3,927 matches
-
limbile romanice, germanice și slave, continuă lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună în vreuna dintre limbile germanice, respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au ajuns în teritoriile actuale prin migrații tîrzii pornite din zonele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi de alte tipuri, limbile neindo-europene. Prin limbi indo-europene se înțelege un număr de limbi vorbite în Europa și în Asia, de unde au fost duse prin colonizări și pe alte continente, care cuprind, pe teritoriul european, un grup de limbi romanice (care au la bază latina), germanice (care au la bază germanica comună), celtice (unde se cuprind irlandeza, galeza, scoțiana și bretona), slave (de est: rusa, ucraineana și bielorusa; de vest: poloneza, ceha, slovaca; de sud: slovena, sîrbo-croata, bulgara, macedoneana), baltice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atenției limbile reprezentînd culturi aflate în situația de a le influența pe altele și de a crea conștiința unei Europe cu un procent ridicat de elemente unificatoare. În epoca modernă, în această situație, se află două grupuri de limbi: limbile romanice occidentale și limbile germanice, în cadrul cărora însă numai unele se remarcă în mod deosebit prin acest rol. Familiile de limbi Limba este un fenomen istoric, o realitate cu început și sfîrșit, deși nu pentru orice limbă aceste repere, începutul și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt cognoscibile. Despre limba latină, de exemplu, nu se poate ști cînd își are începutul, dar sfîrșitul aspectului ei popular este în secolul al VI-lea d.Hr., cînd latina și-a pierdut identitatea și s-a transformat în limbile romanice. Ca atare, începutul limbilor romanice este tot în acest secol, dar sfîrșitul lor nu este previzibil și se cunoaște numai în cazul dalmatei, care a dispărut în secolul al XIX-lea. Dacă o limbă "se naște", apare la un moment
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de exemplu, nu se poate ști cînd își are începutul, dar sfîrșitul aspectului ei popular este în secolul al VI-lea d.Hr., cînd latina și-a pierdut identitatea și s-a transformat în limbile romanice. Ca atare, începutul limbilor romanice este tot în acest secol, dar sfîrșitul lor nu este previzibil și se cunoaște numai în cazul dalmatei, care a dispărut în secolul al XIX-lea. Dacă o limbă "se naște", apare la un moment dat, fenomenul nu reprezintă un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu ea și, îndeosebi, prin situațiile din limbile care pornesc de la ea. Pentru o astfel de reconstituire se folosește metoda comparativ-istorică, care a fost înteme-iată la începutul secolului al XIX-lea pe terenul lingvisticii limbii indo-europene, în cadrul căreia studiul limbilor romanice și studiul limbilor germanice reprezintă domenii particulare. În principiu, atunci s-a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice vechi și moderne, astfel încît, acum, această limbă poate fi cunoscută în elementele ei principale, deși nu este atestată prin texte. Același procedeu s-a utilizat și la refacerea unor aspecte ale latinei populare, care este limba-bază pentru idiomurile romanice, dar care, fiind un aspect vorbit al latinei, nu a fost consemnată în scris și, de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic. Se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu a fost consemnată în scris și, de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic. Se întîmplă apoi ca unele elemente lexicale din limbile romanice nici să nu aibă corespondente în latina literară, deși pare sigur că ele au existat în latina populară, și, în acest caz, metoda comparativ-istorică poate contribui la reconstituirea acestor corespondente. Astfel, în română există verbul a îngîna, căruia îi corespunde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceeași familie, precum: gannat, ingannatura, gannire. Procedînd astfel, se îmbogățește informația despre latina populară și se realizează, prin urmare, un progres important în cercetarea limbii. Alteori, deși există un cuvînt atestat de latina literară care corespunde unor cuvinte din limbile romanice forma lui nu poate totuși explica formele din aceste limbi și, în acest caz, situația se explică prin diferențele dintre formele din latina populară și cele din latina clasică. Astfel, găsind it. coda, prov. coza, sp., pg. coda, v.fr. coe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
queue [kö]), rom. coadă și aplicînd legile fonetice de evoluție a acestor limbi se ajunge la forma latină *coda (cu o închis), iar nu la latinul clasic cauda. Dacă această formă clasică ar fi fost punctul de plecare pentru cuvintele romanice, provensala și româna ar fi păstrat diftongul au, portugheza l-ar fi transformat în ou, iar celelalte limbi ar fi avut un o deschis, franceza realizînd și palatalizarea lui c inițial, așa cum sugerează lat. causa, din care au rezultat prov
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deosebite, deși ele continuă să fie înrudite prin originea lor și să ateste această înrudire prin elementele lor principale. Aceasta a fost situația în cazul unor limbi indo-europene, precum latina și germanica comună, încît latina a devenit limba-bază pentru limbile romanice, iar germanica limba-bază pentru limbile germanice, latina și germanica reprezentînd la rîndul lor fragmentări ale limbii indo-europene. Această origine comună a germanicei și a latinei le conferă, desigur, unele similitudini, precum radicalii cuvintelor de bază și tipul de structură morfologică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conferă, desigur, unele similitudini, precum radicalii cuvintelor de bază și tipul de structură morfologică, dar între ele există și numeroase deosebiri, particularități proprii fiecăreia pe care cealaltă nu le are. Asemenea deosebiri au devenit și mai nume-roase între grupul limbilor romanice, pe de o parte, și grupul limbilor germanice, pe de altă parte, deoarece fiecare dintre aceste grupuri de limbi au luat naștere, cele mai multe la începutul orînduirii feudale, prin diferențieri față de limbile-bază și prin diferențieri între limbile fiecărui grup. Ca atare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbilor stabilește, pe de o parte, că latina și germanica sînt limbi înrudite, fiindcă ambele își au originea în indo-europeana comună, și, pe de altă parte, că ele reprezintă la rîndul lor limbile-bază pentru două grupuri de limbi europene: limbile romanice și limbile germanice. Această înrudire de principiu dintre limbile romanice și cele germanice are, desigur, și importante consecințe asupra aspectului lor actual, încît unele fenomene de apropiere a lor sînt vizibile chiar pentru un nespecialist (precum faptul că negația începe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt limbi înrudite, fiindcă ambele își au originea în indo-europeana comună, și, pe de altă parte, că ele reprezintă la rîndul lor limbile-bază pentru două grupuri de limbi europene: limbile romanice și limbile germanice. Această înrudire de principiu dintre limbile romanice și cele germanice are, desigur, și importante consecințe asupra aspectului lor actual, încît unele fenomene de apropiere a lor sînt vizibile chiar pentru un nespecialist (precum faptul că negația începe cu n-, că pronumele posesiv de persoana întîi singular începe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
negația începe cu n-, că pronumele posesiv de persoana întîi singular începe cu metc.). În mod evident, asemănările își au originea în limba-bază a unei familii de limbi și se reduc atunci cînd înrudirea este mai îndepărtată. De aceea, limbile romanice sînt mai apropiate între ele și au mai puține afinități cu cele germanice, care, la rîndul lor, prezintă și ele o apropiere mare în interiorul propriei familii. Clasificarea genealogică a limbilor care are drept criteriu originea nu epuizează posibilitățile de grupare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al treilea criteriu de clasificare, după cel genetic și cel areal, este criteriul tipologic, care vizează trăsăturile specifice de structurare ale limbilor, indiferent de origine și indiferent de contactele dintre ele, dar care uneori se corelează cu acestea, căci limbile romanice, de exemplu, luate împreună, constituie un tip lingvistic diferit de cel reprezentat de latină, deși explicația tipului romanic este în tendințele manifestate de latina populară tîrzie. Stratificări între elementele limbilor În clasificarea genealogică a limbilor, criteriul prin care se distribuie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de structurare ale limbilor, indiferent de origine și indiferent de contactele dintre ele, dar care uneori se corelează cu acestea, căci limbile romanice, de exemplu, luate împreună, constituie un tip lingvistic diferit de cel reprezentat de latină, deși explicația tipului romanic este în tendințele manifestate de latina populară tîrzie. Stratificări între elementele limbilor În clasificarea genealogică a limbilor, criteriul prin care se distribuie o limbă într-o familie sau în alta este limba-bază de la care pornesc și care atribuie limbilor respective
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
etc.). În sfîrșit, tot din limba-bază vin și principalele mijloace derivative (afixele) și flexionare (desinențele). Suma acestor elemente care provin într-o limbă din limba-bază alcătuiesc stratul acelei limbi. Ca atare, suma elementelor din limba latină populară păstrate în limbile romanice reprezintă stratul acestor limbi, iar suma elementelor păstrate din limba germanică comună de limbile germanice este stratul acestora. Limbile din aceeași familie, unite prin limba-bază sau limba-strat, în măsura în care sînt răspîndite pe spații extinse și în diferite zone ale Europei, demonstrează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
desființat, dar de la care a preluat o serie de elemente. Această limbă sau aceste limbi peste care s-a suprapus și din care a luat elemente limba-strat reprezintă substratul pentru limba care își are originea în limba-strat. Atît substratul limbilor romanice, cît și substratul limbilor germanice este foarte diferit de la o limbă la alta și reprezintă unul dintre principalii factori diversificatori care au dus la fragmentarea limbii-strat și la apariția unor limbi noi. Deseori, substratul poate fi foarte variat și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre principalii factori diversificatori care au dus la fragmentarea limbii-strat și la apariția unor limbi noi. Deseori, substratul poate fi foarte variat și în spațiul aceleiași limbi, și, de aceea, ea cunoaște dialecte cu deosebiri pronunțate. Pentru unele dintre limbile romanice, substratul este relativ unitar (pentru franceză celtic, pentru română traco-dacic), dar pentru altele este foarte variat (pentru italiană celtic, liguric, etrusc, paleovenet, umbric, osc, grecesc). În principiu, stratul (limba-bază) reprezintă elementul care favorizează și explică congruențele la nivel gramatical și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din cadrul aceleiași familii, în vreme ce substratul, fiind diferit de la o limbă la alta, favorizează diversificările. Uneori însă, asemenea diversificări au fost generate chiar de limba-bază, atunci cînd aceasta a avut variante dialec-tale în diferite teritorii. Astfel, latina populară de la baza limbilor romanice a avut cel puțin două dialecte cu particularități deosebite, iar germanica de la baza limbilor germanice a fost deosebit de fragmentată dialectal, încît, în Anglia, unde colonizarea germanică s-a produs mai tîrziu (după secolul al V-lea), au ajuns vorbitori ai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
consecințelor și au un aspect foarte eterogen chiar în cazul aceleiași limbi. Ele rămîn însă și în aceste circumstanțe reprezentative și definitorii, imprimînd limbilor influențate anumite trăsături și orientări de evoluție, unele continuate pe lungi perioade de timp. Influențarea limbilor romanice și germanice de către alte idiomuri s-a produs atît prin contactul nemijlocit dintre populații, la nivelul limbilor populare, cît și, după formarea limbilor literare, prin contact cultural, atunci cînd o limbă și o cultură au avut un ascendent asupra altora
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la modificări de adaptare după modelul cuvintelor vechi, iar unele dintre ele-mentele populare au fost modificate, prin corecturi etimologiste, din perspectiva formelor originare, încît disocieri foarte clare și sigure sînt uneori imposibile. Avînd în vedere cele două familii de limbi, romanice și germanice, și relațiile dintre ele, s-ar putea afirma că influența limbilor germanice asupra celor romanice s-a exercitat îndeosebi la nivel popular, în vreme ce adstratul romanic al limbilor germanice este unul preponderent cult. La nivelul limbilor literare, s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
corecturi etimologiste, din perspectiva formelor originare, încît disocieri foarte clare și sigure sînt uneori imposibile. Avînd în vedere cele două familii de limbi, romanice și germanice, și relațiile dintre ele, s-ar putea afirma că influența limbilor germanice asupra celor romanice s-a exercitat îndeosebi la nivel popular, în vreme ce adstratul romanic al limbilor germanice este unul preponderent cult. La nivelul limbilor literare, s-a exercitat și influența latinei clasice în perioadele medievală și modernă, atît în idiomurile romanice, cît și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și sigure sînt uneori imposibile. Avînd în vedere cele două familii de limbi, romanice și germanice, și relațiile dintre ele, s-ar putea afirma că influența limbilor germanice asupra celor romanice s-a exercitat îndeosebi la nivel popular, în vreme ce adstratul romanic al limbilor germanice este unul preponderent cult. La nivelul limbilor literare, s-a exercitat și influența latinei clasice în perioadele medievală și modernă, atît în idiomurile romanice, cît și în cele germanice, ceea ce reprezintă un important element unificator pentru ele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]