5,850 matches
-
asista cu indiferență la dispariția subită a unui număr atât de mare de compatrioți. Dar această pierdere de treizeci de mii de indivizi recunoscuți drept cei mai importanți în stat nu i-ar întrista pe francezi „decât sub raport pur sentimental, căci n-ar fi nici un rău politic pentru stat”. Claude-Henri de Saint-Simon, L’Organisateur, în Oeuvres de Saint-Simon, publicate de membrii Consiliului instituit de Enfantin, vol. 4, Dentu, Paris, 1869, pp. 17-21 (ediție nouă, t. II, Anthropos, Paris, 1966). Teoria
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reperele morale tradiționale, care se îndoiesc de influența în creștere a experților, se tot adâncește (ibidem, p. 58). Pentru Lasch, aceasta implică necesitatea unei reformulări a ideii înseși de democrație. Ar fi „o greșeală să fundamentăm apărarea democrației pe ficțiunea sentimentală potrivit căreia oamenii sunt toți la fel”. De fapt, „oamenii n-au toți aceleași capacități”, și trebuie să recunoaștem cu luciditate acest lucru. Așadar, „cetățenia este cea care conferă egalitatea, și nu egalitatea creează dreptul la cetățenie” (ibidem, p. 97
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai multe niveluri de organizare, nivelurile supraordonate pot opera ca și instituții raportat la nivelurile subordonate de organizare. Caracterul de instituție al unui element social - universitate, căsătorie etc - este dependent și de distanța spațială sau socială, de apropierea fizică sau sentimentală, de rudenii. Dacă un element social este sau nu o instituție depinde și de relativa sa centralitate, în sisteme nucleurile fiind instituții în raport cu periferiile. Astfel, o asociație poate fi mai mult o instituție pentru un non-membru decât pentru un membru
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cuvânt domina o societate și o epocă în care oamenii cu adevărat superiori nu erau deloc puțini. Alecsandri nu pare să fi bănuit ce este o bibliotecă; zestrea lui intelectuală era alcătuită dintr-o colecție perfectă de clișee; viața lui sentimentală și morală pare să se fi satisfăcut cu emoțiile cele mai obișnuite și preconcepute; nici un fior, nici o tulburare, nu zic metafizică, dar barem de o sensibilitate cât de cât ieșită din comun; nici măcar hedonismul lui nu are o înțelepciune mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a lui Ungheanu care-mi pare esențială: „Mihail Sadoveanu descoperă acel fel de conflict și spațiu pe care l-am numit convențional londonian, deschizând prin revelarea unei geografii umane, nesesizată de precursori, largi porți unei proze eliberată de ticurile intrigii sentimentale și ale solilocviilor psihologice” (subl. n.). Stilul lui M. Ungheanu e un stil rezistent și dur, fără suplețe, dar cu ascuțișuri de silex. UN PEDAGOG DE ȘCOALĂ NOUĂ Cu ce ton de superioritate, cu câtă suficiență îl expediază Nicolae Balotă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
acela de a trece drept impostor În fața autorului cărții: acela de a nu putea seduce persoana după care ți s-au aprins călcâiele dacă nu ai citit cărțile pe care le preferă. E un truism să zici că relațiile noastre sentimentale sunt În profunzime marcate de cărți, și asta Încă din copilărie. Mai Întâi prin influența pe care o au personajele din carte asupra alegerilor noastre amoroase, schițând idealuri inaccesibile, la care vom Încerca, de cele mai multe ori fără să reușim, să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
așadar, complet lipsită de interes și asta fără a dăuna totuși exercițiului critic, pentru că ea nu servește decât ca pretext: „Așa cum Gustave Flaubert a creat un roman devenit clasic și a făcut o capodoperă a stilului din amorurile sordide și sentimentale ale nevestei unui doctoraș de țară din Yonville-l’Abbaye, de lângă Rouen, așa cum sunt tablourile inspirate din subiecte de importanță minoră, expuse anul acesta, ca Întotdeauna, la Academia Regală, ca poemele domnului Lewis Morris, romanele domnului Ohnet sau piesele domnului Henry
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sau chiar refractară a persoanei respective, care s-a opus constant schimbărilor ce se impuneau.) „De obicei, viața noastră este tocmai ceea ce facem noi din ea.” (S. Smilles) Fiecare vârstă cu nebunia ei. (Fiecare vârstă are iluzionările și efuziunile ei sentimentale, care ne Încântă, dar care ne fac adesea să exagerăm, să forțăm limitele permise: de exemplu, În tinerețe credem că „tot ce zboară se mănâncă”; la bătrânețe ne iluzionăm În ideea că mai putem spera la miracolul „păsării Phoenix”.) Zilele
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un exces de generozitate În raport cu anumite persoane poate apărea pericolul ca, ajutând prea mult aceste persoane, să nedreptățim pe altele. Μ Unii nu vor să-și facă depozite de amintiri, deoarece nu le place să-și retrăiască trecutul. Alții, mai sentimentali, Își construiesc, dimpotrivă, viitorul din amintiri. Μ Omul rău nu este numai egoist, dar și incapabil de capacitate anticipatorie: el nu-și poate reprezenta ce-ar simți dacă altcineva i-ar face răul pe care tocmai s-a gândit să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
facem deducții, inducții sau analogii, și totuși gândim altfel decât el. Aceasta Înseamnă că gândirea are proprietatea de a se individualiza de fiecare dată când este folosită, de a se personaliza, Încărcându-se, de exemplu, cu nostalgiile sau efuziunile noastre sentimentale, cu frustrările sau iluziile noastre grandilocvente, cu prejudecățile sau convingerile noastre ambițioase etc. Μ Profesorul de talent are știința Întreținerii unui dialog didactic cu elevii sau studenții săi, printr-un procedeu relativ simplu: Îi face ca, din clipă În clipă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din propria-i cugetare). Μ Un fapt curios: pentru a deveni elocvenți, unii oameni au nevoie de șocuri emoționale care să Înflăcăreze energiile lor interioare. Alții, dimpotrivă, se simt descumpăniți ori de câte ori trebuie să facă față chiar numai unor simple expresivități sentimentale. Μ Unii doresc Într-atât să restabilească adevărul unei situații sau să facă dreptate, Încât ajung să se comporte fără măsură, adică să devină mai drepți decât toți drepții. Paradoxal, dar excesul de zel În a face dreptate te poate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fie interzis să-și exprime în mod public o opinie chiar și vag influențată de „starea de spirit” ce apare în mod fatal atunci când trăiești o experiență minoritară. „Punctul de vedere” trebuie să fie neapărat majoritar, chiar și la nivel sentimental. În caz contrat, ești pedepsit să fii supus unei vânători de vrăjitoare, dacă nu pentru „practici”, măcar pentru sentimentul și calitatea vieții ce rezultă de aici. În al patrulea rând, au înscenat o vânătoare de vrăjitoare - ca întotdeauna, terorizantă pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îngăduie, această carte este în realitate plină de un sentiment imens și copleșitor de viață. Bucuria este atât de mare, încât doare. Cu greu cuprinde în ea o durere nemărginită ca presentiment al pierderii acelei bucurii. Această lipsă de limitare sentimentală se întrevede la acest poet, care (poate împreună cu Bertolucci 5) este realmente cel mai mare poet italian în viață - tocmai acel poet care nu a fost niciodată: un poet în afara limitelor pe care și le-a impus cu o rigoare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
caracter poetic simplu aproape evident (adjective ce precedă substantivele, câteva inversiuni, excluderea cuvintelor prozaice, folosite doar în câteva cazuri, dintr-o neașteptată nevoie de realism sau de expresionism): ea îl lasă pe cititor rănit de arsura lacrimilor, deși nu este sentimentală nici un moment. Tempo, 10 iunie 1973 Don Lorenzo Milani: Scrisori către mama1 (sau, mai bine zis: Scrisorile unui preot catolic către mama sa evreică)tc "Don Lorenzo Milani \: Scrisori către mama1 (sau, mai bine zis \: Scrisorile unui preot catolic către
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și cultura. Are ceva neplăcut, parcă puțin soios persoana care spune „eu” scriindu-i aceste scrisori propriei sale mame. Firește, fără s-o vrea și în ciuda sentimentelor sale filiale bune și duioase. Toată prima parte nu este decât o poveste sentimentală „ce privește o realitate de fapt” a vocației, a seminarului și hirotonisirii la Florența, în plin război. Desigur, decizia novicelui de a ignora războiul și fascismul era obsedată și inviolabilă. Națiunea italiană trece printr-o tragedie înspăimântătoare, fără speranță, iar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unui laic); dar mai ales face glume pe seama propriei sale vocații și a hotărârii sale de nestrămutat de a deveni preot. Niciodată nu spune un cuvânt hotărât, serios, dramatic despre acest subiect. Totul trece prin filtrul umorului (repet, cu caracter sentimental și întru câtva femeiesc; din punct de vedere lingvistic este elegant și precis, totuși influențat incredibil de mult de lecturile copilăriei, Pinocchio sau chiar Gian Burrasca 1). Dar, dacă atunci când vorbește despre propria vocație și propriul devotament față de Dumnezeu și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
voinței lor, realiști. Să declari despre niște tineri deosebit de „devianți” că situația lor are un „caracter irecuperabil” este, într-adevăr, realist. Din cauza diversității lor „degradante”, ei au, în general, personalități foarte puternice și originale. Posedă un mecanism rafinat de reacții sentimentale și intelectuale. Inteligența lor are ceva demonic, la fel ca inteligența unui politician, a unui intelectual, a unui om de știință. Nici un politician, intelectual sau om de știință n-ar vrea să renunțe vreodată chiar și la cea mai neînsemnată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anumite situații, este aproape clandestină, având un caracter de rezistență. Neruda (citat de Sciascia, care a scris prefața acestei cărți de Buttitta) este exemplum-ul unei asemenea operațiuni poetice. Dar în timp ce Neruda este un poet prost, acest om umil din Bagheria, sentimental, extravertit, ingenuu și - potrivit reprezentării poeziei populare despre omul „născut într-o zodie rea” - chinuit de o lipsă de iubire maternă care l-a făcut orfan și obsedat, este ceea ce se numește un poet bun. Figura retorică a poporului care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care, dimpotrivă, le valorifică fenomenologic. Războiul și prizonieratul, văzute prin ochii aceștia care, la fel ca ochii adevăraților poeți, văd tot și aleg esențialul, apar ca o bufonadă imensă: aceasta și deoarece De Gaetano are mult sentiment, dar nu este sentimental și moartea nu-l răscolește deci prea mult. Privirea pe care tânărul De Gaetano o aruncă asupra lucrurilor, în marea sa aventură, este cu atât mai poetică, cu cât trăiește și se exprimă la un nivel puțin spus practic: este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
specifică a Bisericii - poate să joace feste inclusiv oamenilor aflați, în linii mari, în afara sa. De exemplu, Jurnalele lui Ioan al XXIII-lea sunt foarte urâte: nu se știe cum de-a putut să le scrie un om ca el. Sentimentale, manieriste, superficiale: par să aducă mărturie imposibilității omului modern occidental de a trăi o adevărată experiență religioasă. Dar și în proza lui Don Milani, de exemplu, se insinuează o degenerare lingvistică asemănătoare. Ca să nu mai vorbim despre revistele stângii catolice
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
stare melancolică, discretă și tihnită: „dulapurile se sufocă / de prea multe sertare / prea pline cu gol în cutii / foste ambalaje ale fostelor / amintiri / înghesuite în foste cârpe de praf”. Publicistica, adunată îndeosebi în volumele Bilete de favoare (1996) și Bazar sentimental (2000), este reflexivă, îndreptată spre lumea teatrului și a filmului, cu vădită disponibilitate interogativă față de atitudini, opțiuni privind capacitatea de adaptare la provocările prezentului. SCRIERI: Vizite, București, 1985; Pajura singurătății, București, 1994; Bilete de favoare, București, 1996; Baraka, bunii mei
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
îndreptată spre lumea teatrului și a filmului, cu vădită disponibilitate interogativă față de atitudini, opțiuni privind capacitatea de adaptare la provocările prezentului. SCRIERI: Vizite, București, 1985; Pajura singurătății, București, 1994; Bilete de favoare, București, 1996; Baraka, bunii mei, București, 1998; Bazar sentimental, București, 2000; Fluture în lesă de aur, București, 2002. Repere bibliografice: Napoleon Toma Iancu, Dicționarul actorilor de film, București, 1977, 11-12; Cristina Corciovescu, Bujor T. Râpeanu, 1234 cineaști români, București, 1996, 9-11; Cristea, Teleorman, 40-41; Liviu Grăsoiu, Vocile interioare ale
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
copiii acestora, născuți acolo, sînt cetățeni americani prin Însuși faptul nașterii lor În America”. Românii au continuat Însă mult timp - chiar și astăzi se gîndește sau se simte astfel - a refuza o asemenea stare de fapt. Nu o dată, atingîndu-se coarda sentimentală a românismului, s-a Încercat readucerea În țara de origine a românilor americani. Cu asemenea intenții au trecut dincolo de Atlantic Vasile Lucaciu, În 1917, dr. N. Lupu, În 1922, dar mai ales N. Iorga, În 1930. În mod sigur, și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și superficiali ai noului continent, a cărui civilizație nu o cunoșteau. Mai În toate cazurile se substituiau zel și fraze goale patriotice studiului științific al grupului nostru românesc din America. S-a arătat pe de altă parte foarte multă solicitudine sentimentală din țară, dar nici o măsură practică de ordin obiectiv și pozitiv nu s-a luat. [...] Cert este că nu s-a făcut pînă acuma un studiu științific monografic asupra lor”. O jumătate de secol mai tîrziu, un cunoscător al temei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]