3,007 matches
-
Din cauza situației încordate, un număr mare de trupe KFOR și ale poliției UNMIK au staționat în oraș pentru a opri alte violențe. Pe data de 14 martie 2004, un copil albanez a fost înecat în râul Ibar, iar un adolescent sârb a fost omorât, provocând cel mai mare incident de violență ale etnicilor din oraș. Mii de albenezi și de sârbi furioși au fost mobilizați pentru a nu trece podul, insă opt albanezi au murit, iar alți 300 au fost rănițti
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
provocând un incident internațional prin deschiderea focului de armă către polițiștii ONU, iar trei polițiști au murit. Tensiunile au crescut considerabil în oraș după ce Kosovo și-a declarat independența unilateral pe data de 17 februarie 2008. Aproximativ 150 de polițiști sârbi au refuzat să execute ordinele comandanților albanezi, fiind suspendați. Protestatarii sârbi au blocat trecerea podului angajaților albanezi ai tribunalului. Polițiștii ONU au invadat tribunalul pe data de 14 martie folosind gaze lacrimogene împotriva sârbilor, lăsând câțiva dintre acestia răniți. Explozia
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
martie folosind gaze lacrimogene împotriva sârbilor, lăsând câțiva dintre acestia răniți. Explozia unei grenade a rănit câțiva ofițeri ale ONU și ale NATO pe 17 martie 2008. Forțle ONU din nordul orașului s-au retras după incident. Drept răspuns minoritatea sârbă din oraș a format Comunitatea de Asamblare Kosovo și Metohia. Înainte de războiul din Kosovo din 1999, municipiul avea o populație de 116,500 locuitori, 81% albanezi kosovari, 10% sârbi, iar restul de alte etnii (printre care romi) conform estimărilor OSCE
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
În secolul al V-lea, este menționat sub numele Petrizên de Procopius din Cezarea în De aedificiis ("Cartea IV, capitolul 4"). Uneori este menționat și în raport cu Justiniana Prima. Se presupune că numele său provine de la un cuvânt antologic în limba sârbă Призрѣнь, de la при-зрѣти, indicând cetate care ar putea fi văzută de la distanță. (comparat cu Přízřenice din Cehia). Din 830 D.H., atât orașul cât și toată regiunea, au fost incluse în Imperiul Bulgar. În 1018, după căderea primul imperiu bulgar sub
Prizren () [Corola-website/Science/314394_a_315723]
-
(se citește "Peci") este un oraș și municipiu situat în nordul provinciei Kosovo, și centru de administrare în districtul . Numele orașul în limba sârbă este "Peć" (Пећ); formă definită în limba albaneză este "Peja", iar forma nedefinita este "Pejë". Alte nume folosite pentru oraș sunt "Pescium "și "Siparantum" în limba latină; în limba turcă "Ipek" sau "İpek", în evul mediu era cunoscut ca "Pentza
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
Orașul a devenit un important centru religios al Șerbiei medievale, în timpul domniei lui Ștefan Dusan,tarul Șerbiei, stabilind centrul Bisericii Ortodoxe Sârbe în 1346. Și-a păstrat statutul până în 1766, cănd Patriarhia de la Peć a fost desființată. Peć deține Patriarhia Sârbă. Orașul și împrejurimile sale sunt respectate de aderenți ai bisericii ortodoxe sârbe. Mănăstirea Visoki Dečani din secolul al XIV-lea, un patrimoniu mondial UNESCO, se află la 19 km în sud, aproape de Dečani. Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, Peć
Peć () [Corola-website/Science/314405_a_315734]
-
) este un oraș și municipiu din districtul Priștina în estul provinciei Kosovo. Populația municipiului este estimată la 3,900 de locuitori (2007). Numele orașului înseamnă "Dealul Nou" în limba sârbă. (în documentele latine "Novaberd, Novus Mons" sau "Novamonte"; iar în documentele minerilor saxoni "Nyeuberghe") a fost menționat prima dată în documentele istorice în 1362. Anterior a fost inclus cu alte părți din Kosovo în Primul Imperiu Bulgar Faimosul scriitor bulgar
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
zile, capitulând și ocupată de otomani pe 1 iunie 1455. Evenimentul a fost descris de Konstantin Mihailović (română: Konstantin Mihailovici) din Ostrovica aproape de Novo Brdo, fiind prins de otomani alături de alți 300 de băieți pentru a deveni ieniceri. Toți oficialii sârbi de grad înalt au fost executați cu căderea cetății, băieții tineri au fost capturați pentru a servi Imperiul Otoman, și aproape 700 de fete și tinere au fost luat de soții pentru comandanții otomani . Novo Brdo și împrejurimile sale a
Novo Brdo () [Corola-website/Science/314450_a_315779]
-
(în limbile croată/sârbă: "Narodnooslobodilački rât"/" Народноослободилачки рат", slovenă: "Narodnoosvobodilni boj" ori "Narodnoosvobodilna borba") a fost purtat în Iugoslavia în timpul celui de-al doilea război mondial (1941 - 1945) între rezistență iugoslavă - în principal partizanii iugoslavi - și puterile Axei. Rezistență iugoslavă a fost inițial divizată
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
întâmpinându-i pe germani că pe eliberatori de sub opresiunea sârbilor. Condițiile capitularii au fost extrem de severe, Axa dezmembrând Iugoslavia. Germania a anexat nordul Sloveniei, a ocupat militar cea mai mare parte a Șerbiei, creând un regim care guverna statul marionetă Sârb, un al doilea stat marionetă Statul Independent al Croației, care cuprindea cea mai mare parte a Croației din zilele noastre și toată Bosnia și Herțegovina. Italia mussoliniană a ocupat restul Sloveniei, Kosovo și o bună parte a coastei Dalmației și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
moarte ai germanilor și ustașilor, cetnicii au făcut înțelegeri clandestine cu italienii și alte forțe ocupante sau cu colaboraționiștii. Partizanii iugoslavi au declanșat campanii de gherilă încununate de succes împotriva forțelor de ocupație ale Axei și a colaboraționiștilor, Administrația Militară Sârbă, Statul Independent al Croației al ustașilor șu a cetnicilor (considerați de asemenea colaboratori ai ocupanților). Succesele lor militare au fost acompaniate de un tot mai consistent sprijin din partea populației civile. Partizanii au reușit să cucerească și controleze teritorii vaste din
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
încercat să distrugă partizanii în cadrul mai multor ofensive minore, dar și în cadrul a celor șapte ofensive majore. Aceste ofensive erau duse de forțele combinate a Wehrmacht-ului și SS-ului germane, trupelor italiene, cetnicilor, bulgare, maghiare, ale statelor-marionetă croat și sârb. În cadrul acestor eforturi au existat două ofensive foarte mari: Fall Weiss (Planul Alb) și Fall Schwarz (Planul Negru), cunoscute și că ofensiva a patra (bătălia de pe Neretva) și a 5-a (bătălia de pe Sutjeska). Istoricii iugoslavi au clasificat operațiunile antipartizani
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
luni și Armata I bulgară (130.000 de oameni) a continuat luptele cu germanii și aliații lor în Ungaria. Beneficiind atât de sprijinul Aliaților occidentali și de sprijinul terestru al Armatei Roșii, partizanii și-au îndreptat atenția spre statul marionetă sârb - Administrația Militară Sârbă. Regiunea acestui stat marionetă avusese parte de puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
I bulgară (130.000 de oameni) a continuat luptele cu germanii și aliații lor în Ungaria. Beneficiind atât de sprijinul Aliaților occidentali și de sprijinul terestru al Armatei Roșii, partizanii și-au îndreptat atenția spre statul marionetă sârb - Administrația Militară Sârbă. Regiunea acestui stat marionetă avusese parte de puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
purtată de partizanii iugoslavi împotriva unui grupări masive și eterogene de pește 30.000 de oameni - germani, ustași și colaboraționiști sloveni - care încercau să se retragă în Austria. La începutul lunii mai 1945, resturile Gărzii de Stat Sârbe, Corpului Voluntarilor Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor britanice. Pe 5 mai, în orașul Palmanova (50 km nord-vest de Trieste), între 2.400 și 2.800 de membri Corpului Voluntarilor Sârbi
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Sârbi, Gărzii Teritoriale Croate, ustașilor și ale Corpului al XV-lea de cavalerie cazaca s-au predat forțelor britanice. Pe 5 mai, în orașul Palmanova (50 km nord-vest de Trieste), între 2.400 și 2.800 de membri Corpului Voluntarilor Sârbi s-au predat britanicilor, iar pe 12 mai, cam 2.500 de noi membri ai aceluiași corp s-au predat britanicilor la Unterbergen pe râul Drava. Pe 11 și 12 mai, trupele britanice din Klagenfurt, Austria, au fost hartuite de
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
din Austria sub controlul Aliaților. Câteva zile mai târziu, Tito a fost de acord să-și retragă trupele din Austria. Pe 20 mai, iugoslavii au început să se retragă trupele. În jurul datei de 1 iunie, cei mai mulți dintre membrii Gărzii statului sârb, Corpului voluntarilor sârbi, Gărzii teritoriale croate, ustașilor, corpului al 15-lea cazac, care se predaseră britanicilor, au fost trecuți în custodia guvernului iugoslav printr-o acțiune care este denumită de unele surse că Operațiunea Keelhaul. Partizanii au trecut la represalii
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
controlul Aliaților. Câteva zile mai târziu, Tito a fost de acord să-și retragă trupele din Austria. Pe 20 mai, iugoslavii au început să se retragă trupele. În jurul datei de 1 iunie, cei mai mulți dintre membrii Gărzii statului sârb, Corpului voluntarilor sârbi, Gărzii teritoriale croate, ustașilor, corpului al 15-lea cazac, care se predaseră britanicilor, au fost trecuți în custodia guvernului iugoslav printr-o acțiune care este denumită de unele surse că Operațiunea Keelhaul. Partizanii au trecut la represalii de masă împotriva
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Conform punctului 1 al acestei Hotărîri, Sovetul Miniștrilor al RSS Moldovenești a acceptat propunerea Academiei de Științe a RSS Moldovenești despre introducerea literei «ӂ» în alfabetul limbii moldovenești pentru redarea mai exactă a sunetului „dj” (în original: «дж»). În limba sârbă și macedoneană, litera Џ este folosită pentru același sunet.
Ge moldovenesc () [Corola-website/Science/313772_a_315101]
-
consultări de protest din partea oricărui stat care va recunoaște Kosovo care le-a făcut în mod constant. Activitățile ambasadorilor din partea țărilor care au recunoscut independența au fost reduse cu întâlnirile oficialilor din cadrul Ministerului de Externe. Pe 18 februarie 2008, Ministerul Sârb de Interne a emis un mandat de arestare împotriva lui Hashim Thaçi, Fatmir Sejdiu și Jakup Krasniqi acuzându-i de înaltă trădare. Pe 8 martie 2008, Prim Ministrul Vojislav Koštunica și-a dat demisia dizolvând coaliția guvernului, susținând că era
Declarația de independență a Republicii Kosovo din 2008 () [Corola-website/Science/314784_a_316113]
-
clase sunt predate în limba respectivă, limba și literatura etniei de care aparține este "limba principală studiată", cu toate că limba română rămâne obligatorie. Există clase (sau ansamble de școli, în funcție de populația existentă), pentru diferite minorități lingvistice: maghiară, germană, rromă, polonă, ucraineană, sârbă, greacă, bulgară, cehă, turcă, ebraică, slovacă, ucraineană și rusă. Din 1990, educația privată și religioasă la toate nivelurile a fost acceptată și parțial finanțată de către stat, prin Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, cu condiția ca acestea să respecte anumite orientări
Educația în România () [Corola-website/Science/314749_a_316078]
-
din regiune, care au fost deținute de mânăstirile ortodoxe ale Șerbiei și Muntelui Athos în timpul Evului Mediu. În limba albaneză zona se numește "Rrafshi i Dukagjinit" și înseamnă podișul lui Duke Gjin, numită după un faimos nobil albanez medieval. Numele sârb întreg "Kosovo și Metohia" a fost în uz oficial, până în 1974, cănd statutul constituțional al provinciei Kosovo a suferit schimbări majore prin noua constituție stabilită pentru Republică Socialistă Federală Iugoslavia. Constituția din 1974 a eliminat termenul "Metohia" și "Kosovo" a
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
al provinciei că un întreg. Schimbarea nu a fost acceptată în Șerbia, astfel că vechiul nume a continuat să fie în uz (de exemplu, în Memorandumul al Academiei Sârbe de Stiinte și Arte din 1986). În 1989, pe atunci președinte sârb Slobodan Milosevici a promulgat o nouă Constituție pentru Șerbia, care a redus foarte mult autonomia provinciei și a restaurat vechiul nume. Metohia are lățimea maximă de 23 km și aproximativ 60 km lungime și o altitudine de 450 m deasupra
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
o includ în provincia Illyricum. Regiunea Metohia a primit valuri ale migrațiilor slave în secolele V-VII prin care nou-veniții se vor amestecă cu ilirii, tracii și coloniștii români rămași și îi vor slaviza, ducând astfel la etnogeneza formării poporului sârb. În anul 630 această a devenit o parte dintr-un nou principat format de sârbi numit Marele Principat Raška, aflat sub stăpânirea Imperiului Bizantin, având capitala Dostinik, condusă de Casă Vlastimirović. La începutul secolului X, Metohia a fost cucerita de
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
o parte dintr-un nou principat format de sârbi numit Marele Principat Raška, aflat sub stăpânirea Imperiului Bizantin, având capitala Dostinik, condusă de Casă Vlastimirović. La începutul secolului X, Metohia a fost cucerita de tarul bulgar Simeon I. Deși dominația sârbă va fi restaurată la începutul aceluiași secol, dominația bizantina a fost încă odată restaurată după căderea celei sârbe în 960. Controlul asupra regiunii de Metohia a fost restaurat lent de către Casă de Vojislavljević în secolul XII. Această a fost înlocuită
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]