4,282 matches
-
aduc încărcătura de la nivelele inferioare. Din unghiul oblic de unde privea și de la distanța de cel puțin un kilometru, nu-i păreau decât ca niște puncte negre care se târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică se cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sale de locuitori, nu puteau fi transpuse în cuvinte. Tocmai începuse să se întrebe ce rost avea prezentarea acestui spectacol ciudat, când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus, defuncții treceau pe lângă mine, degetele unora străluceau, habar n-aveau de jocul nostru. În fața unei farmacii am intuit un zâmbet, ca o strălucire în geamul vitrinei. O siluetă se instalase acolo, de partea cealaltă a geamului. I-am spus cât se poate de blând : „Bună seara, doamnă Gerda...“. „Exthaohdinah !...“, a exclamat ea. „Închipuie ște-ți, chiah în secunda asta mă gândeam la dumneata...“ „Dumneavoastră, doamnă Gerda“, i-am spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul ei se înălța o casă dărăpănată, cu o singură încăpere la etaj, iar printre scânduri se mișca silueta familiară a unui bătrânel mărunt și obosit, m-am îndreptat spre el. „Bună ziua, domnule Sima“, am spus. Bătrânul s-a întors spre mine, m-a privit o clipă. „Poți să-mi spui cum vrei“, mi-a răspuns, „dar să știi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și a dezvoltării echilibrate, fiecare individ trebuie să învețe să se adapteze lumii reale care-l înconjoară. Există metode de antrenament care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu mișcări de om, fără să fie om. O umbră - om, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tot ce pot. Asta-i tot. - Vei fi îndepărtat la timp, ca de obicei. Vei putea aștepta aici sau pe Venus. - Venus, zise omul. - Perfect. Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era bine să vorbească primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acestei forme de umbră care depășește cunoștințele mele de fizică''. Dar la imensele cunoștințe ale cui, făcea apel Discipolul, care mărturisise singur că nu avea habar de toate astea? Mister profund ca și cel al existenței unei ființe ca Discipolul. Silueta de umbră rupse tăcerea: - Recunosc, spuse, că m-ai luat prin surprindere. Data viitoare, voi opera după niște baze diferite. Se întrerupse. - Gosseyn, poți lua în considerare posibilitatea unei negocieri? - Da, după condițiile mele. - Care sunt acestea? întrebă celălalt după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul Zeului se mistui. În acest moment, Secoh fu omul care și-a distrus Zeul. Nici un sistem nervos condiționat ca al său nu putea să accepte o vină atât de teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prăvălii din Bastille. A fost renovată în 1931, dar de atunci nu s-a mai atins nimeni de ea. Produsele vin aici direct de la ferme. Autenticitatea și savoarea lor este pe gustul noilor locuitori. Dar salamul nu este compatibil cu siluetele subțiri care intenționează să rămînă astfel. Proprietarul "s-a conformat modei", după cum mărturisește el însuși. "Fac salam slab. Ăsta practic nu conține grăsime. Și asta pentru că pun în el carne degresată, nu pentru că e salam. Am adăugat în rețetă vin
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce studia această formă întunecată, Gosseyn își dădea seama din ce în ce mai mult de enigma pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a fi analizat toate datele. La fel de ridicol era și gândul că ea s-ar mai întoarce la noapte pe peluză, unde să se întâlnească cu un străin. Dar ea veni totuși. Stând în picioare în obscuritate, Gosseyn privea gânditor la silueta întunecată a fetei. Venise la locul de întâlnire pe furiș și acum se afla în spatele ei, aceasta nepărând să-i bănuiască prezența. Era totuși posibil ca, în ciuda minuțioasei examinări a terenului, să fi căzut într-o capcană. Dar era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
speculațiilor lui neliniștile. 4 "Știința nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile rulau către nord, în lungul străzilor pustii. Gosseyn băgase de seamă că erau două înainte și trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o distingă. Dar asta n-avea nici o importanță. Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate, mese, dulapuri de perete pline cu flacoane și eprubete, iar într-un colț ― alungită pe un platou mobil ― o formă acoperită cu un cearșaf alb. Uitându-se la silueta întinsă, Gosseyn simți cum, treptat își pierde stăpânirea de sine! De zile întregi i se tot vorbea de celălalt corp al său și dacă imaginea sugerată verbal, deși o respinsese, totuși îl afectase, acum era cu totul altceva, o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atenția asupra celor care intraseră în laborator, odată cu . Cu o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către Patricia Hardie, care, distantă, dar interesată, aproape mascată de silueta celor doi bărbați, îl urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a lui X. ― Mă gândesc, Gosseyn, că nu ai nici cea mai mică posibilitate să ne împiedici să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
problemele sale științifice, psihiatrul, propabil că nici nu luase în seamă toate aceste anexe ale singurătății pe care și-o dorea. În mod sigur își continuase lecturile, plimbările meditative pe prundișurile plajelor pustii, iar oamenii întâlniți întâmplător rămăseseră niște simple siluete, cărora nu merii a să le acorzi atenție. Asta nu însemna, însă, că el, doctorul nu fusese remarcat. Șansele ca sosirea la cabană a doi bărbați imediat după asasinarea președintelui Hardie, să treacă nebăgată în seamă, erau practic nule. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
individualizează mai mult și devine mai originală. CE PUTEA FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi fost integral utilizat. Deși distanța estompa detaliile, Gosseyn reuși totuși să zărească siluete minuscule forfotind pe solul metalic, sub pântecele enorm al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două în două minute, grupuri compacte ieșeau dintr-un lung șir de gherete amplasate chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aduc încărcătura de la nivelele inferioare. Din unghiul oblic de unde privea și de la distanța de cel puțin un kilometru, nu-i păreau decât ca niște puncte negre care se târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică se cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sale de locuitori, nu puteau fi transpuse în cuvinte. Tocmai începuse să se întrebe ce rost avea prezentarea acestui spectacol ciudat, când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fiecare vibrație a eterului. Nu primi nici un răspuns. Complicatul lui sistem nervos nu înregistra nici o mișcare. Nimic nu vădea prezența acelor ființe, care erau unica lui sursă de hrană pe această planetă pustie. Corl se ghemui la sol - o gigantică siluetă felină zugrăvită pe fundalul de un roșu întunecat al cerului. Ai fi zis că-i caricatura unui tigru negru într-o lume de umbre. Ceea ce-l descumpănea era faptul că pierduse contactul. Era înzestrat cu un sistem senzorial care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]