4,056 matches
-
théâtre, arts plastiques, în Théâtre 1, L'Hartmattan, Paris, 1998 ANGELESCU, Silviu, Mitul și literatura, Univers, București, 1999 ANGELESCU, Silviu, Portretul literar, Univers, București, 1985 ANGENOT, Marc, "La fin d'un sexe", le discours sur leș femmes en 1889, în Romantisme, N°63, 1989, p.5-22 ARIES, Philippe, Histoire de la vie privée, Seuil, Paris, 1987, t.IV ARISTOTEL, Poetica, Editura Academiei, București, 1965 ARNAUD-DUC, Nicole, Leș contradiction du droit, în DUBY, Georges; PERROT Michelle, Histoire des femmes en Occident. Le XIXe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de la femme dans leș romanș de Flaubert, Presses Universitaires de Lyon, 1983 DAHHAN, Philippe, Guy de Maupassant et leș femmes. Essai, Bertout, Luneray, 1996 DAVEY, Lynda A., La croqueuse d'hommes: images de la prostituée chez Flaubert, Zola et Maupassant, în Romantisme. Rebue du dix-neuvième siècle, 1987, N°58, p.59-66 DECOTTIGNIES, J., Psysiologie et mythologie du féminin, Presses Universitaires de Lille, 1989 DELACY, Justine, How French Women Go that Way and How to Handle them, New York, Times, January 1974 DELAISEMENT, Gérard
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la mythologie, mythes et société, Paris, 1996 DURÂND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Univers enciclopedic, București, 2000 DUZALAY, Auguste, L'Opéra des Rougon-Macquart. Essai de rythmologie romanesque, Paris, Klincksieck, 1983 ÉCHELARD, Michel, Histoire de la littérature en France au XIXe siècle. Romantisme, réalisme, symbolisme, Hatier, Paris, 1984 ECO, Umberto; PEZZINI, Isabella, La sémiologie des "Mythologie", în Communications nr.36, 1982 EIZENȘTEIN, S.M., Socinenia, ț.3, Iskusstvo, Moscova, 1964 ELIADE, Mircea, Aspecte ale mitului, Univers, București, 1978 ELIADE, Mircea, Mit și simbol, Academia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a ne da seama de amploarea participării feminine, vom apela la cifrele aduse de Françoise Giroud, conform căreia [p.53] trei sute șaptezeci și patru de femei au fost executate la Paris doar în perioada aprilie 1793-1794. Aceste execuții marchează sfârșitul romantismului revoluționar. 25 Déclaration des droits de l'Homme et du citoyen din 1789 recunoaște fiecărui individ dreptul la libertate, la proprietate, la siguranța, la rezistență. Declarația devine însă un exercițiu de ambiguitate: sunt oare femmes cuprinse în categoria hommes și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mystères de la psychologie, Leș Fleurs du mal, Le Rouge et le Noir, et aussi leș Femmes au XVIIIe siècle, des Goncourt" [Maupassant, Fort comme la mort, p.104, 96]. 284 Lecturile zis feminine difuzează idealul romantic feminin și exploatează stereotipurile romantismului sentimental: clișeele dragostei fulgerătoare, scenele îmbrățișărilor neprihănite, cu suspine și priviri înflăcărate, întâlniri și răpiri, vise în care apare prințul tandru și bogat. 285 Caroline Hamelin: "Elle (...) en était revenues avec le grand dédain de ces recréations psychologiques, qui tendent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Cu toate că nu dovedește în mod satisfăcător ipoteza avansată, lucrarea lui este importantă întrucât identifica în poezia sicilianului o seama de elemente romantice fiind, după știință noastră, cel dintâi care se referă la o posibilă relație între opera lui Quasimodo și romantism: Cât privește inspirația să literară [a lui Quasimodo], dacă i-am caută originile într-o tradiție a gustului literar, am ajunge la acei poeți romantici și decadenți la care melodia versului este aidoma cu percepția realului și am ajunge, cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pot fi astfel datate cu mare probabilitate în vremea studiilor liceale, în jurul anului 1917, când, sub îndrumarea profesorului Francesco Satullo de la liceul A. Jăci din Messina, elevii ascultau versurile lui Ariosto și studiau operele celor mai cunoscuți autori din epoca Romantismului: Leopardi, Foscolo și Manzoni.12 Reverberațiile operei leopardiene au ajuns, direct sau indirect, la cunoștința sicilianului, care și-a format personalitatea artistică în medii unde opera recanatezului continuă să fie dezbătută, analizată, criticată sau lăudată. Prima parte a prezentei cercetări
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Epigonismul, uneori servil, alteori cu puternice accente de originalitate, s-a maturizat treptat, țesând influențele în pânză cea nouă a orientărilor literare din perioadele menționate. În secolul al XIX-lea, poezia italiană s-a aflat în mare măsură sub semnul Romantismului, accentele civice și patriotice constituind formă predilecta de transpunere în vers a idealurilor politice precum unitatea națională.36 Acest filon literar a fost îmbrățișat cu spontaneitate de publicul italian al acelor vremuri deoarece, în pragul unirii (1861), reflectă sentimentele și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
antagonice, au menținut viu interesul pentru opera precursorului. Ea trecea astfel pragul secolului XX, ca fenomen literar dezbătut, contestat, refuzat sau, dimpotrivă, admirat. Datorită tuturor acestor preluări sau detractări, la granița dintre veacuri figură acestui poet, asociată firește Iluminismului și Romantismului ce marcaseră începutul secolului anterior, constituia pentru mulți intelectuali sursă principala de inspirație. Alți scriitori sau critici vedeau în versurile sale un antimodel, de care noile orientări trebuie să se distanțeze. În orice caz, toți îl cunoșteau și îl aveau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardi). Pe tărâmul poeziei emulația i-a avut ca actori principali la granița veacurilor și în primele decenii ale celui trecut pe Giovanni Pascoli și Guido Gozzano, iar mai tarziu, pe Umberto Saba și Giuseppe Ungaretti. După apusul firesc al Romantismului, Decadentismul a oferit culisele din care a luat naștere un nou interes pentru versurile poeților care aparțineau filonului aulic, astfel Petrarca, Tasso, Leopardi au fost transpuși în prezent deoarece erau văzuți în lumina unui D'Annunzio sau a unui Valéry
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de destin glorios al omenirii, împinse înainte de progres.54 Fără a detalia aici argumentele lui Mazzamuto, trebuie subliniat faptul că studiul său izbutește să ancoreze opera lui Quasimodo, pornind de la un mediu sicilian, în contextul mai larg, al realismului și romantismului. 2.2. Modalități de receptare a operei leopardiene la începutul secolului al XX-lea Leopardismul, deosebit de prezent pe scena culturii italiene de la începutul secolului XX, nu s-a manifestat, firește, în mod omogen. Fiecare scriitor care s-a înscris pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dar i-a recunoscut-o pe cea de moralist. Revenind la poezie, de data aceasta din perspectiva canalelor de receptare, Croce admitea totuși faptul că, datorită iubirii de patrie, cantate în vers, Leopardi devenise bardul tineretului romantic înflăcărat. El apropiase romantismul sentimental de sentimentul național, nemulțumirea mărinimoasa și mărinimoasa aspirație, durerea universală de durerea patriei, câștigând astfel admirația unora.61 Criticile crociene sau, în cel mai bun caz, afirmațiile sale prea puțin laudative îndreptate cu precădere împotriva prozei ofereau o contrapondere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
secol XIX, mai curând decât cu cea mai apropiată de Marele Război. Orientarea preponderent antiromantica a publicației rămânea hotărâtoare pentru manieră în care profilul lui Leopardi a fost înțeles și remodelat de acești intelectuali. Respingând preceptele și figurile imagistico-stilistice ale Romantismului, renunțând așadar la acel eu poetic din Cantul nocturn întrebător în fața misterelor universului, scriitorii Rondei l-au valorizat cu precădere pe autorul Micilor opere morale și al volumului de cugetări Zibaldone. În cultura italiană de la începutul secolului trecut, Zibaldone era
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spre tendințele europene. Cu toate că autorii ei acordau atenție cu precădere noilor orientări din literatura epocii, trecutul nu fusese uitat. Rânduri precum cele semnate de Giuseppe Aventi nu neglijau, de exemplu, să semnaleze asemănări între perioadă primului Război Mondial și epoca Romantismului.116 În ele se fixau corespondențe între tumultul ce a urmat revoluției franceze și Imperiului napoleonian și începutul secolului XX, cu Marele sau Război. Autorul demostrează însă imediat diferența fundamentală dintre romantismul din trecut și cel din prezent, menționând că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asemănări între perioadă primului Război Mondial și epoca Romantismului.116 În ele se fixau corespondențe între tumultul ce a urmat revoluției franceze și Imperiului napoleonian și începutul secolului XX, cu Marele sau Război. Autorul demostrează însă imediat diferența fundamentală dintre romantismul din trecut și cel din prezent, menționând că ultimul, spre deosebire de celălalt, poartă în mai mare măsură povară gândirii negativiste și pesimiste. Discursul despre pesimism și nihilism, cu directă referire la Giacomo Leopardi, este reluat și în alte articole, dintre care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fapt, conform unui principiu de continuitate. Mai puțin tranșantă este clasificarea lui Sergio Solmi. În studiul Poezia italiană contemporană el arată că literatura din prima jumătate a veacului trecut, aflată la granița dintre ultimele zvâcniri crepusculare ale minunatei aventuri a romantismului și nouă poezie ermetica trecea printr-o serie de schimbări radicale.180 Cei mai de seamă reprezentanți ai perioadei de tranziție au fost Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale și Umberto Saba. Se auzeau însă și vocile noi, puternice, ale lui Salvatore
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pare, de a găsi un spațiu care surâde plin de îngeri morți și un paradis ce își așteaptă Dumnezeul din piatră și duh. Sentiment inefabil, poate singurul fecund în poezia contemporană. Să ne mulțumim oare cu a-l numi doar romantism?227 Poetul-recenzent a ținut să precizeze în același articol că noua voce era liberă și sigură pe ea, că autorul reușise să ajungă la acea ascuțime a minții, la seninătatea și detașarea specifice poeziei clasicilor.228 Precum Montale, care îl
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de experiență literară a poeților crepusculari și decadenți cunoscuți de el. Tema antică a dragostei și stingerii, ajunsă în creația quasimodiană de sine stătătoare după ce a trecut prin filtrul traducerilor (Safo) și prin asimilarea lecției leopardiene reflectă metamorfozele poeziei de la romantism la ermetism, de la generalizarea și deschiderea spre universal realizată de înaintaș, până la extremă subiectivizare și individualizare, de factură nu putem să nu remarcam preponderent romantică, specifice lui Quasimodo. Prezenta cercetare a încercat să completeze lipsa unor analize despre elementele neoromantice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
februarie 1943, pp. 221-232. Zemach, Eddy M., "Vague objects", în Nous, 25, 1991, pp. 323-340. Résumé La recherche "Leopardi au XX ème siècle. Le cas de Quasimodo" presente l'influence exercée par une des plus importantes personnalités littéraires italiennes du Romantisme, Giacomo Leopardi (1798-1837), sur le poète hermétique Salvatore Quasimodo (1901-1968). Jusqu'à présent, malgré l'intérêt particulier de la critique italienne et internaționale pour l'œuvre des deux poètes, leș exégètes ont évité de traiter l'ascendant du premier sur le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ceux qui l'avaient précédé et en s'y rebellant: pour vaincre Leopardi on devrait avoir appris să leçon affirmait Quasimodo, en montrant que le poète romantique représentait, pour lui aussi, un modèle qui devait être dépassé. Mots-clés: Leopardi, Quasimodo, Romantisme, Hermétisme, poésie. Riassunto Nella ricerca "Leopardi nel ventesimo secolo. Îl caso Quasimodo" viene approfondita la questione dell'influenza esercitata da uno dei maggiori poeți italiani del Romanticismo, Giacomo Leopardi (1798-1837), sul vincitore del premio Nobel per la letteratura, Salvatore Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu Romancieri interbelici, Livia Iacob Romantismul englez și german, Mihai Stroe Scriitorul și umbră să (vol. I), Antonio Patraș Scriitorul și umbră să (vol. ÎI) , Antonio Patraș Slavici sau Iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu Teme și motive de poetica, Magda Jeanrenaud Teoria narațiunii, Franz
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo, 1971, op. cît., p. 265. 34 Non aveva căpițo che per vincere Leopardi bisognava accogliere la sua lezione, idem, p. 271. 35 Harold Bloom, op. cît., pp. 60-62. 36 Ne vom feri să îl plasăm pe Leopardi exclusiv în cadrul Romantismului date fiind cunoscută să polemică împotriva romanticilor din Discursul unui italian cu privire la poezia romantică și elementele de factură clasică prezente în scrierile sale, ce își au originea într-o componentă importantă a educației și erudiției lui. Un comentariu interesant al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
polemică împotriva romanticilor din Discursul unui italian cu privire la poezia romantică și elementele de factură clasică prezente în scrierile sale, ce își au originea într-o componentă importantă a educației și erudiției lui. Un comentariu interesant al opiniilor lui Leopardi despre Romantism îi aparține Elsei de' Giorgi, "Leopardi e l'Ottocento. Concezione classica delle illusioni leopardiane", Leopardi e l'Ottocento, atti del ÎI convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Florența, 1970, pp. 223-231. 37 Benedetto Croce, La letteratura della nuova Italia, saggi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
capacitate puțin obișnuită de a urmări firul gândurilor celor mai abstracte, pe care știa apoi să le lege cu viziuni de o plasticitate adesea unică (Iorga: 1977, 326). Intertextualitatea eminesciană comportă, mai mult decât influențe, niciodată imitație, participarea la spiritul romantismului (consub stanțialitate, asumare și depășire)1, fapt pentru care unii cercetători au lărgit contextul înspre biografie a altui romantic sau, prin extrapolare, a tipului scriitoricesc ori către un spațiu meta fizic comun. La rândul ei, opera eminesciană cuprinde în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textualului. Cel mult, sunt localizate, prin acest demers, punctele de susținere ale unei țesături cu desen orientativ. Vorbim mai degrabă de înrudiri, asemănări și nicidecum de influențe, căci nu trebuie să uităm că, înainte de a fi curent și școală literară, romantismul este o componentă psihică și un mod de viață sufletească! În fapt, toți scriitorii romantici pot fi priviți ca o mare și genială familie, toți având aceleași trăsături definitorii, aceleași concepții și aspirații, dar și aceeași nefastă încărcătură genetică, înscrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]