2,799 matches
-
de soluții pentru orice probleme, a calmului senin (Gelassenheit) cultivator de înțelepciune și prelungitor de viață, în armonie familială, națională, mondială, fapt coezionar prin care omenirea dihonită se poate salva. Se observă că omul educat este unul al încrederii în semeni și a acestora în el, ceea ce înseamnă unitate, solidaritate, expresia practică a armoniei. Există ceva mai sublim? Creatorii de suspiciuni sunt factori dezagreganți, un fel de hoți care strigă: „prindeți hoții!” Circulând printre nimicniciile lumești, cei care au trecut reeducările
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și națiuni - pe marea suspinelor, în căutarea limanului plin de liniști creatoare, podgorii și livezi, în floare și rod, unde libertatea e “mamă a virtuților” (Andre Chenier), mamă a legii morale edificată pe jertfă și dragostea de Dumnezeu - Neam - Glie - Semeni, patrulaterul certitudinilor și al dragostei de viață, în care fostul ofițer în armata regală română, eroul pe frontul de Est și Vest, martirul închisorilor comuniste și al urmăririlor ulterioare, Gheorghiță Savel, crede nelimitat și rămâne în orizontul mirific al spiritului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aceeași “memorie prodigioasă”. Avusese cinci copii. Papadima, care se simțea încă urmărit, risca vorbind despre Vasile Voiculescu oriunde, și totuși: “trebuie să depun mărturie în fața posterității despre una din marile personalități ale literaturii noastre”. Un timp anapoda. O frică fără seamăn diseminată în întregul popor, a celor veniți din pușcărie cu atât mai mare, dar personalitatea poetului Voiculescu începea să învingă timpul. Papadima o simte, din apariția “solidei monografii a lui Ion Apetroaiei, teză de doctorat, în a cărei comisie am
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
prezent în toate excelențele românești, pe care trebuie să le frecventăm, indiferent de secolul viețuirii lor, și să le urmăm dragostea lor de credința strămoșească, de tradiția mereu modernă prin apetitul ei pentru noul constructiv, dragostea lor de Țară, de semeni și spațiul în care trăim. Istoria ne învață că Românii au dotația comprimării timpului, pe alocuri al depășirii lui. Cu aceste convingeri, putem asigura și pe alții că democrația autentică este foarte posibilă, foarte roditoare, în toate compartimentele vieții spirituale
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mirabila siluetă a lui Căreală se mărea, până când devenea mai Înaltă decât toate clădirile din jur, statuia vie a omului nou pe care Îl voiau comuniștii, imbecil și fără conștiință, așa cum se visau ei, tovarășii din fruntea unei orânduiri fără seamăn pe lume. Și pentru că tot deschisese ochii, Vasile a privit soarele (de ce Înainte să se uite pe unde merge?) și atunci maistrul acela, Căreală, neverosimil de mare cum era, se topea Încetul cu Încetul, până redevenea avortonul bine cunoscut care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pâinea. Și e păcat! Gânduri despre satul de odinioară Viața patriarhală se scurgea călăuzită de un cod moral ale cărui repere de bază erau: credința în Dumnezeu, cinstea, dreptatea, munca, dragostea față de copii și pământ, respectul față de bătrâni și față de semeni etc. Dacă un copil sau adult trebuia să meargă în sat, nu ieșea din curte cu picioarele nespălate (umblatul desculți era o practică generală), cu îmbrăcămintea murdară sau ruptă, cu alte cuvinte, fără să aibă o înfățișare cât de cât
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sau aiurea. I-am spus amicului meu că nu-i împărtășesc întru totul părerea despre cealaltă categorie de „feline”, la care face aluzie, dar am reținut spusele sale în legătură cu dialogul. Fiecare dintre noi a fost dezamăgit, uneori, de incapacitatea unor semeni de a susține o discuție civilizată. Cea mai importantă regulă a unui dialog este de a asculta cu atenție spusele interlocutorului, fără a-l întrerupe și de a-ți expune punctul de vedere cât mai coerent, în termeni adecvați și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
nu mai are zile, Azi lângă soață e în stare Să aibă chiar și nopți polare. Ecologică Prin pădurile alpine, Cu puștoaice când petreci, Nu mai vezi poteci virgine, Nici virgine pe poteci. Surpriza ghinionistului Este cel mai jalnic dintre semeni, Nu mă mir că umblă iar tehui: I-a născut soția patru gemeni Și, din toți, doar unul e al lui! Unei soții Cu soțul tău, un tip anost, Te plictisești de vreun deceniu; De ce conviețuiești c-un prost, Când
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
pseudonimul la Zürich, în timpul războiului. Pseudonimul acesta a fost găzduit o singură dată (1915) în revista Chemarea, embrionul înverșunatului cotidian de astăzi în Elveția neutrală, în sălile pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin răsfăț ori cu „bani gata” se crește și se educă un copil pentru viața reală!. E absurd să declari sus și tare că: „lumea este a mea” întrucât lumea, cea de toate zilele și epocile, este și a celorlalți semeni ai tăi. Un inventator se cuvine să înțeleagă bine că invenția, descoperirea, născocirea sa trebuie să fie utilă omului și nu prea costisitoare... În memoria umanității, în „cartea recordurilor” intră acei călători care au călcat primii pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cum e lumea, vorba poetului, care lume de mii de ani în care e și veselă și tristă! Cartea bună (că sunt și cărți proaste!) este sursă de lumină ce prinde ființă în mintea cititorului care știe să citească!. Despre semeni de-ai noștri, mai haini de felul lor, se spune că au „inimă de câine”. Despre câini ființe delicate, credincioase, sincere, curate la suflet... nu se poate spune că ar avea „inimă de om”! Judecați și singuri, de ce!... Un „tiran
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
le agitați pe cele de furtună ținute În mîini? Nici măcar o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar pînă și stînca cea mai dură are fisuri. Iar Marie știa care era aceea a fiicei Yvonnei. - E nemaipomenit cît Îi semeni, zise ea. Aceeași morgă. Același dispreț. - Las-o pe maică-mea În afara acestor lucruri! - Vorbeam de tatăl tău, Arthus. Gwen se ridică, roșie de mînie: - Puțin Îți pasă că răsucești cuțitul În rană, numai să-ți atingi scopurile, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sporovăind, viziunea unei fericiri banale. Pe care n-o vor cunoaște niciodată. Alungă acel gînd, dar păstră un pic de bucurie de pe urma lui. - Ai face măcar o dată În viață ceva pentru copilul tău? - Crezi că ți-aș putea refuza ceva? Semeni atît de mult cu mama ta: aceeași Încăpățînare, aceeași frumusețe. - Dacă Îți cer să-mi spui Întreg adevărul, mi-l vei spune? - Da. Ți-l datorez. Vino. O luă sus pe pasarelă, locul acela pe care-l Îndrăgea atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor? Iar Lupino... întrecea toate așteptările. Ei, cîtă putere îi trebuia să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc pentru el în haită? Cum să-i distrugă, a doua oară în viață, încrederea în sine și în semeni? Lupino, norocoși sîntem și noi, că te-am cunoscut. Sînt mîndru că în haita mea a crescut un tînăr de valoarea și de modestia ta. Te-am urmărit îndeaproape; m-am bucurat la fiecare izbîndă a ta; și, da, nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tentativă de rupere a barierei de foc ar fi însemnat sfîrșitul bietului animal. Era o nebunie. Risca mai mult decît l-ar fi încurajat vreodată dascălii lui s-o facă. Dar nu putea să vadă cum, sub ochii lui, un seamăn nevinovat sfîrșește în chinuri fără ca el să fi încercat să-l ajute. Cu ochii abia mijiți, Lupino făcu stînga-mprejur. Alergă, forțînd înaintarea, pînă ajunse la gura izvorului anemic pe lîngă care trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i minimalizeze forțele, să creadă că tot ce le ajunsese la urechi nu fuseseră decît povești răstălmăcite, dar își reaminti imediat reacția lupilor captivi. Un Om reușise, iată, să-i transforme atît de mult, încît să-i întoarcă împotriva propriilor semeni. Fu nevoit să recunoască: Omul acela putea fi chiar mai periculos decît lăsau să se înțeleagă legendele... Se așternuse liniștea peste cîmpie. Se îndepărtaseră și, în cele din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pururi, vie împărăția unui singur oraș de sare și de fier, în care negri tirani vor supune și vor pedepsi totul fără milă! Și acum, bum, bum, să trag în milă, să trag în neputință și în dragostea ei de semeni, să trag în tot ce întârzie domnia răului în lume, să trag o dată, și încă o dată, și iată-i cum se clatină și cad, și cămilele aleargă întins către zare, acolo unde o coloană de păsări negre a țâșnit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
altă seară, Jonas îl chemă pe Rateau, care veni grabnic. Pentru prima oară lampa era aprinsă. Jonas se aplecă peste marginea podețului cu o expresie adânc neliniștită: - Dă-mi o pânză, spuse el. - Dar ce-i cu tine? Ai slăbit, semeni cu o umbră. - De câteva zile aproape nu mai mănânc. Dar nu-i nimic, trebuie să lucrez. - Mai întâi mănâncă. - Nu, nu mi-e foame. Rateau aduse o pânză. Înainte de a se face nevăzut în ungherul său, Jonas îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
e cazul. Așa ar fi normal, din moment ce sistemul se clatină. Numai Armata va putea ține situația pe linia de plutire. — De ce oare mi se pare totuși că bați apa-n piuă, că de fapt nu prea știi ce vrei, că semeni mai degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e de mirare, zice Roja, dar ia mai repetă mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Învingători păguboși și perdanți optimiști: strălucirea izbânzilor era de fiecare dată fericit completată de o strălucire și mai mare a eșecurilor. Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În Dacia Superior se știu puține lucruri. Se presupune Însă că au rămas daci liberi În cuget și simțiri chiar și după ocupația romană, grație Însușirii lor de căpetenie: mândria. Oameni cu frica lui Zalmoxis mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și alți membri ai familiei lui, doar el știa developa la secundă imaginile stocate de-a lungul timpului În memoria transparentă a lentilelor ca pe un disc dur, cum se zice azi. Recunoștea că avea o putere de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
denumiri - În contextul naturii, noi specii și experiențe. Cele cotidiene, atât de familiare, nu ne mai spun nimic, așa că din cunoscute devin necunoscute. Și asta se Întâmplă nu numai În natura non-umană; numai proștii pot crede că atitudinea noastră față de semeni este diferită de atitudinea noastră față de viața „inferioară“ de pe această planetă. Toate aceste lucruri constituie moștenirea nefericită lăsată de știința victoriană, care a fost atât de caracteristic obsedată de mașini și de taxonomiile riguroase. Chiar zilele trecute, căutând Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a fratelui meu. Era exact chipul din fotografia de porțelan, acoperit de riduri. „Ce mă examinezi așa?” m-a întrebat, fiindcă nu-mi puteam deslipi privirea de el. Avea aceeași expresie cuminte și chiar același zâmbet, acum îmbătrânit și obosit. „Semeni cu cineva”, i-am zis. „Cu cine?” „Nu-l cunoști.” M-am grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. „Să ieșim prin spate”, a bombănit Dinu, clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plecă mulțumit. Apoi se întoarse din drum și se mai uită o dată la cei trei, zicând sfios: - Voi din ce țară sunteți? Limba rome o știți foarte bine. Tu poate că ești de la miazăzi, fiindcă ești negru, dar tu, doamnă, semeni cu mama... Auta avu o tresărire și-l întrerupse: - Cine-i tatăl tău? Copilul își umflă pieptul și răspunse mîndru: - Tata este marele scrib Ameno. Îl cunoști? - Nu, zise Auta pe gânduri. - Cum nu-l cunoști? Tot orașul Behdet îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]