KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

mereu apropierea (la fel și povestea cu alchimia), și la un moment dat mi-a scris chiar că de fapt a voit să le numească "paradigme", ceea ce mie îmi spune altceva. Vreau însă să-l liniștesc spunîndu-i că arhetipurile sale sânt clar așezate în ontologic, sânt deci mai profunde decât cele ale lui Jung, de ordin clar psihologic (inconștientul). În Tratatul meu de ontologie chiar ilustrez la un moment dat "elementul" cu arhetipul, precizând că e vorba de sensul pe care

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
vadă pe Noica dr. Mircea Lăzărescu din Timișoara. Cazul interesant al unui psihiatru îndrăgostit de filozofie. Ce formă finală poate lua această iubire? Duminică, 19 noiembrie 1978 Ieri și astăzi am fost în febra Convorbirilor lui Eliade. Depășind momentul începutului, sânt uluit să constat ce forță capătă - expuse așa - ideile lui, risipite altminteri ș îngropate în erudiția cărților. Toată opera lui masivă de savant este alimentată - constați aici - de câteva idei de o extraordinară amploare și adâncime. Înșir ce mi-a

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ne mai compara: avem alte destine. Gîndește-te ce-ar fi făcut, cu proiectele lui, o dată rămas aici. Ce s-ar fi făcut fără biblioteci? Eu m-am mulțumit cu clasicii mei." 11 decembrie - 28 decembrie 1978 Luni, 11 decembrie 1978 Sânt din nou la Păltiniș, pentru patru zile. Vineri mă întorc la București pentru a-i lua cu mașina pe Andrei Pleșu și Victor Stoichiță. Urmează ca Plotin-ul, din programul nostru istorico-filozofic, să-l facem împreună cu Noica. Mi-am propus ca

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
am propus ca în zilele astea să încep traducerea volumului Heidegger de la "Univers" (despre originea operei de artă, poezia lui Hölderlin și altele), precum și Platon IV, Phaidros. Heidegger-ul îl încep cu piesa de mici proporții Die Kunst und der Raum. Sânt fericit să am în față câteva luni libere numai pentru lucruri de inimă. Și totuși, oricât de importantă ar fi transpunerea românească a lui Heidegger și Platon, nu încetez să mă întreb dacă am voie să amân în felul acesta

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
și Platon, nu încetez să mă întreb dacă am voie să amân în felul acesta proiectul tratatului despre limită (Peratologia) și lucrarea aplicativă și anticipativă despre simbol (după tragic, un fel de peratologie regională II). Simple îndoieli retorice, pentru că angajamentele sânt deja făcute (interesant: Vittorio Klostermann, înainte de a ceda editurii românești drepturile pentru traducerea lui Heidegger, a cerut informații despre Ausbildung-ul traducătorului). Tot pentru aceste zile am luat Oceanografia lui Eliade în vederea volumului Eliade antebelic de la "Univers". În sfârșit, pentru sugestii

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
și astăzi am stat 12 ore traducând, îngrozit, din mica scriere a lui Heidegger, Die Kunst und der Raum. Senzația continuă de text principial intraductibil, de hățiș care se limpezește uneori pentru a se încurca pe urmă mai rău. Disperare. Sânt uluit să constat cum Beaufret și Fédier, traducătorii francezi ai scrierii, în placheta cu hârtie de lux publicată la St. Gallen, Erker, fac greșeli tipărite cu litere de-o șchioapă. Șocantă e eroarea de la pagina 24: "Dans le verbe "leeren

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ultimele lucrări Angajamente Noica se retrage apoi să-și citească imensa corespondență pe care i-am adus-o din București. Rămânem singuri, ca trei cățelandri mari care s-au tăvălit puțin prin ograda spiritului. Am 36 de ani, ei 30, sânt trecut de prima tinerețe, dar în preajma lui Noica mă simt, pesemne ca și Andrei și Victor, un elev mare, fericit să zburde cu măsură sub ochiul dirijist al Bătrânului. Uneori mi-e puțin rușine de această tutelă prelungită, mă gândesc

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
insistența constantă "aspirați către idee", care urmează să dea într-o zi roade neștiute. Sînteți obligați să trăiți în marele orgoliu și, uitîndu-vă la cer, să spuneți cu glas tare alături de cine sau în felul cui doriți să ajungeți. Care sânt marile modele culturale pe care ați vrea să le egalați sau concurați?" Victor pomenește de Huizinga, Noica dă din cap a îndoială și e clar, pentru a mia oară, că nu aprobă exercițiul culturii decât sub semnul filozofiei și că

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
unui prisos căruia să te adresezi de câte ori ai nevoie. Autorii mari se recitesc periodic; în rest, mă încred în recomandările prietenilor și obțin astfel o selecție pe care singur nu aș avea răgazul și energia s-o fac. În privința științei, sânt încîntat să văd câte concepte fundamentale s-au născut în ea plecând de la lumea foarte puțin neutră a omului și cum, apoi, ele se întorc, îmbogățite, asupra spiritului. Am început să-mi fac caiete cu astfel de cuvinte, căutând prin

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
în afara speculației bune, predicatorul Xenophon. Plotin e și el erbaulich, "edificator-consolator", trădând astfel speculația ultimă. A doua obiecție, legată de prima, este că închide speculația într-o construcție cu caracter hieratic. Totul la el este ancorat în cer, orizonturile lui sânt închise și ceea ce obține în final este o închisoare a gândului, nu o speculație deschisă, ca la Platon și Hegel. În general vorbind, se poate spune că aici, la Plotin, se închide linia filozofiei eline, în care creșterea este clară

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
prin care se încearcă - ce senzație stranie! - o anamnetică scoatere la suprafață a iubirii ascunse în străfundurile ființei umane în configurația ei de aici ("faptul prezenței iubirii în oameni și legătura lui cu viața"). Paginile, fatal diletante (dar asta contează?), sânt pline de reconfort, cu atât mai mult cu cât vin de la un ne-cultural. Câtă vreme "un producător de bunuri materiale" își mai pune problema sensului vieții, lumea mai are o șansă de eternitate. ("A gândi semnificația iubirii - scrie undeva

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de o vorbă a lui C. cum că generația noastră (dar mai există astăzi o generație?), ca să-i poată ajunge, ar trebui să meargă tot atât de departe în reușită pe cât au mers ei în eșec. Ne gândim că Cioran și Noica sânt doi poli teoretici între care - atitudinal - s-a mișcat cultura noastră: luciditatea pesimistă și optimismul im Trotz. "Nu crezi, îmi spune Andrei, că până la urmă în optimiștii de tipul lui Noica se realizează splendoarea umanității? Ei sânt marii benefici, naturile

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Cioran și Noica sânt doi poli teoretici între care - atitudinal - s-a mișcat cultura noastră: luciditatea pesimistă și optimismul im Trotz. "Nu crezi, îmi spune Andrei, că până la urmă în optimiștii de tipul lui Noica se realizează splendoarea umanității? Ei sânt marii benefici, naturile bune care ne mână sau ne trag înainte." Îmi vine iar în minte îndemnul lui Noica din scrisoarea pe care mi-a scris-o în 1967, la șase luni după ce îl cunoscusem: "Sînt atâtea de făcut în

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
se petreacă". Deci: "tot ce se povestește a fost să fie, era să fie sau va fi fiind"." Miercuri, 21 februarie 1979 Dimineața, la micul dejun, îi reproduc lui Noica obiecția pe care S. P. o face felului în care sânt numite primele trei maladii (todetită, horetită, catholită) în Maladiile spiritului. În medicină, sufixul "-ită" presupune un exces }n funcționarea unui organ, o disfuncție prin exacerbare, în timp ce la Noica maladiile formate analogic cu sufixul "-ită" răsfrâng, dimpotrivă, lipsa unuia din termenii

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
lui Ivánka de a-l înțelege pe Platon - prin separarea Ideilor de lumea reală - este și cel mai răspândit; și că atunci când nu este înțeles așa, vulgaritatea respectivă este înlocuită prin alta, prin traducerea lui psihologistă sau logic-"realistă" (Ideile sânt concepte logice sau abstracții psihologice, detașate din analitica procesului gândirii - rădăcina profană a "raiului platonic" etc.). " Dacă îl înțelegi pe Platon în sensul unei transcendențe a Ideilor, atunci o interpretare atât de grosolană nu ar putea să explice răsunetul milenar

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
îl înțelegi pe Platon în sensul unei transcendențe a Ideilor, atunci o interpretare atât de grosolană nu ar putea să explice răsunetul milenar al platonismului. Dar nu numai atît: o asemenea înțelegere mi se pare absolut aberantă. În Platon, Ideile sânt de fapt valori. Or, cum poți spune despre curaj de pildă, în Laches, că are o subzistență transcendentă? Sau "prietenia": în fiecare prieten este o Philia pe care o adeverim cu fiecare din noi și în orizontul căreia trăim. Sigur

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
vreți -, în care trăiește fiecare. Elementul, cu ajutorul căruia înțeleg și Ideea, este realitatea care se distribuie fără să se împartă, ca lumina soarelui, ca un cântec, ca o valoare. Prietenia, deși o consumăm cu toții, nu o regăsim oricând intactă? Ideile sânt deci realități mai puternice decât noi, care au o subzistență fără consistență. Nu au un contur care să poată fi perceput prin analizatorii obișnuiți. Nu "vezi" relațiile de producție, dar nici nu poți spune că nu există și nici nu

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
trimite la altul, până la urmă la acel Un-Grund al lui Schelling. Acum am să revin, pentru a treia oară, la povestea cu Ideile lui Platon. Ce să mă fac dacă nici voi nu mă înțelegeți? Spuneam ieri că Ideile nu sânt în afara noastră, "dincolo". La care Andrei îmi spune: Atunci sânt în noi!" Ei bine, nu sânt în noi. "Atunci unde sînt?" o să întrebați. Vă răspund: Ideile lui Platon nu sânt nicăieri; sânt acolo unde le găsești. Iar acolo unde le

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
a treia oară, la povestea cu Ideile lui Platon. Ce să mă fac dacă nici voi nu mă înțelegeți? Spuneam ieri că Ideile nu sânt în afara noastră, "dincolo". La care Andrei îmi spune: Atunci sânt în noi!" Ei bine, nu sânt în noi. "Atunci unde sînt?" o să întrebați. Vă răspund: Ideile lui Platon nu sânt nicăieri; sânt acolo unde le găsești. Iar acolo unde le găsești, le găsești mereu cu un rest." I-am propus astăzi lui Noica să citească Jurnalul

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
nu mă înțelegeți? Spuneam ieri că Ideile nu sânt în afara noastră, "dincolo". La care Andrei îmi spune: Atunci sânt în noi!" Ei bine, nu sânt în noi. "Atunci unde sînt?" o să întrebați. Vă răspund: Ideile lui Platon nu sânt nicăieri; sânt acolo unde le găsești. Iar acolo unde le găsești, le găsești mereu cu un rest." I-am propus astăzi lui Noica să citească Jurnalul. A refuzat. "Să rămânem în râu, dragul meu. De ce vrei să mă trimiți pe mal?" Sâmbătă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
mine, nu știu de ce, o tristețe mare. Și după ce Noica a plecat, ca la un semn, am început, Andrei și cu mine, să mâncăm. Am mâncat amândoi imens, mai mult tăcând. 27 septembrie - 5 octombrie 1979 Joi, 27 septembrie 1979 Sânt de două zile la Păltiniș și nu am avut încă puterea să-mi reiau jurnalul. Nu știu ce anume mă împiedică să regăsesc atmosfera magică a zilelor de aici. Mă urnesc greu, și paginile peratologice, pe care în București le-am început

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
pe Noica să treacă la o a doua variantă de redactare. "M-au ajutat imens obiecțiile lui, poate tocmai pentru că are un alt mod, streng, de a concepe filozofia. Omul știe bine filozofie greacă și germană, dar uneori obiecțiile lui sânt brutale, trădând aproape lipsa organului filozofic. Totuși, și în aceste cazuri, m-a forțat să-mi precizez sau să-mi nuanțez ideea. A râs de pildă de "închiderea care se deschide", pe care m-am amuzat să o botez filozofic

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
pe lângă pustiire, un fel de "vino să stai lângă mine" ("Upanișade" asta înseamnă), "vino să stai lângă mine și să taci", "upanișezi", îmi place să spun. Heidegger însă a susținut că noi trebuie să obținem Orientul prin greci, pentru că grecii sânt poarta prin care el a pătruns în Europa. Or, observația lui Beaufret, că de 300 de ani ne ocupăm de greci și totuși Orientul continuă să ni se refuze - este întemeiată." Ne întîlnim o oră, după cină. Îi spun că

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
justificarea începutului. Mie mi se pare că nici nu am nevoie de această justificare din moment ce plec de foarte jos, de la acel "upanișezi": te iau de mână și te invit să întrebăm copacul dacă el este ființa. "Neti", răspunde el. "Nu sânt eu." Și toate lucrurile întrebate răspund "neti". De la acest gol de ființă plec, care e cu totul altceva decât grandiosul das Nichts al lui Hegel, nimicul pur în care se convertește ființa lipsită de determinații. De la acest umil gol de

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
este o compilație târzie, de secol 18, în care se varsă mai multe direcții ale gândirii chineze. "Gîndire" este însă mult spus, pentru că, așa cum declară și Jung în Prefață, este vorba de psihologie. Îmi place să spun despre chinezi că sânt ein Volk ohne Metaphysik. Pentru Jung, tratatul acesta a fost esențial; în tinerețe, având teoria elaborată - inconștientul colectiv - a găsit pentru prima oară o confirmare a ei pornind tocmai de la această carte: mai mulți pacienți i-au făcut desene care

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]