al recruților. În Cisleithania, "k.k. Landwehr" nu trebuie confundat
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
Airfield a fost activat la 19 septembrie 1942 pe 1200 de hectare de teren închiriate de orașul Austin. Numele bazei a fost schimbat la Bergstrom Army Airfield (AAF) în martie 1943 în onoarea lui Căpitanul John August Earl Bergstrom, un rezervist în Bombardamentul Grupului 19, care a fost ucis la Clark Field, Filipine în 1941. El a fost primul Austinez uciși în al Doilea Război Mondial. Cu separarea Forțele Aeriene ale SUA și Armata SUA în septembrie 1947, numele a fost
Aeroportul Internațional Austin–Bergstrom () [Corola-website/Science/335211_a_336540]