2,615 matches
-
de aleasă sensibilitate și, tot acolo, șuetele noastre beneficiau de un cadru natural îmbietor, de neuitat. Florile de tei, culese la timpul optim de maturizare, erau folosite de poet, după un ritual bine știut, pentru prepararea ceaiurilor pe care le savura cu gânduri de respect și recunoștință pentru copacul miraculos ce i le oferea cu dărnicie. Păstrez în memorie un fapt aparent banal dar plin de semnificație pentru ceea ce însemna dragostea lui Mihai Munteanu pentru natură, și pentru întregirea portretului personalității
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
slujbei de Înviere completau tabloul sărbătoreștilor preocupări. Era bine, era frumos, era înălțător! La drept vorbind, profunda și sacra semnificație a marii sărbători Pascale nu era prea clară pentru noi, copiii. Așteptam cu nerăbdare cozonacii, pasca, plăcintele (pe care le savuram calde, înainte de a fi sfințite), ouăle roșii, friptura de miel, răciturile, zama de găină și toate celelalte bunătăți care le însoțeau. Slujbele de denie din Săptămâna Mare de la care nu lipseam erau și prilej pentru întâlniri și hârjoane, pentru jocuri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de iarnă trebuie imediat salvați din ghearele zăpezii ucigașe, jandarmii trebuie să vină să curețe trotuarul din fața casei cetățeanului care încă nu sa trezit după petrecerile de sărbători. Chiar și la câteva zile după ce ninsoarea sa oprit, televiziunile continuă săși savureze momentele de glorie și storc cât pot ultimele picături ale marii tragedii. Rezultatul este pe măsura freneziei: „Realitatea TV a fost lider de audiență joi, 3 ianuarie, la nivel urban, în intervalul orar 9.00- 11.00, în care au
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu fără evlavie), considerând lucrul deja hotărât, iar pe de altă parte marea evlavie pe care o simțeam mă trăgea să rămân acolo, savurând ceea ce simțeam. Apoi, întrebându-mă dacă să ies sau nu, m-am hotărât cu multă pace să ies, simțind îndeosebi mișcări lăuntrice și lacrimi, chiar dacă mi se părea că aș mai fi putut zăbovi; și cu mare îndestulare sufletească, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sunt acum. Din desfășurarea acestui eveniment ne vom convinge dragi cititori, că viața este ca un ocean care ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stoicism fără a intra în panică, fără a umbri seninul vieții. Avea fața îmbujorată și i se părea că-i arde fiecare părticică din ea, iar Valentin își scoase un pachet de țigări din buzunarul hainei și își aprinse una, savurând gustul de nicotină, după care îi zise: - Te iubesc mult ! N-am mai iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine. Ești o fată deosebită, frumoasă, o să fiu un norocos să te am lângă mine. O să fiu foarte mândru. Te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frumusețea era accentuată de un breton formidabil, scotându-i în evidență fizionomia feței. Din cauza captivității în care fusese obligată să stea șase luni de zile într-un spital de cardiologie, aerul îi părea dens, iar ochii îi lăcrimau mai ales atunci când savura din priviri natura care era într-o continuă mișcare, ca fuga unei adieri de vânt. Toate lucrurile aveau acum o altă semnificație, un alt preț. Aveau mai multă valoare. Se uita peste tot, cu ochii mari deschiși ca și cum ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Amintirile triste răscolesc și sfâșie pe oricine, fie că ești adult sau adolescent. De cele mai multe ori se bucura de viață, o considera un unicat, iar sub ochii vigilenți ai minții, strivea de fiecare dată roua dimineții în priviri, căutând să savureze explozia de miros al pământului primăvăratic, bucurându-se până la extaz. B. Cănd amintirile dor Zilele i se păreau din ce în ce mai calde, mai senine și se bucura că va mai petrece mult timp în străinătate. Îi era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
renunță niciodată la dragoste și nici la ură. Valurile acestor sentimente de dragoste și ură vin și pleacă odată cu trecerea timpului. Lumea era foarte derutată, aș putea spune chiar panicată de acest eveniment istoric. Unii români erau supărați, iar alții savurau cu drag victoria. Multora le-a rămas zgomotul împușcăturilor în minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns să cunoască adâncurile morții. Mândria lor de conducători îi împiedica să accepte problemele realității logice și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
luni sau ani de zile. Pentru o secundă de neatenție, în unele cazuri rămâi cu sufletul îndurerat pentru toată viața. Carlina era încă tânără, plină de viață, de speranțe. Acum nu-și mai plângea soarta ce-i fusese altădată tristă. Savura frumusețea fiecărei zile de parcă admira florile dintr-o grădină bine îngrijită și însorită la prima oră a dimineții. Necazurile și dezamăgirile sunt realități ale vieții. Nu poți concepe o viață numai cu bucurii, fără necazuri. Ar fi ca atunci când te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
O să te sun atunci când ajung dincolo. Să ai grijă de Victoria. - Da, spuse ea pe un ton ușor contrariat. Totuși era dispusă să înțeleagă cum stăteau lucrurile. Ieși din compartiment pe culoar, își aprinse o țigară din marca lui preferată savurând-o cuprins de cele mai îndrăznețe gânduri. Era îmbrăcat ca pentru o călătorie lungă. Mișcările îi erau agere ca a unui spiriduș. Nicky era acaparat de un peisaj, iar când întoarse capul și se uită în compartiment îl observă pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
azi, în sala de consiliu. Pe dracu! exclam eu iritat. Dracu', nedracu', dar am intrat și eu în joc... Întorc capul spre șef și-l privesc lung, întrebător. El își scoate o țigară și o aprinde. Trage cîteva fumuri, le savurează, apoi surîde: Numai doi oameni care s-au iubit cu patimă cîndva pot să se sfîșie astfel. Asta în public, spune grav Don Șef, că în particular, fiecare se mai gîndește la celălalt cu puțin suflet, are grijă, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
azi știu din scrisoarea ta, incompletă, o parte din ceea ce nu știam. Fragmentul de jurnal de călătorie mi-a răscolit toată ființa. Mi-am închipuit tot, am văzut tot și mă gândesc că eu stăteam tolănită comod sub soarele mangaliot, savurând dulcea căldură de toamnă care părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine ai găsit cuvântul: singurătatea. Da, asta este. Îi aud pe cei doi copii, în sufragerie, pufnind în râs în surdină, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de puțin? Vai de mâinile tale, pe care trebuie să le ții desăvârșite. Mi-e teamă că te vei obosi prea mult. Și acum: ceia ce-mi scrii de Cinci mă bucură, mă amuză; ai scris așa de viu; am savurat scenele cu satisfacție, aproape să spun: A chacun son tour, mon fiston. Și totuși îl vreau, îl doresc fericit; aș vrea să aibă repede mijlocul de a fi liber, fără dependențe, și dacă sufere puțin, aceasta îl va maturiza, îl
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ți spun cu amărăciune: pe anul viitor. A venit Maria; te las și te strâng la piept sălbatic, ca o pisică. M. c. p. 24 noiembrie [1949], joi seara Era duminică și, pe când stăteam liniștită în casă, vrând să-mi savurez dimineața liberă, sună cineva la ușă, întrebând de proprietar. Ies și văd o comisie care-mi spune că nu ești în regulă cu pașaportul, că-l ceruseși pentru șase luni și sunt deja doi ani de când ai plecat și tot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am făcut întâi patul, apoi mi-am pregătit cina, am spălat vasele, am căutat cărți pentru seria care începe mâine (și n-am găsit), pe urmă mi-am fumat cele două țigări în fotoliu - ritualul de seară. În timpul ăsta am savurat cartea ta poștală. Mă opresc la chestiunea taiorului tău gri pe care îl porți de patru ani și care nu mi-a plăcut niciodată, fiindcă mi se părea stofa prea banală pentru tine. Atunci mi-a venit să plâng. Îți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
n-am să mai pot niciodată să mă uit la el de acum încolo fără să-mi amintesc ce a spus Caroline. Vicarul își începe discursul cu „iubiți enoriași“, și eu simt că încep să mă relaxez de plăcere. O să savurez fiecare cuvințel, pe care-l știu deja pe dinafară. E ca atunci când te uiți la începutul unui film preferat, numai că de data asta cei mai buni prieteni ai mei joacă rolurile principale. — Susan, iei tu în căsătorie pe acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru. Suze s-a măritat. Totul s-a schimbat. Am plecat la New York în urmă cu un an și am savurat fiecare clipă. Normal că da. Însă în subconștient, în străfundurile minții mele, îmi dau seama, a existat mereu ideea că, în caz de ceva, pot oricând să mă întorc în Fulham și să-mi reiau vechea viață, împreună cu Suze. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și nu mă pot opri să-i zâmbesc și eu, la rândul meu. Norocoaso ce ești. Spune-mi, te bucuri de fiecare minuțel? — Păi... — Eu am o vorbă, prima săptămână după logodnă e cea mai frumoasă dintre toate. Trebuie să savurezi fiecare moment. — De fapt, au trecut deja câteva săptămâni... — Să savurezi fiecare clipă, zice Robyn, ridicând un deget. Răsfață-te la maxim. Întotdeauna le spun mireselor mele: astea sunt cele mai frumoase amintiri, și de voi depinde ca ele să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rândul meu. Norocoaso ce ești. Spune-mi, te bucuri de fiecare minuțel? — Păi... — Eu am o vorbă, prima săptămână după logodnă e cea mai frumoasă dintre toate. Trebuie să savurezi fiecare moment. — De fapt, au trecut deja câteva săptămâni... — Să savurezi fiecare clipă, zice Robyn, ridicând un deget. Răsfață-te la maxim. Întotdeauna le spun mireselor mele: astea sunt cele mai frumoase amintiri, și de voi depinde ca ele să fie minunate. — Bine, OK, zic cu un surâs. O să... mă răsfăț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în fundal. La fiecare pas, florile din jurul meu înfloresc, frunzele se desfac și toți cei prezenți își țin respirația, uluiți. Și în fața mea se află Luke, prințul meu, care mă așteaptă. Abia acum încep, în fine, să mă relaxez. Să savurez fiecare moment. La fiecare pas pe care îl fac, mă simt ca o primă balerină care face un arabesc perfect, la Covent Garden. Sau ca o vedetă de film care sosește la Oscar. Muzica cântă, toată lumea mă privește, în păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la capătul culoarului, încetinesc, pentru a inspira din plin această atmosferă și acest parfum minunat și pentru a mă uita mai bine la copaci și la flori. Pentru a încerca să-mi întipăresc în minte fiecare amănunt. Și pentru a savura fiecare clipă fermecată. OK, recunosc. Elinor a avut dreptate. Când am încercat să salvez nunta asta, n-am făcut-o din motive pur altruiste. N-am făcut-o doar pentru a salva relația lui Luke cu mama lui. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o zână bună, repede. Laurel mă săgetează cu o privire îngrozită. Christina își lasă jos paharul de șampanie. — Cod roșu. Cod roșu, aud vocea lui Robyn dinspre buchet. Urgent. Cod roșu. Alicia face turul ringului de dans cu pași lenți, savurând din plin atenția care i se acordă. — Adevărul e, spune pe un ton foarte plăcut, că toată asta e doar o mascaradă de prost gust. Nu-i așa, Becky? Privirea îmi licărește cu speranță, în spatele ei. Doi tipi de la pază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fiziologie și să apară în numărul proxim al Ateneului. A propos: ai citit nota Cine este anticriticul?, din Tomis, nr. 12, 1967, semnată Dimitrie C. Dimitrie. Confidențial (asta numai deocamdată) îți spun că e a mea. La Iași a fost savurată cu plăceri diabolice , între alții de însuși Const. Ciopraga care s-a bucurat aproape copilărește!... Bineînțeles, aici se bănuiește că eu am făcut-o, iar criticul oral care împreună cu amicii săi îs înnebuniți și înspăimîntați că ar mai putea urma
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se ivește prilejul. Nota, sub aparență de veselie, este mușcătoare. Miturile trebuie dărîmate. În așteptarea răspunsului, primiți urările noastre de sănătate și bucurie. Răspunde-mi repede. Nu mă persecuta. Mihai Drăgan N.B. Trimite-mi decupate tabletele tale . Vreau să le savurez cu un ceas mai devreme. Despre Creangă nu am nimic și nici nu știu ce să scriu deocamdată. (La catedră pot fi găsit miercurea de la 18 la 19:30 cînd am consultații). </citation> (47) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”10
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]