3,380 matches
-
ale pianului În odăi mici, spre seară, cu erudiții delicați, rafturile cu volume nemțești, bunele maniere, ridicatul pălăriilor, liniștea Între unu și cinci, candelabrele de cristal, mobila sculptată și lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților care strângeau note de subsol pe drumul ce le va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la Roma, semnificația tratativelor americane. Fima refuză să se lase corupt. Se mulțumi doar să-și păstreze zâmbetul confuz. Se gândi o clipă la Baruch, Întins acum Într-un compartiment frigorific din subsolul spitalului Hadassa, un fel de stup cu sertare Înghețate, populate, parțial sau În totalitate, de morții recenți ai Ierusalimului. Fima Încercă să simtă frigul acela În oase, Întunericul compartimentului, fundul Întunecat al oceanului nordic sub tabăra vânătorilor de balene. Dar nu descoperi În sufletul său nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
compartimentului, fundul Întunecat al oceanului nordic sub tabăra vânătorilor de balene. Dar nu descoperi În sufletul său nici o urmă de durere. Sau de frică. Inima Îi era ușoară, și aproape Începu să vadă partea nostimă a stupului mortuar metalic, cu sertarele sale pline de cadavre. Își aminti anecdota tatălui său despre diferendul celor doi directori ai căilor ferate, israelianul și colegul său american, pe aceea despre rabinul celebru și tâlharul la drumul mare care Își schimbaseră pelerinele Între ei. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
atât de specială. Trebuia să exploreze locuința. Să-i descopere secretele. Să-și Însușească primele noțiuni orientative ale Împărăției sale. Se Învârti prin camere până la trei dimineața, deschizând dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind prin fiecare sertar, căutând curios sub saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să zâmbească. Mângâie ușor busturile lui Herzl și Zeev Jabotinski și Îi Întrebă politicos pe amândoi cum o mai duc În noaptea asta, Își mai turnă puțin coniac și se Îndulci cu Încă o bomboană de ciocolată, găsi Într-un sertar uitat o tabacheră din argint, plină cu perle și pietre semiprețioase, iar printre ele descoperi deodată pieptănul din carapace de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
foarte mult să afle că era interesat de colecțiile de timbre și monede, cu condiția ca ei doi să fie parteneri. Nu-i pomeni nimic despre sutele de soldăței de plumb din copilăria sa, pe care Îi descoperise Într-un sertar și pe care Îi păstra pentru micul său Challenger. Seara, la ieșirea sâmbetei, Fima se ridică brusc, Îmbrăcă paltonul de iarnă al tatălui său și, lăsându-și prietenii să țină doliul, ieși pentru un sfert de oră să ia puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
comentariu. Ele nu erau decât „tipice“ pentru mizeriile astea ieftine, oferite de ditamai fabrica în formă de cub de la capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă vreme, sertarele se descleiau, cărțile și creioanele alunecau înspre mijlocul pupitrelor, ceea ce ne cam deranja. Mama se resemnă, după ce la început protestase vehement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă vreme, sertarele se descleiau, cărțile și creioanele alunecau înspre mijlocul pupitrelor, ceea ce ne cam deranja. Mama se resemnă, după ce la început protestase vehement împotriva felului în care ne mobilaserăm camera, fără să fi devenit însă mai îngăduitoare. Ceva pătrunsese în locuință, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai aflau și azi acolo. Și abia după ce conștientizam această semnificație, trebuia sa ne imaginăm în continuare cum călătorise această comodă la Köln, de acolo la Rapperswil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ci una electronică. Mi-am trecut mâna peste actul oficial, fără să am nevoie de un scris în relief pentru a-i simți greutatea. —Mulțumesc, am șoptit. Apoi m-am întins spre partea mea de pat și am scos din sertar un pachet. Întotdeauna am știut că asta va fi aniversarea ta preferată, mi-a zis el în timp ce desfăcea funda complicată cu care era legată cutia. Oare ce o fi creat cea mai proaspătă și inteligentă artistă origami a Angliei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a nopții, sunetul tocurilor înalte - izbite cadențat de asfalt, ca niște ciocănașe de lemn - ale târfelor îmbătrânite în meserie. - Bună seara! zise cineva la spatele meu, cu voce de bariton. Întrerupt din prelucrarea unui vechi poem găsit întâmplător într-un sertar prin care nu umblasem de multă vreme, am întors capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună seara! Omul cu ochii de tâlhar iscoditor era înalt, sau părea astfel din pricina pieptului îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am închis în cerc de foc iubirea fără graniță pentru femeia cumplită, al cărei cuvânt mă plesnea adesea ca un bici, peste ochii mei, care nici nu clipeau. Unchiul scăpătat se așeză acum la biroul meu, sigur de sine. Deschide sertarele, scotocește prin ele, și-și strecoară în buzunarul lui bricheta și stiloul meu. - „Aă allo!” strigă unchiul scăpătat la telefon. „Allo! „Cenușa? Trimiteți mașina să ridice un mort. Notați numele și adresa”ă Mi-a găsit pachetul cu țigări. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru deasupra filelor care se chirceau, Înnegrindu-se și prefăcându-se În cenușă, Împungându-le din când În când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Kidd. Lasă-le să scape de... holocaust. Într-un fel sau altul, au scăpat din ultimul. Și, la urma urmelor, n-au ce rău să facă. Bietul Kiki n-avea urmă de răutate În el. Și așeză scrisorile Într-un sertar din Camera Verde. Sir James Mackenzie confirmă diagnosticul doctorului Skinner, ceea ce păru să Îi ofere scriitorului o satisfacție tristă. Marele medic Îl mai consultase o dată, În 1909, când era convins că suferă de o boală cardiacă, asemenea fratelui său William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcusem legământ față de mine Însumi să Îi fiu absolut fidel lui Pem, În ziua În care ne logodiserăm. Henry avea senzația, pe care o mai trăise o dată sau de două ori până atunci, că prietenul său deschisese din greșeală un sertar al cărui conținut era parțial compromițător pentru proprietar, pentru ca apoi să Îl Închidă brusc. O femeie În stare să Îi dea fiului său sfaturi pline de o asemenea ușurătate amorală Încălca toate principiile Învățate ale iubirii materne; iar jurământul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei literare, domeniu În care nutrea el Însuși ambiții ( În locuința sa din Chelsea, Într-un sertar al biroului, se afla un roman terminat pe jumătate, iar The Yellow Book, la care colabora și James, Îi acceptase deja spre publicare o povestire). Se uită În jur, sperând să Îl repereze pe autor În sală, deși, chiar dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca acela pe care Îl cunoscuse astă-seară. Gândul la timpul și energia irosite pentru a deveni dramaturg era plin de amărăciune. Cinci ani Întregi! Cinci ani În care obținuse o jumătate de succes și un eșec total pe scenă, plus sertare pline cu piese nejucate, În mai multe variante. Rescrierile nesfârșite, scrisorile, telegramele și discuțiile nenumărate, speranțele trezite, ucise și trezite iar, care Îi umpluseră cinci ani, pentru ca, În cele din urmă, să nu ducă nicăieri. Câtă vanitate! Ce risipă! Replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
paradoxal, refuzase oferta prafului uitării, deși avea toate motivele să Îl ia și credea, În principiu, că sinuciderea nu era un păcat, ci o opțiune valabilă pentru ființele omenești. Se duse la dulapul În care ținea jurnalul ei, Într-un sertar Încuiat, și Îl scoase. Nu era un document pe care să Îl lase la Îndemâna oricui, să fie citit de oricine. Când primise copia de la Katherine Loring, În primăvara trecută, una din cele patru pe care aceasta le făcuse pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
liste de manuscrise, și care În felul acesta primește din nou permisiunea de a intra În casă. Harry pleacă În persoană la Lamb House, pentru a-i inventaria conținutul. Găsește un teanc de scrisori de la George Du Maurier Într-un sertar, În Salonul Verde, pe care le aduce cu el la Londra. — Nu Înțeleg cum de nu există mai multe scrisori, aici sau la Rye, Îi spune el Theodorei la Întoarcere. Unchiul Henry trebuie să fi primit cu sutele - cu miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plus, mai are și prostul renume de a se lăsa cumpărată, în funcție de condițiile pieței. Prin urmare, e nevoie de mijloace auxiliare, care sunt într-un alt mod echivoce. De pildă, mâna întinsă după obiecte care, rotunde sau colțuroase, așteaptă în sertarul de deasupra pupitrului să fie folosite. Obiecte găsite care, dacă sunt invocate cu destulă intensitate, încep să murmure. Nu, nu e vorba de monede ori de cioburi de lut. Sunt piese galbene ca mierea, care-i permit privirii să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chihlimbarul dă în vileag secrete ce se credeau în siguranță. Ori de câte ori celălalt mijloc auxiliar al meu, ceapa imaginară, nu vrea să deschidă gura sau câtă vreme ea își încifrează informațiile în semne abia descifrabile pe foaia umedă, bag mâna în sertarul de deasupra pupitrului din atelierul meu din Behlendorf și aleg unul dintre obiectele depozitate acolo, indiferent dacă sunt cumpărate sau găsite. Iată, această piesă galbenă ca mierea, care e transparentă și numai spre marginea ca o crustă e lăptos-tulbure. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în sine și l-a acoperit, încât el ar fi putut semăna cu acea insectă ce continuă să dureze în chihlimbarul meu și care pretinde că mă întruchipează pe mine: permanent la îndemână, se află, alături de alte obiecte găsite, în sertarul de sus al pupitrului și vrea să fie ținut în lumină, să i se ceară lămuriri. Fie că-s păianjeni, țânțari sau gândaci, dacă ai ceva răbdare, încep să-ți răspundă... Dar ce anume văd eu, de îndată ce-l privesc, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oricât de mică nu era de șterpelit. Toate dulapurile se căscau goale. „Nimic de băut“, a înjurat un caporal a cărui ureche stângă, absentă, s-a insinuat în talmeș-balmeșul amintirilor mele. Abia la etajul de sus am găsit ceva. În sertarul cel mai de jos al unui birou în care cine știe ce grangur din partid își va fi avut scaunul ce-l ținea departe de război s-au găsit, adunate într-o cutie goală de țigări, în jur de cincizeci de piuneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]