3,443 matches
-
cu vorba neterminată, a horcăit puțin și a căzut lat. Întâi am zis că se preface și mi s-a părut o glumă proastă. Dar omul chiar făcuse infarct. Am răsfirat degetele; creionul a căzut pe covor și s-a rostogolit spre zid. În jurul meu, șapte hârtii scrise mărunt, a opta umplută doar pe jumătate. Aflasem și adresa fostului institut, acum o ruină pe undeva pe Magheru. Începusem să mă încurc în minciunile mele și ale matematicianului de deasupra. Dacă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei, de unde au ieșit, tocmai când am intrat noi, două fete. Mă ținea de mână și mergea cu siguranță prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o țesătură și a aprins o lanternă, a cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o asemenea surescitare că eram convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut vreodată făcând asta? Picură și se topește, transformându-se în zgură. I-a scăpat un pic de zgură pe franjurii unei tăieturi a blugilor și a luat foc. L-am rostogolit și am stins focul. Nimic spectaculos, o arsură mică. Totuși... Păstrând tăcerea, Sally îmi pasă arcul de sudură pe care-l ținea în mână, iar eu l-am pus într-o altă geantă. —Non1 cred că o să te vizitez prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca pe un titirez. —Mm. Se pare că verificau dacă ne condusese la cadavru în mod intenționat. Dar nu-mi dau seama cum ar fi posibil așa ceva. Nimeni nu poate să plănuiască să-i cadă un cercel, care să se rostogolească exact acolo unde trebuie, ca să nu mai vorbim de înțepenit cercelul atât de bine. Poáte l-a pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul. —Dumnezeule, ce minte diabolică ai, Sal, zisei eu, impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uită lung la Bottom, deja prinsă, și, în încercarea de a-l ține lângă ea, îi promise că le poate porunci ce vrea duhurilor ei. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! strigă ea. Toată lumea radia în seara aceea. Ranjit făcu roba, rostogolindu-se pe scenă ca un cerc, strigând „Gata!“ când porni; Cobweb cel înalt și blond, aruncându-și țigara, defilă pe scenă ca un model și abia scoase un „Și eu!“, în silă; iar fata care o juca pe Moth, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poate în libertatea lor aparentă au o nemulțumire și ele. Dar poeta a văzut și a scris clipa, a decupat-o din realitate și ne-a dăruit-o, cu tainele cuprinse-n colivia ei. Când pe sus, când jos - furnica rostogolind pe bob soarele Poem luminat, al muncii de zi cu zi a făptuitorului. El rostogolește sus-jos lumina. Totul e să-i privim munca. Făptuitorul poate fi și scriitorul/ scriitoarea Tania Nicolescu, în scrisul căreia putem afla și alte taine în
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
a scris clipa, a decupat-o din realitate și ne-a dăruit-o, cu tainele cuprinse-n colivia ei. Când pe sus, când jos - furnica rostogolind pe bob soarele Poem luminat, al muncii de zi cu zi a făptuitorului. El rostogolește sus-jos lumina. Totul e să-i privim munca. Făptuitorul poate fi și scriitorul/ scriitoarea Tania Nicolescu, în scrisul căreia putem afla și alte taine în 14 alte poeme, libere sau în formă clasică, tipărite în cărți sau în reviste. Lumea
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
când se termină terenul semănat care îl apăra, o porni înspre un șanț lat care se deschidea la vreo patruzeci de metri distanță. Alergă ca un nebun urmat de sergent și de un soldat, gata să sară și să cadă rostogolindu-se în șanțul de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea simț păru să-i fi dat de știre și se opri cu un picior în aer. Privi în jos și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
exotic și la sacrul latent. Prin muzică, Menadele dispar, se îmblânzesc, devin controlabile, dar tărâmul lui Dionis devine ceea ce Vergilius spunea „o pesteră mare cu o sută de uși, spre care duc o sută de drumuri largi și de unde se rostogolesc tot atâtea glasuri”(cf. Vergilius, op.cit.), răspunsurile Șibilei; o lume a obstacolelor, a piedicilor, a obiectelor nedeterminate, de nedefinit, transformabile, o lume a Umbrelor, a pașilor, a șuierăturilor, a luptei și a întunericului. Șuierăturile și lupta cu draperia semnifică lupta
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
feri de intruziunea luminii. Scoase un sunet despre care, lunga sa experiență, Îi spunea că era unul Întrebător. — Un cadavru. În canal. Vin să mă ia. O să te sun. Sunetul cu care Paola reacționă la asta fu unul afirmativ. Se rostogoli pe burtă și adormi numaidecât, cu siguranță unica persoană din tot orașul neinteresată de faptul că se descoperise un cadavru plutind În unul dintre canale. Se Îmbrăcă repede, se hotărî să nu piardă vreme cu bărbieritul și se duse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plastic, părea plină de cutii de tinichea. Brunetti Își scoase cheile din buzunar și le Înfipse În pungă, rupând-o pe-o parte de sus până jos. Cutii de tinichea și de carton se revărsară afară. Când o conservă se rostogoli spre el, Brunetti sări În spate fără să vrea. În spatele lui, Ambrogiani strigă: — Ce este? Brunetti flutură brațul deasupra capului În semn că era-n ordine și se aplecă pentru a examina Înscrisul de pe cutii. „Emisie guvernamentală. Interzisă revânzarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spus. Ea zâmbi, dând uitării iritarea. — Unde-ai fost de când s-a crăpat de ziuă? Ai mâncat ceva? — Sus la lacul Barcis. — Ce-ai făcut acolo, te-ai jucat de-a armata? Hainele tale erau mizerabile. Parcă te-ai fi rostogolit În mocirlă. — Chiar m-am rostogolit prin mocirlă, Începu el și-i povesti ziua sa cu Ambrogiani. Îi luă mult timp, fiindcă trebui să se Întoarcă să-i explice despre Kayman, fiul lui, felul cum fuseseră „pierdute“ fișele medicale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Unde-ai fost de când s-a crăpat de ziuă? Ai mâncat ceva? — Sus la lacul Barcis. — Ce-ai făcut acolo, te-ai jucat de-a armata? Hainele tale erau mizerabile. Parcă te-ai fi rostogolit În mocirlă. — Chiar m-am rostogolit prin mocirlă, Începu el și-i povesti ziua sa cu Ambrogiani. Îi luă mult timp, fiindcă trebui să se Întoarcă să-i explice despre Kayman, fiul lui, felul cum fuseseră „pierdute“ fișele medicale ale băiatului, jurnalul medical pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o vorbă cu tine. Viscardi se ridică atunci În picioare și se apropie de Brunetti, cu mâna Întinsă. — Vreau să vă mulțumesc, commissario, pentru atenția acordată acestui caz. Cum observase Rossi, bărbatul vorbea specific Milano-ului, omițând R-ul, consoana rostogolindu-i-se de pe limbă nepronunțată. Era un om Înalt cu ochi căprui Închis, ochi blânzi și liniștiți, și-un zâmbet relaxat, simplu. Pielea de sub ochiul stâng era ușor decolorată și părea acoperită cu ceva, poate cu machiaj. Brunetti Îi strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nivel de creșă, a lui Theo. — Fir-ar să fie! a exclamat Hugo când, cu o smucire plină de forță a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
organizeze o licitație de prăjituri, la care toți părinții erau așteptați să contribuie. Hugo avea senzația pregnantă că dacă el s-ar fi abținut, copilul avea s-o pățească. Când a intrat în parcarea supermarketului, ploaia a început să se rostogolească pe parbriz. Ultimul loc din zona Părinți și Copii de lângă intrare tocmai fusese ocupat. Hugo a privit furios cum o familie cu greutate, formată din patru membri, a coborât din Fordul Escort. Ambii fii, care erau îngrozitor de grași, aveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice bănuia că așa aveau să și rămână. Numai o guriță. Nu e așa de rea pe cât se pare. Nu poate să fie, a murmurat ea, doar pentru sine, prinzând scaunul înalt care, pentru a mia oară, amenința să se rostogolească la pământ. Scaunul înalt al Rosei era un cărucior dezmembrat de supermarket, pe care Jake îl „recuperase“ dintr-un canal. — Are și o grămadă de spații de depozitare, se bucurase el, arătând cu mâna partea din spatele scăunelului pliant al copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căldura era dogoritoare, iar parfumul de tuberoze, copleșitor. Disperat, Hugo a încercat să recapete controlul asupra situației. Ăăă, ascultă, Laura! Vreau să spun, e foarte drăguț din partea ta că vrei să-mi oferi... dar ideea e că... Laura s-a rostogolit către capul patului, târându-se apoi către una din coloanele baldachinului. Pe care a înșfăcat-o, trăgându-se în sus, pentru ca apoi să înceapă să se legene sugestiv în sus și-n jos. Hugo a realizat că Laura dansa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rămână pe loc, de parc-ar fi prins rădăcini, privirea seducătoare a Laurei s-a întunecat. De supărare. —Ei! Ce mai aștepți? Ăăă, sunt, știi, păi, e Amanda... —Amanda! Laura s-a lăsat să alunece de pe coloana baldachinului, s-a rostogolit peste pat și s-a prelins în capăt, către el. Gura i se schimonosise într-un rânjet larg și roșu. N-o doare nici în cur de tine. Altfel ar fi aici? Acesta era un rezumat corect al situației lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clipe în urmă crezuse că e îndrăgostită de el. Dar oare nici el nu era cu nimic mai bun decât nevastă-sa cea egoistă și iresponsabilă? Capitolul 23tc " Capitolul 23" —Aloooo! a strigat Hugo în întuneric. Vocea i s-a rostogolit în spațiu producând un ecou bubuitor. —Aloo! E cineva acolo sus? Of, fir-ar al dracului! Fir-ar al dracului! Din nou i s-a părut că aude o mișcare. Dar, din nou, urechile îi jucaseră o festă. Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai rău era că el și ursul alunecau către o masă de apă albă, care părea că fierbe. Era un baraj. Apa rece îl lovea peste urechi și i se repezea în gură, umplându-i-o cu un gust dubios. Rostogolindu-se ca o marionetă, Hugo s-a uitat disperat în sus, către cerul întunecat, și s-a întrebat dacă viața lui nu e cumva măcar cu o idee mai prețioasă decât un pumn de nailon reflectorizant care probabil costa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
romanul vieții, iar programul se deschise aproape instantaneu, permițând cuvintelor să se prindă într-un dans nebun... 17 Alerga aproape sufocat pe o potecă de munte nesfârșită. La un moment dat, mușchii refuzară să mai lucreze, iar el căzu, se rostogoli și se prăbuși în hău. După o lungă cădere - încă una, numai că nu-și dădu seama de asta -, desfășurată într-o tăcere deplină, se trezi pe pământ și constată surprins că trăia, ce chestie, nu mam dezintegrat, numai că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ar fi vrut să-i spuie dar, o mână nevăzută îi ținea limba în puterea ei. Lacrimile începură să-i curgă pe obraji, singure, fără să plângă. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri... Primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător...auzindu-i căzând, lui Iorgu îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul: Atâta timp cât n-ai auzit acest sunet, nu crezi că cineva a murit. Dar, odată ce l-ai auzit, nu există pe lume un sunet
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bunicului său, învățătorul: Atâta timp cât n-ai auzit acest sunet, nu crezi că cineva a murit. Dar, odată ce l-ai auzit, nu există pe lume un sunet mai înfricoșător...” Peste cimitir, dintr-o dată vremea se încruntă, nori fumurii începură să se rostogolească în straturi subțiri dinspre miazănoapte. Erau nori aducători de ploaie. După încă o bătaie, parcă de adio, clopotul tăcu. Mulțimea de oameni care a venit să o conducă pe ultimul ei drum, copleșiți de durere, într-o tăcere apăsătoare, a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]