3,827 matches
-
cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la strânsuri, un fel de horă populară. Fanfara este cocoțată într-un "balcon" improvizat într-o salcie, pentru a se face auzită în tot satul. De obicei, la Costișa, cânta fanfara din Grămești, o comună din apropierea Siretului. Stânsura are loc, pe prund, în valea Sucevei. Iau parte tinerii din sat, din comunele învecinate și chiar din orașele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
El a omorât balaurul, a distrus răul. Cu o seară înainte de 23 aprilie se obișnuiește încă să se pună brăzdițe de pământ cu iarbă verde pe stâlpii de la poarta de la intrarea în ogradă și să se înfigă o ramură de salcie în partea din mijlocul brazdei. "Pomul de mai"simbolul renașterii naturii, al bucuriei pentru victoria reînnoită a vieții. După masă, în livezi se fac focuri mari și se strâng mulți săteni în jur. Câțiva, mai tineri, sar peste flăcările înalte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trebuințe. Agheasma mare de la Iordan era ținută pentru îndepărtarea molimelor, ale relelor de pe lângă casă. Floriile. Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea Paștelui. Mergeam la biserică și primeam la sfârșitul slujbei crenguțe de salcie cu mâțișori abia înfloriți (luați din Lunca Sucevei). Acestea erau sfințite și le luam acasă, punându le cu grijă la icoane. Bătrânii spuneau că menirea lor este să aducă noroc și sănătate în casa, care are frică de Dumnezeu. La
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
munca cu acul. Pe o hârtie de forma plicului, albă și lucioasă, se țeseau adevărate broderii, cu mătase. Se aplicau apoi mărgele și fluturi, pe crenguțe subțiri (pentru a simula floricele), sau se puneau penele de păun cu mâțișori (de salcie). Câtă creativitate arătau aceste mărțișoare. Erau adevărate creații artistice. Neîntrecute în aplicarea materialelor pe hârtie s-au remarcat și unele prietene apropiate ale mele, printre care merită amintite Eufrosina Stolarciuc (pictoriță), Aurelia Bida, Viorica Nemțoc, Coca Ciubotariu, Maria Lavric (a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mi-am bătut capul, spunându-mi, că, așa ceva nu poate fi adevărat. Doar erau iepurașii noștri-cadou. La luncă Cum se desprimăvăra, noi, copiii nu ne gândeam decât la lunca de pe malul Sucevei. Era o plăcere să vezi cum reînvie fiecare salcie, fiecare răchită sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
răchită sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile pletoase, ce păreau că plâng deasupra albiei. Ce minunate erau ramurile înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam să-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam să-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i se răpesc copilașii... O asemănam cu o ființă înlăcrimată... Ghiță ne-a zis că și salcia este o viețuitoare care suferă, se bucură sau plânge. Atunci mi-am amintit un dicton care spune că: Ochii plâng, după ce plânge sufletul", Nu vroiam nicidecum să-i facem rău... Bucuroși, ne-am așezat pe iarba crudă și moale, pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu se putea înfrupta din el. Acolo găsește o seceră cu vârful rupt dar bună pentru ce îi trebuia ei și, bucuroasă se îndreaptă spre salcia sub care stătea, în așteptare, harbuzoaica. O despică cu greu în două jumătăți, apoi se chinui să o taie în alte două bucăți, ca să poată mușca din ele. Miezul nu era roșu, ci alb-roziu iar sâmburii abia începuseră să se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pepene ce pluteau pe iaz, ca o dovadă de netăgăduit că ea, Lențâca, pe care bădia Costică o lăudase că este descurcăreață și ființă cinstită, i-a înșelat așteptările. Cu capătul de seceră se chinui să taie o nuia de salcie, de vreo doi metri, cu care să tragă spre mal blestematele de felii, ca să le ascundă vederii. Cu chiu cu vai, ba tăind, ba rupând, nuiaua a fost gata și Lențâca, întinsă pe burtă la marginea apei , începu să tragă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
horoscoape, hermetism, piramide, civilizația maya, impulsuri psihosomatice, dimensiunea a patra, farfurii zburătoare, postmodernism, internet, mai nou despre democrația din U.E., terorism, statul islamic, imigranți, fericirea care ne așteaptă... Indiferent însă de temerea de moment a omului, printre ramurile pletoase ale sălciilor din marginea râului vrăbiile "conversează" matinal și gălăgios. Necuprinsă-i tainica alchimie a naturii și a vieții. 38 "Carte de analiză psihologică, meditație filozofică și înțelepciune morală" (L. Grimberg), "Carte cu adevărat mare" (A. Gide), "Cartea franceză cea mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
C. Cerasela Mihaela Hanga A. Wylly Igescu V. Ines-Elena Macovei OfeliaGlicheria Manolache D. Gheorghe Marcu P. CrenguțaIoana Marian V. Sergiu Maxim N. Nicoleta Mihai AI. Dragoș Neagu C. Viorica Olaru Carla-Mirela Ouatu Const. Mădălina Răciu I. Ionel Râpanu M. Cristian Salcie Ghe. Doina Simona Silitra N. Culai Tarțian A. Daniela Vasiliu Const. Cătălina Vereștiuc C. Liviu Zavorodnic V. Vasile Lucian Zota Ghe. Anca Șelaru V Gabriela Registru matricol 215/19881989; Costin Clit,op.cit.,p.237. XII Electrotehnica Andrei C. Mihaela Apetrei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Eram gata să leșin - leșinam deseori pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața trăsurii, frânt de la mijloc în unghi drept, iar tata îi spunea: „Dă o cinzeacă și un pachet de tutun lui Neti“. Apoi el cobora, cu alura lui de mare senior, și uneori examina caii, trăsura, făcând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie, la dialogul privighetorilor cu luna: "Mergeam tăcuți, cu sufletele mișcate, spre ele. Ajunseserăm într-o roată de sălcii vechi lângă pârâul lui Faur. Apele parcă conteniseră, și chiar deasupra noastră, în streașina verde, o privighetoare cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc, ca o revărsare strălucitoare, ne înfășura ca într-o nebunie; și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar cu aceeași senzație de sublim. Tot lângă pârâul lui Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt, era călduț și cântau în sălcii o mie și una de paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori și nici nu se va mai afla în veci și pururi. Eram așa de mișcat, încât m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Români. Siluete de femei cu copii în brațe. Zarea la răsărit înegurată de ploae, pe munții Dobrogeni. Pârlita supt o culme de deal cu vegetație măruntă. Beștepe (5 dealuri). În dreptul celor cinci dealuri, pe stânga luncă deasă și mândră de sălcii. Pe stânga, Carasuhat. Ruși. La Ceatalchioi, un oarecare țigan, Taraboi, face pe veteranul, înfinge un băț în pământ și strigă: Eu sunt proprietar aici! Cât pământ ai? Cât vezi cu ochii. Un lipovan se apucă și cumpără pământ de la domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
verdeață și o sulfină o arătare veselă parcă-o amintire în acest pustiu. 24 Iulie De la Sfântul-Gheorghe, sau Caterleț cum îi zic Rușii, ne întoarcem până la canalul Dunavățului. Apucăm pe canal pe o căldură cumplită, căci vântul între stufării și sălcii a încetat, și parcă curge pe fața apei un alt râu, nevăzut, de căldură. SINGURĂTĂȚI Lipovanul Leon Siroca are pe-aici o livadă și vre-o 30-40 de vite. A avut și știubee. Românește nu știe; pare bun și primitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost bucuros să se întoarcă în Deltă, în stuhăriile lui, la viața-i primitivă. Ș-aici a murit. La 25, seara, înainte de a intra în Tulcea, facem un mic ocol și pe brațul Sulina. Sunt acolo rânduri liniștite de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luptat și împotriva Turcilor și a Sârbilor și a Grecilor: Discuția între Maiorul Mihăescu și el despre luptele împotriva Turcilor, a Grecilor ș-a Sârbilor. * Vizitele în sat la Mircovo la Stoianche Caragheorghiev. * Cortul nostru, așezat lângă murmurătoare pârae, între sălcii, între munți... La 24 Iulie s-a auzit că ne va sosi porunca de retragere. În adevăr, seara, acest zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cânii noaptea, că se întoarce sufletului înecatului; i-i dor de lume; i-a fost dragă viața. Mormântul uriaș al lui Decebal. Muntele Decebal. Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; o lumină sfioasă verzuie, care se mișcă încet... "Toți funcționari cel mai scurt vreme prezenteze cu registratura pentru carnetele de indentitate." Feld. Războeni Uioara 6 Sept. Cântă muzica în fața băilor un potpuriu. Lumea se plimbă. Privind lumea aceasta necunoscută, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt organisme vii, care tind întăiu spre strălucirea maturității ș-apoi spre moarte. Ele sunt cuprinse în eterna și necontenit înnoita lege a evoluției. 4 Iunie 927, la ora 5 dim. suntem aproape de Buda-P(esta). Locuri joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moarte. Călărește până la Bogdan; îi spune că o singură femee i s-a împotrivit; că aceia i-a mărturisit dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un fel de cot, ori ostrov al Siretului ori al Prutului, dau drumul rănitului, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]