KorAP: Find »[drukola/base=scump & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...444 >

11,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

înșel! - aici vom sta de mas, frate Iovănuț. Iovănuț își făcu două-trei, hai patru cruci și grăbi pasul. La han, mai ceva ca la târg: căruțe, cai deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Aruncă o privire blândă, dar scurtă doamnei și zise în polonă: — Obișnuit nu sunt a intra în încăperi unde ochii mei pot fi izbiți de neascunsa maiestate a unei femei date într-un atât de frumos pârg. Veți înțelege astfel, scumpă doamnă, emoția firească ce mă paște: sunt om și nimic din ce-i femeiesc nu mi-e strein. — O! - suspină doamna Potoțki, privindu-l cu duioșie pe Metodiu. O, o! - mai suspină ea, dând cu ochii de tânărul Iovănuț. Cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Metodiu. O, o! - mai suspină ea, dând cu ochii de tânărul Iovănuț. Cât de frumos ați vorbit! Mă-nșel eu sau am deslușit în cursiva dumneavoastră polonă zvonul unui accent latin? Dar luați loc, vă rog! — Nu v-ați înșelat, scumpă doamnă - răspunse Metodiu așezându-se. Indiferent în ce limbă slavă am vorbi, noi tot de la Râm ne tragem. Suntem strănepoții acelui poet care pentru că a slăvit rafinamentele iubirii, a fost trimis să le caute la barbari. în ființa noastră sălășluiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste. Poate la dumneavoastră în Moldova - răspunse doamna. La noi în Polonia, unde e mai frig, zburătorii vin și pe la 50 de ani, numai să facem focul. Episodul 120 LAUS STULTITIAE — în sfârșit, scumpă doamnă, să reluăm - spuse Metodiu. Aveți un fiu despre al cărui tată aveți un lapsus. Nu-i nimic: cert este că el, fiul, există, existența lui fiind probată, printre altele, și de fireștile nevoi ale vârstei care l-au făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
târcol mâni, astfel că nu mai e nimic de făcut. în afară, desigur, de acel act lăsat de Domnul pe pământ prin care explicabilele necesități ale omului sunt înlocuite de necesitatea de a te potoli: căsătoria. Căci ce este căsătoria, scumpă doamnă, dacă nu un scop care se transformă într-un mijloc? Din căsătorie culegi multă înțelepciune și la drept vorbind nu mai ești, ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Un cămin ferm în care arde focul, o mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mâncare gătită, o lenjerie curată, o afecțiune bogată, totul, ca să mă exprim așa, concură. Sunt căsătorii în care intri sărac lipit și ieși îmbogățit sufletește. Sunt altele în care intri cu sufletul larg și ieși cu picioarele înainte. Nu observați, scumpă doamnă, că totul în lumea asta merge spre ideea de cuplu? Barza cu cocostârcul, iepurele cu iepuroaica, cocoșul cu găina, binele cu răul, stejarul cu ghinda, bărbatul cu femeia, martirul cu crucea. De la firul de păpădie care-și întoarce sfios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
MICI DISCUȚII — Să lăsăm totuși aceste griji la vremea lor - zise cu finețe doamna Potoțki - căci, iată, luându-vă cu vorba, nici n-am avut timp să vă prezint doi oaspeți dragi: călugării Metodiu și Iovănuț din Transnistria. — Din Moldova, scumpă doamnă - sugeră Metodiu. — Sau din Moldova - se corectă doamna Potoțki. Faceți cunoștință. Zbignew și Malgorzata se apropiară, se înclinară adânc în fața moldovenilor. — Cred că sunt în asentimentul tuturor - spuse Zbignew - dacă îmi îngădui să îmi exprim bucuria de a-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul Vulture merse clătindu-se până la balustradă, se aplecă și se uită: într-adevăr, prora corabiei stătea înfiptă adânc în pământul scump al țării. Episodul 133 PE MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemn trecută peste bord, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette coborâră pe mal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
trecută peste bord, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette coborâră pe mal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-ntindem. Era unul din semnele nesfârșitei gingășii a lui Vodă de a nu-și numi soția de două ori la fel, și-n aceasta era de o nemaipomenită inventivitate. în câte feluri nu i se adresase! „Hulubaș”, „porumbiță”, „șceptrulețul meu scump”, „toiegel drag”, „sultănică, „spahiuța mea”, „fumăritul meu”, „tunulețu’ lu’ tata”, „firmănel iubit”, „grânar”, „tribuțel” etc, etc. — Deja plecăm? - se trezi Ruxăndrița, întinzându-se fermecător. Păi cât ai domnit? — Șapte luni, pașalâca lu’ tata - răspunse rușinat Vodă. — Mi-ai făgăduit c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
așa - repetă Ruxăndrița. Te-ai ramolit de tot. Cum ți-am zis? — Așa, „plaiul meu drag”. Nu mai ții minte? — Când? - zise Vodă. — în toamnă, la Soveja - răspunse Ruxăndrița. — Atunci - șovăi Vodă căutându-și cuvintele - hai scoală-te, țărișoara mea scumpă, că ne-apucă noaptea. Episodul 194 FUGA (IIÎ în sfârșit, tânăra domniță Ruxăndrița coborî din așternut și începu să se îmbrace c-o lenevie studiată, prilejuindu-i bătrânului Vodă care-o privea pe sub gene câteva amare meditațiuni pe motivul „ubi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

vorbi cu păcat. Nu vorbesc cu păcat, mamă, spuse Suleiman. Doar că din ziua când tata le-a oferit adăpost celor doi muribunzi, nenorocirea ne-a urmărit peste tot pe unde am umblat. Nimeni, niciodată, n-a plătit atât de scump pentru că a respectat un vechi obicei. Știi foarte bine că pentru noi ospitalitatea nu este doar „un vechi obicei“ - îi aminti Laila. Este o lege la fel de veche ca pământul. — Dar pe care nimeni în afară de imohagi n-o respectă, și aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
un viitor negru... Continuară să înainteze repede până când soarele începu să ardă ca plumbul topit. Atunci tuaregul căută umbra unei ieșituri de stâncă sub care obligă animalele să îngenuncheze, în timp ce italianul se trânti într-un colț și ațipi. Pantofii săi scumpi, gândiți pentru a conduce o mașină și nu pentru a merge atâtea ore prin pietrele ascuțite ce tăiau ca niște cuțite, se făcuseră ferfeniță și, în cele trei ocazii când a încercat să continue călătoria pe spinarea unui dromader ciufut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
au împuternicit să-ți ofer un milion de franci ca să uiți de toată afacerea asta. — N-am auzit niciodată spunându-se că memoria ar fi de vânzare. Memoria îi însoțește pe oameni până la mormânt și nu există săpun, oricât de scump ar fi el, care să poată spăla amintirile. Este doar un fel de a spune... - explică pilotul. Îți dai seama de ceea ce poți face cu un milion de franci? — Desigur!... Să trăiesc tot restul vieții mele ca un sechestrator care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
încredere în tine, dar niciodată nu m-am încrezut în blestemații ăștia de tuaregi. Se mișcă în deșert ca peștele în apă. — Am cei mai buni „pescari“. — Nu știu dacă sunt cei mai buni, dar cu siguranță sunt cei mai scumpi. — Sunt așa de scumpi pentru că nu-s mulți nebuni dispuși să se lanseze în plină noapte deasupra unor munți îndepărtați din Sahara. Mergi liniștit - în trei zile scapi de toate problemele. Așa sper... Și de acum înainte vreau să întrerupem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
niciodată nu m-am încrezut în blestemații ăștia de tuaregi. Se mișcă în deșert ca peștele în apă. — Am cei mai buni „pescari“. — Nu știu dacă sunt cei mai buni, dar cu siguranță sunt cei mai scumpi. — Sunt așa de scumpi pentru că nu-s mulți nebuni dispuși să se lanseze în plină noapte deasupra unor munți îndepărtați din Sahara. Mergi liniștit - în trei zile scapi de toate problemele. Așa sper... Și de acum înainte vreau să întrerupem orice contact. — Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

și cu ochi verzi era balerină, or, cu o asemenea carte de vizită, puteam eu pentru ei să fiu altceva decît eine Dirne? - așa că datele problemei ar fi rămas aceleași. Fericirea de a fi avut părinți artiști am plătit-o scump. Și „domnii“, tovarășii, țăranii au manifestat Întotdeauna un dispreț suveran pentru această categorie: niște bieți saltimbanci plătiți să-i distreze pe cei copleșiți de griji și răspunderi, pe cei ce poartă pe umeri destinul grandios al națiunii. Prin statutul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Îmi repetam: acum trebuie să fii rea și necruțătoare, Întîi cu tine și pe urmă cu toți ceilalți. Aceasta era promisiunea mea de forță și de reușită. Îmi spuneam că binele e o marfă ieftină, răul În schimb se plătește scump, probabil că Însăși nevoia de a mă dezvălui celorlalți fără menajamente era o formă ascunsă de sadomasochism. Chinul e o plăcere, Îi strigam lui Leon, vrînd să-l fac să-și conștientizeze cabotinismul. La această frază făcea adevărate crize; Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ajuns Într-o bună zi să-și pună lațul de gît și să se arunce În gol, cu ochii deschiși de data asta. țEra un băiat superb, o plăsmuire aproape și trebuia să dispară). Lăsînd la o parte parantezele, mărturisesc, scumpă Doamnă, că gestul Dumneavoastră mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În pustiu sau ca să fim mai moderni, din martiriul voluntar al lui Gandhi. Și totul ar fi fost măreț, dacă Înainte de a vă surghiuni deliberat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
sau mai tîrziu toate fazele de creștere ale artei universale. Chiar dacă nu are un contact permanent, descoperă ea singură cu Întîrziere ceea ce alții au aflat mai de mult. Așa se explică handicapul nostru În toate domeniile și asta ne costă scump. Orice interdicție a experimentului este o amputare În ființa artei Înseși și mutilează În cele din urmă nu numai pe cel ce creează, dar și harta spirituală a unei țări. Înțelegi acum de ce Îți spuneam că sînt nenumărate feluri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

în timp ce clasa era în picioare, m-a învoit de la sora Augusta pentru o problemă importantă. Sora Augusta ne învăța să ne exprimăm „gândurile și sentimentele“ în linii, forme și culori. Practic prin primele două, căci culorile erau o avuție prea scumpă pentru institut. Ce-i drept, odată ea a pictat în fața noastră cu acuarele, dar culorile s-au amestecat între ele, apa din pahar a devenit cenușie, iar această demonstrație a rămas pentru noi o amintire dubioasă, ceea ce a dăunat serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
pentru că tratamentul nu poate fi întrerupt dintr-o dată, și mi-a prescris mult lapte. Dar Amália a tăiat o bibilică grasă, i-a prăjit sângele pe care eu a trebuit să-l mănânc sub ochii ei, fiind că era ceva scump. Iar din oala de supă am mâncat cât am vrut. A doua zi am primit la micul dejun pieptul și creierul, m-a ajutat să mănânc, apoi m-a ridicat din pat și m-a învățat să umblu. În principiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
bine, o să iei mai mulți bani pe ea. Dacă vrei, o și semnez - a spus, gata să plece cu mănușile mele. - Te rog să le pui înapoi. Am cumpărător pentru ele. Mai bine ia ceasul ăsta muzical. E atât de scump, că nu pot să-l vând decât în sezon. - Ascultă-mă! - și a început să strige la mine. - Eu n-am ce face cu ceasul dumitale, înțelegi?! Însă cu mănușile astea, da! Îmi trebuie mult mai mult decât dumitale sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

mele. Costumul avea piept dublu. Apoi mi-am amintit că nimeni nu avea costum cu piept dublu la festivitatea de absolvire. Eu eram singurul. Cei mai mulți băieți aveau pe ei haine sport și pantaloni diferiți, de altă culoare, dar astea erau scumpe. Mi se părea că de-abia pornisem, dar înainte să-mi dau seama, am auzit cenușa sub picioare și mi-am dat seama că am ajuns în curte. Tanti Mae s-a oprit la poartă să se odihnească. Am așteptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]