4,482 matches
-
în mirosul de mâncare amestecat cu sudoarea care se scurgea de pe pereții plini de unsoare. Aveam nevoie de aer. Într-un minut am ajuns împleticindu-mă la fântâna din fața școlii. Sini scria cu un băț pe zăpadă. Gata, te-ai săturat și tu? mă întrebă ea. Îs cam gata, i am răspuns încercând să schițez un zâmbet de bleg. M-a privit și mi-a întors complice acel zâmbit. La ce îți trebuie ție băutură dacă nu știi să bei? Îți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îmi bate mai tare și sângele îmi arde prin vene. Pe frunte aveam broboane reci de sudoare, un tremur nebun pusese stăpânire pe mine și totuși nu înțelegeam de ce îmi e bine. Pot veni la tine în pat? M-am săturat să stau singură și n-am somn. Ce-o să spună Mătușa? o întreb speriat știind în gândul meu că nu de Mătușă mă temeam în acele momente. Ea râdea și i-am văzut izvorând în lumina palidă a lunii un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zis că a avut impresia că fratele meu a fost cam surprins... Hmmm, ciudat! Nu răspunde nimeni... Oare n-o fi acasă?... — Cui i-ai telefonat? — Celui care stă În spatele nostru... — Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o fi săturat de telefoanele dumitale. Dar eu nu pe el te-am rugat să-l suni. A lăsat, contrariată, receptorul În furcă de parcă ținuse o omidă pînă atunci. Dar cui să-i telefonez? — Fratelui dumitale, bineînțeles. — Imposibil! Pentru că... — Eu am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cel mai mic amănunt pentru lămurirea cazului. — Fratele meu știe că n-avem nici un indiciu de valoare... doar a Încercat și el cîteva investigații... — Ce grozav mai e! Spune-mi, te rog, atunci de ce m-ai angajat? — Pentru că m-am săturat să aștept. Într-adevăr, nu-i tocmai plăcut să aștepți și, cu toate acestea, eu am de gînd să-mi pun răbdarea la grea Încercare. Mai fac un pas, mă opresc, fac stînga-mprejur, iar mai merg... Se mai oprește cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Apoi se ridică brusc. Doriți ceva de băut? O bere?... — Bine, ca să-ți țin companie. Ce rost avea să mă preocupe sănătatea ei? Avea nevoie de bere și gata! Eu aveam nevoie de cea care vroia să bea bere... Mă săturasem de-atîtea opinteli fără rost. Se repezi spre bucătărie ca un cîine dezlegat. Aș putea să consider problema Încheiată. Eu, personal, am trecut pe la cafenea și m-am interesat. Mi s-a spus că mandatarul nu e decît intermediar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lesbiană... Numai că fata arunca priviri la fel de aprinse și mesei, și peretelui. — Chestiunea pe care o ai de discutat e complicată ? — Depinde cum o iei. — Ar fi trebuit să mă anunți telefonic. — A, nu! Voiam un răspuns spontan. M-am săturat de răspunsuri puse la cale dinainte. Fața Își strînse buzele și scutură din cap. Îmi aruncă o privire dulceagă Înainte de a se retrage după draperie. — Fata asta-mi creează probleme, spuse ea coborînd vocea deși făcu remarca rîzÎnd, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asigurarea pe viață pe care am făcut-o Împreună cu soțul meu... — Aha! Mai e ceva. Îmi plăcea s-o tratez autoritar, de mă surprindea chiar și pe mine maniera mea. Am turuit fără să respir: — Exact ce spuneam. M-am săturat să te tot rog să-mi furnizezi și mie niște informații. Ascultă! Să presupunem că eu singur am adulmecat afacerea cu asigurarea pe viață și nu am auzit-o de la dumneata. În cazul acesta nu puteam decît să bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dă de bănuit și copilul pe care l-am avortat. Ce voiați să spuneți cu asta? Mă Întrebă cu o indiferență de parcă ar fi discutat despre vreme, dar nu era cazul să mă Încred În figura ei inocentă. M-am săturat de Încordarea În care mă ținea. — Cum poți să vorbești despre un lucru atît de Îngrozitor cu așa de mult calm ? Încercam să-ți explic că nu fac altceva decît să abordez toate posibilitățile... Am Înțeles. Însă cam ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
depou... — Termină cu prostiile! Îți Închid telefonul. — Nu! O să va pară rău pe urmă dacă vă despărțiți de un om În felul acesta... Vreau să mă sinucid. M-am gîndit toată noaptea fără să-nchid ochii nici o clipă... M-am săturat... Vedeți, băiatul cu ziare aleargă... Ah, da, ziarul... Ediția de seară va scrie și despre moartea mea, pun pariu. Motivul ?... Din ce motive ?... Epuizare nervoasă, presupun. — Ce să zic, mă impresionezi! Îmi pare rău, dar sint ocupat. Hai să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am pornit... bazîndu-mă pe o hartă pe care nu o pricepeam. Am luat-o În direcție opusă... poate tocmai pentru a o ajunge din urmă... Nu mai eram În căutarea unui drum care să mă lege de trecut. M-am săturat de numere de telefon scrise de mînă prin carnețele. Traficul se Împleticea parcă... PÎnă și camioanele mari Încercau să evite pisica moartă din mijlocul drumului... arăta ca o foaie subțire de hîrtie. Fără să vreau, Încercam să-i caut pisicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ne cam couchăm cu toate, mai puțin cu filosofiile moral-politice. Așa că, eu interveneam în discuții din perspectiva celorlalți: a lui Popper, Quine, Wittgenstein, Ryle. Colegii elvețieni mă încurajau de pe margine să îi miruiesc pe franțuji: - Bine le faci! Ne-am săturat de aerele lor de superioritate! - Dar de ce nu polemizați cu ei? - E complicat, ei sunt Centrul! Buricul franțuzesc al pământului. Au fost câteva lucruri șocante. Atunci când am ajuns la hotel, un domn bătrân mi-a luat geanta și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bulion. Din când în când, vânzătoarele deveneau superputeri. Se băga rația de ulei, de zahăr sau de carne. Ne căutau în catastife lungi, ne studiau buletinele, certificatele de naștere ale copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în West cu nonșalanță? Mirarea tâmpă m-a părăsit foarte greu. Acea primă vizită în America a avut și ceva suprarealist în ea. Între 1986 și 1989 am avut două vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
singure. Probabil că figurile noastre, când intrau altele în vorbă, erau cele ale unui cuplu în criză de timp care se întreabă: ce vor ăștia de la viața noastră? Ursula a avut o singură problemă cu mine: - Dumnezeule, nu te mai saturi odată să mănânci scârboșeniile de hamburgeri? Noi nu aveam atunci McDonalds și eu eram de groază. Înfulecam la chiftele turtite în pâine ca o spartă. Toate răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
biscuiți fiindcă nu am avut bani să-i iau ceva de soi. Am avut o discuție dureroasă cu Andrei, una plină de reproșuri la adresa părinților săi care nu vor să-i plătească o altă facultate, că de asta s-a săturat. Stăteam amândoi la o masă într-un restaurant indian, aproape de Hyde Park. El și-a luat un curry hot și eu unul mild. Tuna și fulgera, încă de aseară: nu faceți mai nimic pentru mine. Mie îmi venea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stările mele de greață, de inautentic, de absurd, de teamă și delăsare nesfârșită. Dacă nu m-am prăpădit atunci e datorită prietenilor pe care i-am avut... După mai bine de un an de trăiri existențialiste am început să mă satur de mine, apoi am început să mă urăsc. „Da’ tu de ce te tot lamentezi atâta, mă întreba Marlen? Nu-ți funcționează scula, te-a părăsit iubirea vieții tale și ai nevoie de o scuză metafizică, ești handicapat, schilod, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la Luvru, zic, și stau mai toată ziua și mă uit la copții ăia din Egipt, să-nțeleg cum de-au înghețat ăia așa, în creștinismul lor pre-paulin câteva sute de ani. Măi tată, și la un moment dat mă satur și mă duc iar să văd pe Mona Lisa. De ce se tot holbează lumea la zâmbetul ăla al ei? Acolo, puzderie de americani, privind în neștire, descoperind că mai este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu gratulări reciproce. Îmi amintesc primul Mihai după și telefonul lui Vasile care mi-a făcut părul măciucă și m-a găsit până și în America. E târziu, seara, la televizor e Doctor Jivago, iar eu scriu fiindcă m-am săturat de regimuri totalitare și vreau să spun cum e un Sfânt Mihai neclasic. Uite, e așa că mai întâi a trebuit să mă gândesc ce fac: las pe cineva afară sau nu? Și l-am lăsat pe săracul Danny cu Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ea mă știe. Aproape că e greu să o gândesc ca pe altcineva decât mine. 11 noiembrie Am spus demult că nu trebuie să mă mai bucur așa de tare, fiindcă vine contraexemplul și îmi trage o trântă să mă satur. Lunile acestea au fost o gogoașă de mătase, relațional vorbind. Toată lumea s-a purtat foarte frumos cu mine și eu la fel cu ei. Dar ca să pună capăt acestei armonii prea paradiziace, a intervenit megatona de rău. Scrisorile de la G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
utecistă, ba chiar comandantă de pionieri și secretară de UTC fiindcă învățam bine, nu aveam rude în străinătate și am avut mereu o anume păsare activă față de ceilalți. Rahat însă nu am putut mânca niciodată. Cândva, mai încolo, când mă săturasem până la greață de orice funcție și îmi luam certificate medicale ca să nu mă ia la CC al UTC sau în alte părți, le-am spus prietenilor mei că mi-e așa de silă de jegul de viață pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în vremea când eram elev în penultima clasă de liceu, ne conduse în bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de când stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse în casă, spunea că vrea să-i dea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să vorbim? - Ei asta! Doi oameni inteligenți au întotdeauna despre ce să vorbească. Noi, de pildă, să vorbim despre dragoste. - Despre dragoste? - Da, despre dragoste. Ce vă mirați? Dar despre ce-ați vrea să vorbim? despre legi? nu v-ați săturat? - Sunteți bine dispusă astăzi, spuse și râse, invitând-o, să se servească singură „ca la ea acasă”, de pildă să-și facă o cafea, dar ea preciză că băuse, atunci el îi arătă servanta în care se aflau șerbetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
e dincolo, Keti?” întrebai fără teamă. Ea deschise ochii mari: „Nu e adevărat, nu există moarte, decât pentru neștiutori ca tine, sau ca noi amândoi altădată, așa numim noi toți momentul în care...Nu mai pot vorbi pentru că nu mă satur privindu-te”. Și noaptea aceea care trecu peste noi, nu se știe nici acum dacă era din lumea asta sau altă lume, dar eu cred că era din lumea asta, pentru că ne aflam în camera mea, mobila era aceeași, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știam bine, nu putea rosti nici un cuvânt - dintr-o disperare de neînvins. O priveam în răstimpuri, pe furiș: fața îi era totuși, cu vagi deplasări ale timpului, aceeași ca-n tinerețe. Nu puteam spune nimic, dar începui să nu mă satur privind-o, un fel de readucere a timpului, o rememorare în care eram cuprins. Ziua aceea o terminarăm, ca urmare a invitației mele, împreună cu soții Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat în apropierea malului înalt ce domina fluviul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de cobăi, și dimineața domnul Horga se scula cel dintăi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. Peste zi povestea prietinilor asalturile și vitejiile împintenaților săi, cu amănunte și înflorituri. Cucoana Caliopi era acuma sură pe la tâmple și tot nu se mai săturase de dragoste. Cetea romane și cânta, sara, cu glas tremurat, melodii arzătoare; când vorbea, întorcea ochii pe dos, dădea din cap, își umfla nările și își subția buzele; dar cuconul Gheorghieș nu vroia să știe de fleacurile acestea: după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
găunoși. Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să ți se usuce buzele cum se usucă nomolul; să nu mai ai parte să fumezi tutun din banii mei. Și când ei duce la gură, să duci șerpi și sălămârde, ca să te saturi de rachiu pe parale muncite de aste mâni. Gogu nevăzut se mâniase. Fă! viu la tine și te calc în picere. —Tu? pe mine? se zvârcoli ea scuturându-și sânii. Vai de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]