41,020 matches
-
O să ne servească drept paravan, iubire. Au băut, au mîncat și unii s-au sărutat fără rușine, ba mai și bîjbîiau prin locuri ascunse. După care cei doi s-au dus "sus". Dan a rămas singur și s-a tot servit cu băutură pînă i s-a rupt filmul. De aici încolo nu mai știe absolut nimic. O fi coborît șeful sau am plecat de nebun ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum o aduci din Mexic? Cu avionul. Cred că trăiește cîteva zile și poate că le dă și ceva de mîncare pe drum! Complicată treabă, draga mea, poate găsim ceva mai simplu. Dacă este simplu, atunci la ce ne mai servește? O boambă de aur, cu diamante, poate purta orice proastă. Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă te descurci, eu sînt de acord, acceptă Viorel amuzat. Monica alege cu grijă ținuta și trimite în Mexic și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țuică. Lasă sticla aia. Îți tremură mîinile deja... Dar el nu bea, intervin glumeț. Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana. În timpul mesei am fost șocați să auzim conversații ciudate. Țigările le-ai strîns la tine. Dacă te serveai ca din ale tale... Adă suportul de lumînări de la tine. Nu mai am lumînări. Adă-l pe-al tău. Tot eu, șmechere. Seara a trecut în mod plăcut totuși, deși eram intrigați de anumite ciudățenii, generate de pronumele posesive "al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Am mers greu pe ceață. Nu-i nimic, faci un duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile nu-i puteau servi niciodată un "nu" categoric. Numai Saveta tontălăului de Adrian Lupu se codea și se sclifosea de îl enerva pe Bulhac la culme. Duminica, toată lumea ieșea în mijlocul satului, la căminul cultural și bea samahoancă, stătea la bîrfe, se juca poarca sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pentru prima oară. Era rodul unei relații pasagere, nu prea dorită și nici prea plăcută. Mama sa, Ileana, venise la Iași cu legume la piață și a rămas peste noapte să doarmă sub o tarabă. Un țăran, încă verde, a servit-o cu alcool, i-a oferit salam, pîine și muștar și Ileana a simțit un soi de dorință vagă de a se juca puțin cu focul. Cînd a văzut a doua zi cu cine a avut de-a face, cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
menghine, eprubete și strunguri, unii doseau caietele de pregătire, iar alții cărțile de joc. Maistrul stătea cu ei până la 11. Bă, du-te la alimentară: jumate de pâine, 300 de parizer feliat și un muștar. Voi stați în liniște și serviți-vă gustarea, care are... Mama ei de viață! (Și tovarășul maistru scuipă un oftat sau o înjurătură printre dinți.) Unii nu aveau cu ce să cumpere un pișcot, două, la 50 de bani, alții scoteau felia de pâine unsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
regina Maria, a cerut limonadă. Alaltăieri, bătrânul Newton, ca de obicei, a poftit suc de mere căzute singure din copac, pentru că merele gravitate sunt de o sută de ori mai bune decât merele imponderabile, iar umbra sa, miss Storey, a servit ceai de tei cu aromă de scorțișoară. Dimineața, Gheorghe Gheorghiu-Dej se grăbea să ajungă la Moscova, a băut pe fugă o cafea cu nechezol, iar umbra sa, tovarășa Paucher, un ceai din ramuri de fenic. Pe domnul nici măcar nu știu cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu bastonul ziua-n amiaza mare și spui că faci echilibristică pe o muchie ascuțită de lume. Domnule doctor, cât de complicate îți sunt vorbele și totuși cât de sumară îți este simțirea! Nu înțeleg, îți bați joc de mine, servindu-mă cu două cafele fără zahăr sau și acest truc face parte din banalele tale încercări de resuscitare a memoriei? Îmi amintești de mama, terapeutule. Deși nu avea școală ca tine s-a oprit săraca în clasa a 8-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în afară de mama și de părintele Macarie), confort cât te țin brăcinarele. Petru pășea într-un spectacol fără regie, Dumnezeu a tras cortina pe jumătate. Povestea cu aruncatul din mașină nu a fost nici pe departe o justificare pertinentă, portarul o servea fiecărui rătăcit prin munții Bârgăului. 21. Cuviosul i-a ascultat pe toți: care mai nuanțat, care mai cu lacrimi în ochi. Starețul, la început, o făcea pe-a naivul, apoi, după ce-i scana bine, le demantela fiecăruia în parte biografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și în Istoriile florentine). O astfel de considerație, pe cît de pătrunzătoare tot pe atît de esențială, ține de antropologia religiosului privit din perspectiva comparativ-istorică. Aceasta e încă o idee care sporește complexitatea cărții. Sînt elogiați romanii pentru că s-au servit de religie spre a stabili și impune legile, că aprindeau altarele în prezența marelui preot spre a îmbărbăta armatele. Nu există timp și loc în care teama de zei să nu fi făcut state puternice." Deși îi era prea cunoscută
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să cîștige atîta autoritate, încît să poată să-ți facă rău. Pe scurt, armatele mercenare sînt primejdioase prin nepăsarea lor în luptă, iar cele auxiliare prin vitejia lor. Astfel, un principe înțelept ocolește întotdeauna acest fel de armate și se servește numai de ale lui proprii; el preferă să piardă lupta cu soldații lui, decît să o cîștige cu ai altora, judecînd că nu este o victorie adevărată aceea pe care o cîștigi cu arme străine. Nu voi șovăi niciodată să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
voiau să domnească cu mai multă siguranță peste un stat, să înalțe fortărețe în scopul de a ține în frîu pe aceia care ar fi avut de gînd să li se împotrivească și pentru ca în același timp ele să le servească drept adăpost sigur în cazul unei răscoale neașteptate. Eu laud obiceiul acesta, deoarece el a existat ab antiquo 41. Cu toate acestea, se știe că în vremurile noastre, domnul Niccolo Viteli a dărîmat două cetăți la Citta di Castello pentm
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe acel teritoriu, socotind că fără ele va fi mai greu să-și piardă din nou statul. Cei din neamul Bentivoglio, reveniți la Bologna, au făcut același lucru. Așadar, fortărețele sînt folositoare sau nu, după timpuri; și dacă ele îți servesc într-o privință, în schimb îți fac rău în alta. Iar lucrul acesta poate fi lămurit după cum arătăm mai departe, și anume: Principele care se teme mai mult de poporul lui decît de străini trebuie să ridice fortărețe; dar acela
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cu banii bisericii și ai poporului, el a putut să-și hrănească soldații, iar războiul acesta de lungă durată a pus bazele armatei lui, care i-a făcut cinste de aici înainte. În plus, pentru a putea săvîrși fapte mari, servindu-se tot de religie, a început să manifeste o cruzime plină de cucernicie, alungîndu-i pe marani și golindu-și astfel regatul, fiind sigur că nu poate să existe o faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie blamați și totuși, apoape toți, înșelați de aparențe, de un fals bine, de o falsă glorie, se lasă antrenați, cu voință sau din eroare, spre cei care merită mai mult blamul decît lauda." (I, 10) "Istoria (marilor împărați) va servi fiecărui principe drept ghid sigur și le va arăta drumul gloriei sau infamiei, acela al rușinii sau al onoarei." (1,10) " Conchid că religia introdusă de Numa a fost una dintre principalele cauze ale prosperității Romei. Ea a dat naștere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principe se va înșela întotdeauna dacă își va estima forțele după resursele bănești, după situația țării și bunăvoința aliaților. Toate aceste avantaje îi sporesc considerabil forțele, dar nu i le și dau. Fidelitatea, bunăvoința aliaților nu durează. (...) Averile, în loc să vă servească, nu fac decît să excite din ce în ce mai mult cupiditatea cuceritorilor, și nu există părere mai greșită decît aceea că banii sînt motorul războiului. Principii nu văd că, dacă ar fi fost așa, Darius l-ar fi învins pe Alexandru, grecii ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt principiul prim de activitate în acest corp; astfel, ei nu pot părăsi centrul fără ca extremitățile să nu intre în amorțire. A treia maximă de politică este "că trebuie trimiși coloni pentru a se stabili în noile cuceriri, care vor servi la asigurarea fidelității celor din urmă". Autorul se sprijină pe practica romanilor: dar el nu se gîndește că, dacă romanii, stabilind coloniile, n-ar fi trimis și legiuni, ar fi pierdut curînd tot ce cuceriseră; el nu se gîndește că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de părere că Machiavelli îl alătură destul de nepotrivit pe Moise lui Romulus, Cirus și Tezeu. Ori Moise era inspirat, ori nu era. Dacă nu era (ceea ce nu putem presupune), n-ar putea fi privit decît ca impostor, care s-ar servi de Dumnezeu aproape la fel ca poeții care se folosesc de zei cînd le lipsește un deznodămînt. Moise era, de altfel, atît de puțin abil (omenește judecînd), încît a condus poporul evreu, timp de 40 de ani, pe un drum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cruzimi nu s-au comis din ordinul lui! Cine ar putea număra toate crimele sale? Acesta este omul pe care Machiavelli îl preferă tuturor celorlalți oameni însemnați ai vremii și eroilor antichității, găsind viața și activitatea lui demne de a servi ca exemplu celor pe care șansa, destinul, îi duc la mărire. Trebuie însă să-l combat pe Machiavelli și mai în detaliu, pentru ca aceia care gîndesc ca el să nu mai găsească subterfugii și pentru a nu mai rămîne nici o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
inocenței și cînd opresiunea se exercită la adăpostul legilor. Împingînd previziunea pînă dincolo de moartea Papei, care era tatăl lui, Borgia a început să-i extermine pe toți aceia pe care-i deposedase de averi, pentru ca noul papă să nu se servească de ei împotriva lui. Vedeți cascada crimei? Pentru a ține piept cheltuielilor, risipei, trebuie să dispui de averi; pentru a le avea trebuie să-i deposedezi pe cei care le stăpînesc, iar pentru a te bucura de ele în siguranță
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care Infernul l-a scuipat pe pămînt. Este un mod de a se expune cu sînge rece urii omenirii. CAPITOLUL VIII [Despre cei care au devenit principi prin crime] Pentru a-l combate pe Machiavelli, nu fac decît să mă servesc de propriile sale cuvinte. Ce-ar fi de spus mai atroce despre el decît că el expune aici reguli pentru aceia ale căror crime îi ridică la mărirea supremă? Este chiar titlul acestui capitol. Dacă Machiavelli ar preda lecții despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
favorizează pe corupți și pe îndrăzneți? Dacă trupele sînt comandate de conducători lași și timizi, ea va deveni prada dușmanilor ei; dacă armata e condusă de bărbați viteji și îndrăzneți, aceștia vor fi periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape toate au recăzut de la libertate în sclavie. Aceiași atenieni care, pe timpul lui Demostene, îl umileau pe Filip de Macedonia, s-au ploconit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
amestecă mai întîi în răfuiala lor, apoi le propun o mediere pe care n-o pot refuza: nu depinde de ei acest lucru. Astfel, în loc de vărsare de sînge, o trăsătură de condei pune capăt disputei. La ce le-ar mai servi fortărețele? Chiar dacă ar fi în stare să facă față unui asediu de durata asediului Troiei, împotriva dușmanilor mărunți, ele n-ar putea susține unul ca cel de la Ierihon, în fața armatelor unui monarh puternic. De altfel, dacă aproape de ei se poartă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]