2,643 matches
-
a culoarului. MM strigă: Da, Hugo, mai întâi se sting luminile și după aia începe muzica ta. Melodia laitmotiv a lui Oberon. —Minunat, zise Hugo, care nu mai putea de fericire. O s-o iau ușor, la pas, ca s-o savurez mai bine. Putem să repetăm faza asta? Luminile scăzură și apoi se stinseră. —Bun. Și acum intri tu. Se auzi un zgomot de parcă cineva s-ar fi împiedicat, urmat de o înjurătură cu foc a lui Hugo. —Ai pățit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avut loc o defilare neîntreruptă de tineri și bătrâni, care stăteau la o distanță respectuoasă de „obiect“, comentându-i cu glas scăzut rotunjimile bine proporționate și botul amenințător. Cât despre Abu-Khamr, se afla și el acolo, cu propriile-i rotunjimi, savurându-și revanșa. „Mergeți și spuneți șeicului să vină aici, în loc să-și petreacă zilele cu rugăciuni! Întrebați-l dacă știe să aprindă un fitil la fel de ușor cum arde o carte!“ Cei mai cucernici se îndepărtau în grabă, mormăind imprecații, în vreme ce alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și mai multă nenorocire. Când mi-am luat rămas-bun de la suveran, mi-a poruncit să mă întorc a doua zi, căci dorea să-mi ceară sfatul în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Lui Mahmud i se tăie răsuflarea. Naasri senior zâmbi. —O recunoști, nu? Probabil că ai văzut-o în ziare. Mahmud dădu din cap, incapabil să vorbească. —E Berbecul din Desiș, descoperit în Marea Groapă a Morții, la Ur. Naasri continuă, savurând momentul. Probabil l-ai văzut când erai copil, într-una din vizitele cu clasa la Muzeul Național. Știu că eu l-am văzut. Era unul din punctele de atracție. — Și acum îl aveți aici? Nu l-ai văzut cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare, convinsă că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil că fizionomia mea spunea foarte clar acest lucru. - Nu știați nimic din toate acestea? m-a Întrebat ea. savurându-și victoria. Când mi-ați vorbit despre Tezaurul de la Pietroasa și despre Matyla Ghica, am avut impresia că sunteți În problemă, că... - Nu... adică, de fapt... cum să spun?... și sunt, și nu sunt. Am aflat câte ceva despre cazul Rennes-le-Château
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la contul anterior, dacă ești drăguț... - Este: L... - Și antepenultima? - E... Pe urmă X, A, N, D... Ei, drăcie!... - „Schimbă ordinea!”, nu era asta deviza? Chiar tu, Brutus, descoperitorul ei, ai uitat-o? Nu e frumos... continua Eveline să-și savureze ludic triumful. Am rămas bouche bée. Așadar, infernala, misterioasa parolă era ALEXANDRU CEL MARE. Mai simplu decât așa nu se putea. Și nici mai neașteptat, dacă te gândești că soluția apărea explicit În textul lui Noel Corbu: „Cheia este Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cei doisprezece, sala era aproape plină. L-am căutat cu privirea pe Magistru, el trebuia să fie cel mai bun barometru pentru atmosfera din sală. M-am lămurit instant: cer Înnorat, lapoviță și ninsoare. De partea cealaltă, Zoran nu-și savura Încă fățiș victoria, doar pentru că În manualele lui de psihologie militară scria, probabil, că Învingătorii se cuvine să fie sobri În atitudine și reținuți În gesturi și să afișeze permanent Încrederea superioară menită să ridice moralul subordonaților. Când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alt chin - amintirea mea despre el, retrăind copilăria lui prin intermediul acestor cărți. Revăd camera mea de școlar de la Vira, trandafirii albaștri de pe tapet, fereastra deschisă care se reflectă În oglinda ovală de deasupra canapelei de piele, pe care șade unchiul, savurând o carte jerpelită. Un sentiment de siguranță, de confort, de căldură văratică Îmi cuprinde memoria. Solida realitate face din prezent o nălucă. Oglinda debordează de strălucire; un bondar a intrat În odaie și se lovește de tavan. Totul este așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de crizantemă pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul, savuram Încet răceala sticlei prin acel voal. Din acel bovindou am urmărit, câțiva ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tabla de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul acestui secol, mult timp după ce faima lui apusese În America. Știind englezește, am putut savura Călărețul fără cap, În versiunea originară neprescurtată. Doi prieteni schimbă Între ei haine, pălării, cai și În cele din urmă este ucis cine nu trebuie - acesta este filonul principal al complicatei sale intrigi. Ediția pe care o aveam (probabil una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un strigăt, fluierul, bufnitura unui șut, toate astea erau cu totul neimportante și nu aveau legătură cu mine. Nu mai apăram mingile trase la poartă, ci mai degrabă un secret. Stând cu mâinile Încrucișate, rezemat de stâlpul din stânga al porții, savuram plăcerea de a Închide ochii, ascultând astfel cum Îmi bate inima și simțind burnița oarbă pe față, auzind de departe zgomotele intermitente ale partidei, imaginându-mă o ființă exotică fabuloasă deghizată În fotbalist englez, compunând versuri Într-o limbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un „borțos“, îl ducea să-l trateze în cameră, la hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându-și pentru altă dată clipa izbânzii depline. Știe că tot mă va lua, dar mă mai lasă să-mi savurez această amăgitoare victorie asupra ei prin povestire, prin text. Povestindu-i acelui bătrân, din spaimă de Moarte, textul m-a izbăvit de teamă, m-a redat vieții, deschizându-mi alte frumuseți și lumea prin care până atunci trecusem și orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
te simți potențial dezirabilă - probabil e demodat să recunosc că simt asta, dar chiar așa e. Pe Charlie nu l-a deranjat niciodată că sunt mai puțin proactivă atunci când facem dragoste - nu e ca și cum nu aș mai putea să o savurez, în definitiv. Pot- numai că, dac-aș fi sinceră, probabil că aș citi o carte bună în loc. Doar că îmi e atât de dor de nevoia aceea minunat de disperată din tinerețe: era atât de energizant și de animalic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o nalbă, mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând canapeaua și punând arcurile la încercare cu schimbarea enormă de greutate, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu noi, hotărî inginerul. Mă duc să scot mașinile. În zece minute să fiți gata! Melania Lupu răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am luat o pereche la fel colonelului prin '39, la Pop și Bunescu. Cum se simte Florence? ― E cam indispusă. Natural, a fost o noapte de pomină. Luă loc încîntat pe cel mai comod fotoliu savurând dinainte deliciile celor ce aveau să discute. ― Când mă gândesc prin ce am trecut... Bătrâna îl întrerupse cu un surîs: ― O să ne punem imediat pe pălăvrăgit, dar dă-mi voie ca înainte de asta să fiu o gazdă amabilă. Budinca ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sincerități bolnave. Dar să privești către viitor cu naivitatea tinerei căsătorite care a descoperit în fine filozofia... * Ceea ce ucide cu adevărat în marele sentiment al ratării este speranța, o nouă împotrivire, paradoxul final care duce la prăbușire: (când oblomovian își savurează boala, așteptând să fie pentru totdeauna confirmat) ratatul este obligat să hrănească o himeră - întârzierea unei iluzii care l-a ocolit până atunci. Rațiunea îi sugerează versetele Eclesiastului, subconștientul îl parfumează cu unduirile Psalmilor. Totul este un imens sentiment de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care au justificat o istorie modernă schizoidă. Atâta doar că, în sensul binelui public, „progresul“ nu trece dincolo de cosmetica subconștientului. * Nu cred că inteligența umană va putea împiedica vreodată meteorologia debilă a planetei să intre în „călduri“ și să-și savureze astfel „erotismul“ inconștient. Ba chiar sunt convins că va urma o stare de coit universal. * Ce va mai rămâne din noi după ce vom fi compromis iremediabil literatura, filozofia, muzica și artele? Comentariul belicos, delirul ritualic, isteria confesiunii, manifestări fără precedent
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
titlurile, în negru și roșu, ca să ne facem o idee aproximativă în legătură cu conținuturile respective, O Nouă Acțiune Subversivă A Dușmanilor Patriei, Cine A Pus Xeroxurile În Funcțiune, Pericolele Informației Indirecte, De Unde Au Apărut Banii Pentru Plata Fotocopiilor. Comisarul mâncă lent, savurând până la ultima firimitură, inclusiv cafeaua cu lapte, care era mai bună ca cea din ajun, iar când ajunse la sfârșitul mesei, cum corpul era refăcut, spiritul îi aminti că de ieri era dator parcului și lacului, apei verzi și femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un confort fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
despre mântuirea lumii. În clipa asta, nu vreau să mă mântuiesc decât pe mine. Și pe câțiva dintre cei la care țin. Ca tine, Nathan. Și ca tine, Harry. HARRY: Cum de ești atât de mohorât, băiatule? Te pregătești să savurezi cea mai bună cină de care ai avut parte în ultimii ani, ești cel mai tânăr dintre cei așezați la masa asta și, din câte știu, încă nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă. Uită-te la Nathan. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acelea caraghioase ar fi trebuit să stârnească o reacție din partea ei: sperietură, amuzament, agitație sau orice altceva. Dar Lucy era adânc închisă în sine, plutind imponderabil pe un nor de indiferență, un spirit pur, detașat de trup. Acum știu că savura succesul misiunii, mulțumind în tăcere atotputernicului pentru că o ajutase să împlinească un miracol. În după-amiaza aceea însă, cu ea în mașină, am rămas doar perplex. — Mai ești cu noi, Lucy? am întrebat-o. Mi-a aruncat o privire prelungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ducea Lucy la culcare, și furând cincisprezece minute de ici, douăzeci de colo ori de câte ori nu erau clienți în anticariat. Spre regretul meu, mesele zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la restaurant, astfel că am început amândoi să mâncăm din pungă, sendvișuri și cafea rece prin ungherele strâmte de la Attic, înfulecând totul în doar câteva minute. La ora patru, Tom mă înlocuia la casă și mă duceam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întors ca să fie cu tâmpita de Georgina Watson, iubirea vieții lui. A fost oribil. M-a lăsat acolo, la țară, cu părinții ăia ai lui de dreapta, antisemiți, și n-am putut să fac altceva decât să mă prefac că savurez fiecare clipă. S-a culcat cu ea. Știu. S-a culcat cu ea și acum știu că nu mă mai iubește. — L-ai întrebat? — Bineînțeles. În clipa în care s-a întors acasă la ai lui. Ne-am certat îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]