2,738 matches
-
un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind crunt cu fiecare lovitură primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie! Trebuie să recunosc, Însă, că surpriza a venit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arată cu degetul spre el Însuși. (Am menționat că bebelușii sunt și antisex? Ați crede că resimt ceva nostalgie după actul care i-a creat; dar nu, ei par să fie dotați cu o alarmă pentru Înlăturarea amenințării unor posibili rivali și Încep să plângă la comandă de parcă ar fi conectați la Încheietoarea sutienului). Rich Îl ia pe sus și coboară cu el pentru un mic dejun cu noaptea-n cap. Încerc să adorm din nou, dar nu reușesc, pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Început să colecționeze În anii ’30, ajungînd să Înființeze, În 1969, Muzeul Getty. În prezent, J.Paul Getty Trust operează un complex muzeal și de cercetare În valoare de un miliard de dolari, Getty Center, situat În Brentwood, California.##). — Dar rivalii din afaceri? Hollinger deținea foarte mult teren În jurul Estrellei de Mar. Probabil era o frînă În calea dezvoltării locale. — Nu. Se resemnase cu mersul lucrurilor. Amîndoi se țineau deoparte de lume. El era fericit cu colecția lui de monede, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plătească un cal doar al lui, pe care să-nvețe să-l stăpânească. Începu călăria într-o dimineață de luni, cu un fel de jocheu care n-avea mai mult de treizeci de ani. Din primul moment îl consideră un rival și, tocmai de asta, statul pe cal și ceea ce el îi mai explica îi păreau o corvoadă. În schimb, ordinea locului, ciripitul din pomi și răcoarea căderilor cristaline de apă pe câteva pietre aduse anume îi procurau, două ore pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
3 iunie 2009, și, la douăzeci și două treizeci, o întâlnire istorică urma să se-ntâmple: o dezbatere în direct, à l’américaine, avea să-i confrunte, în studioul de stat, pe populistul Mahmoud, la sfârșit de mandat, și pe rivalul său, Moussavi. În apartamentul din Vali-Asr, ea abia pusese aspiratorul. Sonia Leclerc, căreia Teheranul îi schimbase renumele în Sonia Oro își văzuse visul cu ochii: după treizeci de ani, reușise să vină cu tatăl ei, ca să simtă cât sânge iranian
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în graffitiurile care murdăreau garduri și care îndemnau: „Votează Pegasus!“. Mai avea doi rivali: Salamandra și Coiful Soarelui - unul liberal, altul conservator, dar el era social-democrat și de- aceea imaginea unui trăpaș negru cu aripi îi părea o bună heraldică pentru cei pe care ar fi vrut să-i câștige. — Pegasus! Mitologii puerile, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
putere; nimeni nu i s-a opus. Acolo unde relațiile valorează mai mult decât meritul și unde oamenii trebuie să se comporte ca niște crustacee pentru simplul fapt de a supraviețui, Brummell Îi avea mai degrabă ca admiratori decât ca rivali pe ducii de York și Cambridge, pe conții de Westmoreland și de Chatham (fratele lui William Pitt), pe ducele de Rutland, lordul Delamere, deci tot ceea ce era prestigiu politic și social. Femeile, care sunt - ca preoții - Întotdeauna de partea puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
artă, colecționar de antichități și scriitor de proză, amator de lucruri frumoase și diletant În tot felul de direcții minunate, ci și un falsificator câtuși de puțin de rând și fără de importanță, precum și un otrăvitor subtil și nedescoperit, aproape fără rival În epoca lui sau În oricare alta. Acest om remarcabil, acest mânuitor atât de iscusit al „condeiului, cărbunelui și otrăvii”, după cum l-a definit atât de frumos un mare poet al zilelor noastre, s-a născut la Chiswick, În 1794
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
propoziții sunt scrise ca parte a unui dialog imaginar cu un acuzator public: În fapt, ele vor fi invocate În cursul primului proces intentat lui Oscar Wilde, când acuzatul va replica judecătorului Edward Carson (un alt fost amic, coleg și rival de studii la Oxford, transformat În dușman pe viață și pe moarte!) folosind În pledoaria sa, aproape cuvânt de cuvânt, pasaje din „Prefață”. (v. Hyde, 1956, pp. 121-133, și Foldy, 1997, pp. 1-48) Aceste circumstanțe nu diminuează Însă importanța prefeței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
părea. În formele sale convenționale, dandysmul mărturisește nostalgia unei morale. El nu e decât o onoare coborâtă la nivelul de chestiune de onoare. Dar el inaugurează, totodată, o estetică ce domnește Încă În lumea noastră, aceea a unor creaturi solitare, rivali Înverșunați ai unui Dumnezeu pe care Îl condamnă. Începând cu romantismul, misiunea artistului nu va mai fi doar aceea de a crea o lume sau de a slăvi frumusețea În sine, ci și aceea de a defini o atitudine. Artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Orașul Basta capitulă, urmat de Purcena, Almería, apoi de Guadix. Toată partea de răsărit a regatului, acolo unde partida războiului era cea mai tare, cădea fără luptă în mâinile castilienilor. Partida războiului își pierduse eroul, iar Boabdil scăpase de un rival stingheritor; cu toate astea, victoriile castilienilor reduceau regatul la nu prea mare lucru, doar Granada cu împrejurimile sale, ele însele fiind supuse la repetate incursiuni. Sultanul trebuia oare să se bucure sau să se tânguiască? În astfel de momente, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acel om pentru musulmani. Prezența lui Yahya le dădea de altfel asigurări notabilităților orașului, unii cunoscându-l bine, astfel că și unii, și alții au început să-l frecventeze cu mult mai mare sârguință decât pe vremea când era nefericitul rival al lui Boabdil. Preocupat să-i liniștească pe cei învinși în legătură cu soarta lor, Ferdinand, își amintea tata, s-a dus adesea el însuși la Granada ca să verifice cum respectau oamenii săi angajamentele făcute. Extrem de îngrijat pentru propria-i persoană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea câteva obiecte ce trebuiau transportate. Le dădea unuia din băieți, care traversa orașul cu ele. Apoi Tariq le preda unui alt curier, care le ducea la Aman cu Racheta Deșertului. Acolo se întâlnea cu Naasri sau cu unul din rivalii lui printre marii traficanți iordanieni. Naasri stabilea un preț și curierul aducea banii înapoi în Irak. Din cauza rețelei telefonice, curierii știau că nu își pot permite să-și însușească o parte din sumă. Dacă făceau asta, erau destule șanțuri de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Prostul de fiu-său a săpat cât era ziua de lungă luni întregi, ascunzând capturile pe care marea lui rețea de curieri i le aducea zilnic din Irak. Câteodată, dacă îi suspecta că îl înșelau, aprovizionându-l pe unul din rivalii săi de aici, din Aman, sau din locuri mai îndepărtate, precum Beirut sau Damasc, Ali trebuia să-și folosească lopata în alte scopuri. N-a fost nevoit să facă asta decât de vreo șase ori, poate chiar mai puțin. Jaafar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Lopez Ribeiro). Seducea de asemenea prin glasul său muzical, prin poezia care străbătea în toate discursurile sale. A exploatat ca nimeni altul pe plan politic, prestigiul unui prodigios artist. Brito Camacha devenise de la o zi la alta cel mai periculos rival al lui de Almeida. Medic militar, își leapădă uniforma ca să poată mai bine sluji cauza revoluției. Începe - ca majoritatea agitatorilor - prin articole de ziar și atrage repede atenția. Excesiv de inteligent, e caustic, necruțător, incisiv - nu numai față de monarhie și oamenii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pic de tuberculoză pulmonară, excelează, ca niște adevărate fenomene, la fotbal și șah, Învățând cu cea mai mare ușurință și eleganță orice fel de sport, joc sau meserie (Boria Sik, Kostea Buketov, celebrii frați Sarabanov - unde sunt acum coechipierii și rivalii mei?). Patinam bine pe gheață și treceam la patinele cu rotile cu ușurința cu care orice bărbat trece de la brici la aparatul de ras. Am Învățat foarte repede doi-trei pași mai complicați pe ringul de lemn și nici Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Să ucidă sau să moară, la asta se limita Înfruntarea. Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate născoci ceea ce imaginați dumneavoastră. Vreau să spun că n-aveți rival. Cineva mai puțin pătimaș -surâse ― v-ar felicita și pentru maniera remarcabilă în care i-ați racolat pe cei trei complici fără să vă arătați fața. Confesionalul, dispozițiile telefonice, adevărate tururi de forță! ― Domnule maior, sînteți sigur... foarte sigur că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mâncat tocănița și au băut o găleată de ceai, susținând cu gravitate că libertatea fiecăruia trebuie respectată bla, bla, bla etc... Însemnare ratată. „Strânge-n cur șurubu’ tare!“ - vorba lui Jarry. * Nimic mai excitant ca zădărnicia, dacă te gândești la rivalul ei redutabil, demența. * Ar trebui să se scrie atât de puțin despre atât de multe câte s-au adunat din suferința de a nu le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
l-a descoperit Gordon? — E prieten cu prietenul lui, tipul cu care locuiește acum. Pe care, de asemenea, nu-l cunoști. Nu. Nici nu vreau. Gordon și cu mine ne iubim în secret. De ce-aș vrea să-mi cunosc rivalul? — Eu cred că te îndrepți către o cursă, bătrâne. Ți se întinde o capcană. — O capcană? Ce tot spui? — Câte pagini de manuscris ai văzut până acum? Una, pe aia. Pagina pe care i-am dat-o lui Trumbell acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înseamnă de fapt înjurătura și la ce slujește ea ? Rădăcinile - ca și funcțiile ei sociale - se întind de la maimuță la Dumnezeu, trecînd (cum altfel ?) prin limbă. Astfel, etologia umană ne atrage atenția că, la primate, masculii urinau și defecau în fața rivalilor pentru a-și arăta disprețul și superioritatea în lupta lor pentru dominație. Tot repertoriul general uman de înjurături scatologice n-ar fi tocmai departe de aceste origini. La extrema cealaltă, actul de injuriare (de la justus/injustus/injuria) avea rezervate anumite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sticlă cu o imagine de la procesul doctorului Bastaki, unicat absolut, tipograful îl scăpase pe jos și sticla se crăpase în două. A fost nevoie să-l cheme de acasă pe unul dintre cei trei desenatori, specialist în portrete - de altfel rivalul lui Marwan -, să-l scoale de la un supeu cu invitați și să-l aducă la redacție. Desenatorul apropiase cele două părți de sticlă și reconstituise imaginea: sala de judecată, pe domnișoara Elena Gorjan în prim-plan, cu o pălăriuță cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a mai auzit porecla "Jupânul". Încă în primul an de liceu, în urma unor alegeri, arbitru fiind dirigintele lor, a fost ales șef de clasă "la mustață", cu alte cuvinte, la limită. A obținut un vot mai mult decât prietenul și rivalul său Batin Gheorghe. Când unul din colegi a vrut să i se adreseze cu "Șefu" în sens ironic, un hâtru din tabăra adversă l-a și botezat: "Jupânul". "Ne-am ars falangele, la jupân trebuie să te duci cu căciula
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adevărul mă cuprinsese din toate părțile, iar gândul mi se îndreptase, în chipul cel mai firesc cu putință, către un alt Istorisiri nesănătoase fericirii 35 bărbat, unul care era menit să mă înlocuiască pe mine - monstrul! -, adică, în concluzie, un rival pe care trebuia să-l răpun cu orice preț! Nici măcar nu mi puteam închipui: ea împreună cu un altul decât mine. Doamne, ce alăturare!” Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]