KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...135 >

3,363 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse brusc mîna și-i zise: — Tu, tu ești o murătură nesărată și searbădă! Lanark se simți ofensat. — Rima, spuse el, nu sînt inteligent și nici imaginație nu am. Trăiesc doar după cîteva reguli simple. Poate că ele enervează lumea suficient de inteligentă să trăiască fără ele, dar n-am ce-i face, și n-ar trebui să dai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Dar te și pot speria, îi zise Lanark. Ea tăcu. — Și te pot face să rîzi. Ea rîse încet și îl luă iar de braț. Se părea că intraseră pe o alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și pictat ca o cabană, cu un pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și un ochi de aragaz dintr-o debara de mărimea unui dulap. Nu era nici un scaun, așa că Lanark se așeză pe podea și se sprijini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se așeză pe podea și se sprijini de pat. Radiatorul încălzi odaia strîmtă atît de repede, că își putu scoate haina îmbibată de ceață și jerseul, dar, cu toate că pielea îi era caldă, încă era scuturat de frisoane din adîncul trupului. Rima veni cu două căni mari de cafea neagră. Se așeză pe pat cu picioarele trase sub ea și-i întinse o cană lui Lanark spunînd: — Probabil că n-o să refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în gustul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ea și-i întinse o cană lui Lanark spunînd: — Probabil că n-o să refuzi s-o bei. Aroma cafelei se pierdea în gustul de zahăr și coniac. Mai tîrziu, Lanark se întinse pe pat, simțindu-se relaxat și ușor beat. Rima, cu ochii închiși, își sprijini umerii de perete și începu să legene ursulețul în poală. — Ai fost bună cu mine, îi zise Lanark. Ea mîngîie capul jucăriei învechite. Lanark încercă să se gîndească la alte cuvinte. — Ai venit demult în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
bună cu mine, îi zise Lanark. Ea mîngîie capul jucăriei învechite. Lanark încercă să se gîndească la alte cuvinte. — Ai venit demult în orașul ăsta? o întrebă el. — Ce înseamnă pentru tine „demult“? — Erai foarte mică atunci cînd ai venit? Rima dădu din umeri. — îți amintești vreo perioadă în care zilele erau lungi și luminoase? De sub pleoapele închise îi curgeau lacrimi. El îi atinse umerii. — îmi dai voie să te dezbrac? Ea acceptă. în timp ce-i desfăcea sutienul, mîinile îi atinseră un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
opri? Lanark se ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească alături de el, o Rima ale cărei temeri le-ar putea domoli și n-ar arunca în el cuvinte ca niște pietre. Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească alături de el, o Rima ale cărei temeri le-ar putea domoli și n-ar arunca în el cuvinte ca niște pietre. Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui și se dezbrăcă. După ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se surprinse mîngîindu-și mîna rece cu vîrfurile degetelor de la mîna stîngă și murmurînd: „Cînd o să fiu așa cu totul...“ Dar dacă ar fi fost așa cu totul, n-ar mai fi avut nici un fel de sentiment, așa că se gîndi la Rima și la clipele ei de tandrețe: cînd erau în camion și-l atinsese spunîndu-i că-i părea rău, dansul și cum se ținuseră în brațe, cînd ea rîsese de el în ceață și-și trecuse mîna în jurul brațului lui, cafeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dar noi o să avem, cu siguranță, nevoie de tine. — Nu știu la ce vă referiți, îi zise Lanark cu năduf, și se depărtă. Traversă piața și se îndreptă spre Elite, pentru că era singurul loc care-i venea în minte, și Rima putea fi acolo. Clipele ei de tandrețe radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă de dragonită, cum o transformase? Sări peste rigolele inundate și se afundă printre creste de zloată; deschise ușile din sticlă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-am văzut-o pe Rima de la... de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-am văzut-o pe Rima de la... de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost la ea pe ceață și acum nu cred c-aș mai găsi drumul. Figura lui Gay păru brusc îmbătrînită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
niște pistrui argintii deasupra cotului ,și se întrebă dacă fuseseră și înainte. încercă să apuce mîna care se mișca, dar aceasta se încleștă. — Da, sînt lipsită de apărare în partea aceea. De ce nu faci uz de forță? — Rima! — Nu sînt Rima ta. Continuă să citești. M-am plictisit de cartea asta. N-ai vrea să stai de vorbă cu mine? Probabil că te simți singură. Eu, unul, mă simt. Nu-i răspunse. — Povestește-mi ceva despre lumea de dinaintea venirii tale aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
croi drumul împotriva curentului. Asta fu aproape imposibil pînă cînd nu se culcă la podea și-și făcu loc împingînd cu mîinile și picioarele în pereții tunelului îngust. După mai multe minute de luptă, reuși să parcurgă trei metri. „O, Rima!“ striga el, și începuse să-și lovească fruntea de podea plîngînd de frustrare, cînd presiunea încetă. Se ridică. înainte și în spate, tunelul devenise portocaliu-închis, iar după aceea total negru. Era frig și zgomotul încetase, deși se auzea o trepidație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
capul îi apăsa un perete și copitele celălalt, iar aripile întinse ocupau tot spațiul, nu se mai zărea nici un centimetru de podea. Aerul era înăbușitor de fierbinte și o dîră albă ca fumul de țigară i se ridica din cioc. Rima, spuse el. Vocea răspunse cu o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig, Thaw, mi-e cald și voi străluci în curînd. — Nu sînt micuț și n-am venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fiecare latură. Prin tunel, dinspre atelier, alerga aplecată o asistentă cu o mătură, urmată de o targă împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a găsit o prietenă, dar are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice că ai sabotat proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum le rugase, apoi una din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Făcură cum le rugase, apoi una din ele îl bătu ușor pe obraz, iar cealaltă zise: — Distracție plăcută, Sprîncenatule, după care amîndouă își apăsară buzele cu degetele, ieșind în vîrful picioarelor, furișindu-se cu gesturi exagerate. Lanark se duse la pat. Rima părea că doarme. El lunecă delicat lîngă ea și adormi. Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea cu un mic surîs grav, ciugulindu-și vîrful unei bucle aurii-argintii. Numai tu m-ai putut ajuta, Lanark? întrebă ea. Nimeni mai deosebit? Nimeni formidabil? — Ai cunoscut mulți bărbați deosebiți? — Nici unul care să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fie aproape de ea. Prin fereastră se vedea un cer de azur și păsări zburînd în depărtare sau contururi de nori luminate de soare sau mohorîte care își schimbau forma în bătaia vîntului. Lanark citea Războiul Sfînt și se uita la Rima, care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe, iar însuși gestul de a fi îmbrățișat și mîngîiat era atît de voluptuos, că se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
poate adăuga înțelegerea? Nu ne înțelegem pe noi înșine, cum crezi că-i putem înțelege pe ceilalți? Doar hărțile și matematica sînt făcute pentru a fi înțelese, noi, sper, sîntem mai consistenți decît ele. Fii atent! începi să fii deștept. — Rima, care dintre noi a ieșit cînd a crăpat carapacea? Am gînduri mai vaste decît înainte, mi-e teamă de ele. Strînge-mă în brațe. — îmi plac bărbații masivi. Strînge-mă tu. El refuză orice fel de hrană în prima zi, pretextînd că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea, fereastra arăta o ceață perlată și un soare mic, dur și alb. își dădu seama că Rima nu dormea. încercă s-o îmbrățișeze, dar ea îl respinse. Știi că dacă o să mănînc această mîncare, mă vei învinge într-un fel pe care nu-l voi uita niciodată? o întrebă. Nu-i răspunse. El luă radioul și vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
doctorul nu-i de serviciu acum, dar o să-i transmitem mesajul mîine dimineață la prima oră, imediat după micul dejun. Lanark puse radioul jos și-și mușcă buricul degetului mare. Cînd asistenta îi aduse cina, încercă s-o convingă pe Rima să mănînce fără el, dar ea îi spuse asistentei să ia tava. El se ridică și se plimbă mult timp prin salon, apoi reveni în pat, se întinse obosit cu spatele la ea și-i zise: — Nu-ți face griji, o să mănînc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
între omoplați, își apăsă sînii de spatele lui, stomacul de fund și genunchii de dosul genunchilor lui. Rămaseră așa pînă dimineață, lipiți ca două linguri într-un sertar. Au fost treziți de asistenta care făcu patul și o ajută pe Rima să se spele. Lanark se spălă și se bărbieri în toaletă, cuprins de un sentiment de ușurare și fericire. Nu mai mîncase nimic de două zile și-l durea stomacul de foame, dar era bucuros că are un motiv să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]