17,708 matches
-
intracerebral. Medicament împotriva variilor propagande, cîrpite, cîrpăcite cu minciuni. Împotriva lungului bici al regimurilor totalitare. Ca să rămîi liber trebuie să ai memorie. În toate cărțile Iordanei Marievici apare proletcultul.Care e cauza acestei... fascinații? Șichy a ezitat înainte de-a rosti fascinație. Oi fi vrut să spui obsesie, surioară și te-ai jenat. Știi ce înseamnă MSV, Șichy? Muncă silnică pe viață. Te-ai întrebat cîți au încasat, atunci, MSV? Și cîți au trecut, fără nici o vină, prin pușcăriile comuniste? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din cauză că s-ar fi "abătut". Din contra: ceruse literatură conform dogmei, dar de calitate. Creații majore, nu narațiuni însăilate despre chiaburi care opăresc semințe ca să saboteze recoltele și despre babe doftoroaie. Îndrumarea e necesar s-o întărim din ce în ce mai mult", se rostea el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
precauția să-i recunosc importanța". Cui? Lui Ceaușescu? Nu lui. Poeziei patriotice, de ea era vorba. "Adevărată barbarie" pentru un literat ce năzuia să fie planetar. Chiar interplanetar (fac aluzie la SF-urile lui Croh), via Komintern. După ce-am rostit expresia asta sintagmatică, poezie patriotică, sper ca Șichy să nu mă creadă căzută "în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și cu grade, și fără!) a avut mereu nevoie. Calchia perfect limbajul violent al lui Mișa Novicov: Înlocuiește, tovarășe poet, condeiul cu spada și cu el drept în inima dușmanului de clasă". Cornel Șoitu nu practica fraze de lemn. Le rostea doar pentru camuflaj, pentru acoperire. Nu cu ostentație, ca Alexandru Andru. Țin minte cum a apărut Andru în redacție, să ceară socoteală pentru o greșeală de tipar. Se răfuise într-un articol cu anticomuniștii și corectura scăpase un r în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta se materializează, fără a se rosti, sub înfățișarea unui vizitator necunoscut, ce îi pare totuși familiar, și cu care, până la urmă, se identifică în apele oglinzii. În Somnul meu și al Arinei, o gravidă, privindu-se în oglindă pe întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poartă o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-l putea detașa de fostul său nume, ori de câte ori se gândea la el. Și totuși, toată lumea îl numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
textul lui și al ei se va suprapune pe alocuri, în principiu ar trebui să sune inteligibil ce spune fiecare.) M: Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! (Din fundal se aude și vocea rezonerului!) (Ia te uită!!! Niciodată n-a rostit eroul nostru Marius, sau n-a admis astfel de cuvinte.) P: Tu ești singura mea iubire și n-am să te uit niciodată. Nu-mi pasă că nu ești aici și că poate n-am să te mai văd vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndrepta și deveni în timp utile, dacă sunt înzestrate cu forță creatoare. Darul nostru va fi nu numai generos, dar va răspunde celei mai intime dorințe a ta, pe care ți-a fost teamă s-o admiți și s-o rostești. Noi îți urăm să ți se deschidă sufletul și să eliberezi necondiționat iubirea pe care o ții arestată și te mistuie și chinuiește de-atâta vreme. Să te lași în voia ei fără nicio restricție, s-o lași să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decât lui însuși când va fi trecut prin oglindă. Doi oameni și-au pierdut auzul ascultând simpla pronunțare a numelui lui. Aceiași doi oameni și-au pierdut vederea, pentru că nu puteau să mai vadă chipul al cărui nume a fost rostit. Mai apoi, li s-a încurcat graiul, pentru ca la rândul lor să nu poată rosti mai departe numele. De-atunci, gângăvesc ca toate animalele pământului, de fiecare dată altfel, pentru ca nimeni să nu poată deprinde limbajul lor. Ea vedea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ascultând simpla pronunțare a numelui lui. Aceiași doi oameni și-au pierdut vederea, pentru că nu puteau să mai vadă chipul al cărui nume a fost rostit. Mai apoi, li s-a încurcat graiul, pentru ca la rândul lor să nu poată rosti mai departe numele. De-atunci, gângăvesc ca toate animalele pământului, de fiecare dată altfel, pentru ca nimeni să nu poată deprinde limbajul lor. Ea vedea toate astea în visul desfășurătorului de vise, ca și cum le-ar fi citit într-o carte. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simpla rostire a diverselor nume ale lui, se transformă și ne dezvăluie pe rând, în timp, din sensurile lui tainice. Astfel, un obiect cu al cărui nume din limba maternă am fost deprinși din copilărie survine deodată și ne trezim rostindu-l sub un alt nume mai rezonant în altă limbă și asta numai pentru că percepția sau accepția noastră pe moment convine mai degrabă acelui nume de care am luat în timp cunoștință. Limba este bine definită într-un anumit context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
proteja de praf și umezeală cărțile cu acces dificil. Biblioteca era în continuă transformare. Cum numai funcționarii librăriei aveau dreptul să manipuleze scările mobile pentru a extrage exemplarele inaccesibile, nici eu, nici însoțitorul meu nu eram dispuși să cerem cartea rostindu-i cu voce tare numele către unul din angajații librăriei, devenită bibliotecă. Ne tot îmbiam reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el acum? L-a văzut cineva plecând? L-a văzut cineva venind? A existat el aievea, cu fața lui necunoscută fără chip, cu care am discutat atâta pe culoarele librăriei? A reușit el oare în cădere să atingă cartea? A rostit numele ei, ca pe-o mantră expiatoare, când pământul îi aluneca de sub picioare? Cine este el și de ce m-a însoțit tocmai el pe mine aici, ca să afle despre "Poveste 'ulei"? Și oamenii din jurul meu, cu chipuri de fum, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oprit rotația nebună, revenind tridimensional în mărime poștală și lipit cu zgomot de plicul senin al cerului. Plicul se roti la rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele perdelei simfonice se află uvertura, așa cum în spatele pendulei se odihnește vidul. Se pot schimba între ele oricând, uvertura luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau toate prin a se întoarce împotriva sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
despre Juran, la fel si Steve Jobs, cel care a creat Apple Computers, iar lista este nesfârșit...; este cunoscut și pentru activitatea sa prodigioas... de consultant.... Contribuțiile sale la managementul calit...ții sunt atat de importante, încât numele Juran este rostit cu venerație în lumea corporatist... și pe coridoarele Puterii de Stat. Creșterea economic... a Japoniei în a doua parte a secolului trecut poart... și amprenta unei modific...ri de paradigm... în controlul calit...ții produselor - adic... marca Juran; prin extrapolare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
virtual. Urma un adevărat ritual, În care punea multă delicatețe, de rupere a florii În zeci de fragmente verzi, minunându-se Îndelung. Abia târziu, când o nevoie organică frigea Într-o anumită zonă, Va scotea un strigăt scurt și concludent, rostind ceva specific tuturor copiilor cuprinși de foame: Au! Pa-pa! Dorița, tresărind Înfricoșată și adunându-se imediat din lumile pe care le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai mici -două făpturi Înspăimântate la culme, ce nu și puteau opri tremurul maxilarelor inferioare și nici șirul bolboroselelor, doar de ele Înțelese sub formă de rugăciune și descântec afișând un calm bine disimulat, așa cum stă bine unui conducător Încercat, rosti răspicat: Tăceți, fa proastelor! Ce v-a apucat!? Lască Viorița Îi fată deșteaptă, nu ca voi, toantelor, și se face bine degrabă. Și Încă-i și mai bine că am aflat că au crescut știucile aman iar asta care a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
provocându-i o cascadă de râs În care se etalau cei cinci șase dințișori de lapte, la vederea cărora mama Îl săruta cu toată iubirea iar copilul era cuprins de emoții speciale care nu semănau cu nimic altceva. Atunci, Viorița rostea niște vorbe simple pentru ea și percepute de copil ca o adevărată magie care prindea relația de iubire Într-o vrajă numai a lor: Iubi, iubi....puiu’ micuței lui! Visul frumos și lung, Îl ținea pe copil legănat de brațele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trei flori intercalate printre ăstelalte, că-s prea rare! Tămâia mătii! Victor Olaru spuse un „Săru’-mâna!” neconvingător iar Ochenoaia numai un „Bunaziua!” cenușiu, dar Îndemnându-l, cu vivacitate, pe copil: Hai, spune „Săru’-mâna!” bunicuților tăi! Săru’ mâna! Copilul rostise mirat binețele pentru bunicii săi dar și Înfricoșat, de-a dreptul, la gândul că Mamaia Îi va cere să sărute -efectiv - mâinile murdare, nu numai de jumalț, ale celor doi bunici ai săi, așa cum Îl obliga Ochenoaia mereu: Sărută-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către Vizante, rostind cele mai duioase vorbe și rugăminți de a fi prieteni: -Vi’anti vrei să vin la tine? Vrei să ne jucăm? Ești un câine mare și frumos, de ce ești rău? ... dar nu reușea niciodată să-și finalizeze discursul pentru că Vizanti
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deși „legase școala di gard șî suisî cărțâli-n pod!”, așa cum spunea frustrat Ghiorghi a dascălu’, cuvânt care era folosit În orice Împrejurare și putea să Însemne orice lucru, ființă, stare, sentiment etc., acestea se diferențiau prin tonul cu care era rostit, era imposibil să nu Înțelegi imediat dacă era ceva de bine sau de rău! Satisfăcut de faptul că acest cuvânt „discoperit di mini!” pătrunsese adânc În vorbirea curentă și se „mondializa” pe zi ce trece, Ionel spunea: Brava, Prâsleo! Nepotul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atingerea delicată, cu mustățile mai Întâi și cu trandafiria sa limbuță, mai pe urmă, Sinan Pașa, sigur de cucerirea făcută și de răsplata bine meritată pe care o va primi, Îndrepta către băiat cei doi ochi frumoși și verzi și rostea un imperceptibil „miau!”. Va mângâia pisoiul uriaș și supus, Îi spunea În gând câteva cuvinte de iubire și apreciere a frumuseții sale deosebite și a bunătății sale sufletești și pe nesimțite gândurile copilăriei se Îndreptau către Cățălești, mânuța sa grăsuță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mare din obrazul admirabilei sale bunicuțe, care Îi lua căpșorul În palme, Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi ascundea de privirile copilului, Ochenoaia rostea cu un glas plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]