5,386 matches
-
centura, spuse el în cele din urmă. Dar dacă mă duci. Unde? întrebă ea, știind deja. Vreau să văd unde s-a întâmplat. —Mark. Îți spun eu că nu vrei. El se uita fix înainte, în propriul lui univers. Își roti mâna în jurul capului, un gest care voia să spună s-a dus. —Poate că nici n-am fost acolo vreodată. Nu putem. Nu în seara asta. O să fie întuneric beznă. N-o să poți vedea nimic. În momentul ăsta văd chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
panică. Și acest haos lasă o urmă permanentă, care nu va fi uitată niciodată: deschiderea sezonului de vânătoare. Când lumea își revine iar din izbucnirea sângeroasă, tânăra pasăre își găsește mama. O aude cum strigă, de la aproape un kilometru depărtare, rotindu-se traumatizată. Așteaptă încă două zile, căutând, strigând un fel de nălucă a chemării la unison. Nimic nu le poate spune; n-au cum să afle. Nu le rămâne decât să se rotească și să strige, să aștepte - un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum strigă, de la aproape un kilometru depărtare, rotindu-se traumatizată. Așteaptă încă două zile, căutând, strigând un fel de nălucă a chemării la unison. Nimic nu le poate spune; n-au cum să afle. Nu le rămâne decât să se rotească și să strige, să aștepte - un fel de religie -, pentru ca mortul să apară. Când nu apare, nu mai rămâne decât ziua de ieri, anul care a trecut, cele șaizeci de milioane de ani de dinainte, drumul însuși, întoarcerea oarbă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe câmp, își instalează tabăra la o sută de metri depărtare și așteaptă venirea condorilor. Rupp se dă în vânt după astfel de chestii, ar sta toată ziua și s-ar uita. Cathartes aura, strigă el, când încep să se rotească deasupra capetelor lor. Ave, Cathartes aura, de parcă ar fi niște chestii biblice, iar veverițele - ofranda lor pe rug. Și chiar e biblic, într-un fel - norul lor colcăitor. Mark și Duane sunt în jeanși și hanorace. Rupp e în șort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puncte de reper ca să găsească exact locul ăsta, an de an. Cum recunosc câmpuri particulare. „Ascultați la mine, cocorii țin minte. Se agață de lucruri așa cum se agață liliacul de grinda șopronului.“ Și prima oară când am văzut păsările astea rotindu-se în aer și dispărând, m-am tot uitat la cer, gândindu-mă: Hei, vreau și eu. Luați-mă și pe mine. O senzație groaznică. De gol. De genul: Unde-am greșit? Își netezește sprâncenele cu degetele. Acum o cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va profita de tot răul pe care i-l poate face omul. Urmașii bufnițelor vor stăpâni noaptea, la milioane de ani după ce oamenii își vor fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul pe cele o mie de insule pline de grinzi din Manhattan. Cocorii sau ceva asemenea lor vor lua din nou calea râurilor. Când nu va mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine. Ea se chinuie să-și recapete vocea. —Cum adică, Mark? La fel de bine ca? — Adică noi. Tu. Eu. Aici. Aprobator, arată afară, pe geam: Marele Deșert American. Râul adânc de câțiva centimetri. Rudele lor de sânge, păsările alea care se rotesc. Cum s-o numi toată chestia asta. E la fel de bine ca și cum ar fi pe bune. Există un animal perpendicular pe toate celelalte. Unul care zboară în unghi drept cu anotimpurile. Ajunge la punctul de control, trecând instinctiv de pază. Navighează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pagină și se frânge. N-a mai rămas mare lucru de protejat, nimic mai solid decât niște celule împletite și scăpărătoare. El văzuse de aproape acolo, pe câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână cocoțată încă pe creierul lui, rotindu-se mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil, prin simpla lui existență. Distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
următoare porni În grabă, pășind cu picioarele subțiri și lungi În pantofii roșii, cu tocuri Înalte, și privind repede peste umăr spre italian, adresîndu-i seducătoare chemări cu buzele vopsite și dinții strălucitori. Bărbatul Își Înălță capul peste marginile gulerului, Își roti pe furiș ochii strălucitori și capul de vulpe și o porni repede pe urmele fetei. O ajunse pe culoarul de dincolo de bare și plecară Împreună. Barele continuau să se Învîrtă cu același sunet surd, Înfundat, de lemn lovit, călătorii Întîrziați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un pachet de țigări. Un ventilator electric se rotea Încet de la dreapta la stînga, zumzăind neîncetat și răcorind aerul Încins și stătut cu o adiere scurtă și fierbinte. Și din cînd În cînd, În rotirea sa În semicerc, ventilatorul bătea În plin pe fața și capul fetei care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe călcîie și a plecat. Sfîrșitul discuției. În vestiar am încercat să înțelegem ce spusese Schneiderhahn. David a construit o teorie. Pentru că vîslașul de la prora este mai aproape de capătul bărcii din direcția de deplasare, e mai ușor pentru el să rotească prora și să schimbe cursul. Omul din față trebuie să compenseze, în mod constant, acest lucru prin a produce ceva mai multă putere. De atunci încolo, am putut include acel factor în calculele noastre. În vreme ce vîsleam spre casă, după pod
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
axele z în plan vertical, x în plan sagital și y în plan frontal, așa cum se observă în figura 3.7. Pentru a determina coordonatele punctelor A, B, D și P se consideră mai întâi un sistem triortogonal de axe rotit în jurul axei Oy cu unghiul , reprezentat în figura 3.7. Unghiul de rotație reprezintă unghiul de flexie plantară și dorsală pentru picior. Matricea cosinusurilor directoare este, în acest caz de forma: Apoi, din poziția anterioară (figura 3.7), piciorul realizează
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
cu unghiul θ, corespunzătoare mișcării de flexie - extensie și respectiv în planul frontal, cu unghiul φ, corespunzătoare mișcării de abducție - adducție. Matricea cosinusurilor directoare este de forma: . (3.18) Din poziția dată în figura 3.9, sistemul de axe se rotește cu unghiul în jurul axei , adică se suprapune cu reperul , reprezentat în figura 3.10, unde axele și coincid. Matricea cosinusurilor directoare este de forma: . (3.19) Vectorii de poziție ai punctelor E, C și H în raport cu sistemul de axe sunt
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
axa de rotație și având generatoarea comună chiar bara înclinată, așa cum se observă în figura 5.8. Dacă se notează cu unghiul sub care este înclinată bara față de axa orizontală Ox, atunci un punct A al barei înclinate care se rotește cu viteza unghiulară va avea următoarele coordonate: , , , (5.1) unde: 2l reprezintă lungimea întregii bare înclinate. Din expresiile coordonatelor (1) se observă faptul că punctul A nu are mișcare de-a lungul axei Ox, mișcarea de rotație derulându-se în
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
că viteza liniară(Vx) de-a lungul axei Ox este zero, însă celelalte două componente nu au o variație perfect matematică datorită unor singularități în funcționarea virtuală a platformei, singularități legate de constrângerile impuse pentru ca platforma oscilantă să nu se rotească ea însăși în jurul barei generatoare a conului. Se poate totuși admite că modelul virtual aproximează suficient de bine modelul matematic al platformei oscilante. Astfel, modelul geometric poate fi utilizat pentru proiectarea inginerească a mecanismului platformei oscilante. 5.3.2. Varianta
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
lumina din hol strălucind prin cadrul ușii. Apăru o figură voluminoasă, mormăi ceva și aprinse lumina. Era Provost Dodd. Lanark se ridică în picioare, simțindu-se stînjenit și îngrețoșat. — Gloopy, zise el. A dispărut. Gloopy a dispărut! Lordul Provost își roti privirea prin încăpere de parcă Lanark n-ar fi fost acolo și bombăni: Nu-i mare pagubă, aș zice. Lanark era convins că fiecare pas în acea încăpere ar putea duce spre o capcană. Reuși să se îndrepte spre ușă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste organele genitale. Două fete în rochii albe stăteau la picioarele lui, tăindu-i unghiile cu forfecuțe argintii. între capetele lor plecate văzu cadranul unui ceas de pe perete - un cadran mare, alb, cu un secundar subțire și stacojiu care se rotea în jurul lui. Privi spre dreapta. Din umăr îi creștea un braț obișnuit, de om. CAPITOLUL 7. Institutul Mîncarea era întotdeauna carne albă și moale ca de pește sau mai tare, ca pieptul de pui, sau galbenă ca un ou fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nor pe deasupra lui, și nu mai zări decît scînteierea ferestrelor și acoperișurilor, apoi scînteile plutiră pieziș ca fulgii de zăpadă într-un azur argintat, unde zburară în cercuri asemeni pescărușilor deasupra vapoarelor, apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîncarea din stomac îl făcea să se simtă plin de entuziasm și forță. La lumina apusului, își lipi fruntea de iarbă și făcu tumbe pe o pantă verde pînă cînd căzu lat de amețeală, iar clădirea și cerul albastru se roteau și se clătinau în jur. Privi pe furiș, printre tulpinile de măcriș și părăluțe, la stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar simți jigniți, dacă ar auzi. Thaw a închis aparatul și a ieșit să se plimbe pe lîngă canal. A rămas în picioare la marginea unui canal adînc din piatră și a urmărit fără nici un gînd sau sentiment, cu se rotește apa înspumată rotindu-se între buștenii putrezi. După-amiază a trecut pe la Coulter, așa cum aranjase cu cîtva timp înainte. Doamna Coulter își scosese bărbatul la plimbare, iar Thaw s-a așezat lîngă foc, în timp ce Coulter, în vestă și pantaloni, se spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă ar auzi. Thaw a închis aparatul și a ieșit să se plimbe pe lîngă canal. A rămas în picioare la marginea unui canal adînc din piatră și a urmărit fără nici un gînd sau sentiment, cu se rotește apa înspumată rotindu-se între buștenii putrezi. După-amiază a trecut pe la Coulter, așa cum aranjase cu cîtva timp înainte. Doamna Coulter își scosese bărbatul la plimbare, iar Thaw s-a așezat lîngă foc, în timp ce Coulter, în vestă și pantaloni, se spăla la chiuvetă. — Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cărui joc nu fusese nici aplaudat, nici huiduit. Cînd fu în stare să meargă, își prelungi întoarcerea prin curtea spitalului. Pavilioanele lungi și joase din cărămidă roșie se aflau pe pantele unui deal aerisit. Peste tot erau pescăruși care se roteau deasupra capului sau stăteau cocoțați pe frontoane, probabil așteptînd firimituri de pîine uscată aruncate de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viață, cîntec și sexualitate îndrăzneață și femeia sfrijită și severă pe care și-o amintea. Cum de una se transformase în cealaltă? Ori erau precum cele două fețe ale globului, cea sfrijită și severă ieșind la lumină, iar cea vioaie rotindu-se și lunecînd în umbră? Acum doar cîțiva bătrîni și-o aminteau cum era în tinerețe și în curînd și tinerețea, și bătrînețea îi vor fi uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți pentru prima oară în viață spasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care protesta slab, să urce. — Asta nu-mi place. Haide, intrați, domnule Delegat. Lanark puse un picior în cavitate, apoi îl aduse și pe celălalt. Pasărea se legănă, apoi se reechilibră cînd lunecă înăuntru; apoi, capul se ridică și se roti complet, astfel că Lanark avu în fața ochilor ciocul ei mare coroiat și ascuțit ca un pumnal. — Dă-i asta, zise Sludden înmînîndu-i cartea de credit. Lanark o ținu de un colț și o împinse timid spre cioc, care o înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spațiu și lumină. Poate că sarcina principală a unui iluzionist este să-și epuizeze auditoriul agitat, arătîndu-i niște păruieli uluitor de convingătoare pînă cînd cei din public văd lucrurile simple de care depindem: mișcarea umbrei în jurul unui glob ce se rotește în spațiu, degradarea vieții în drumul ei către moarte și izbucnirea iubirii prin care aceasta naște o nouă viață. Poate că lucrul cel mai bun pe care l-aș putea face este să scriu o poveste în care adjective ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]