19,447 matches
-
ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl lovește în plin peste obrazul stîng, aruncîndu-l în plasa patului de fier. Mai gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum colțurile gurii lăsate în jos, ca într-o mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel saltă Lazăr dintr-un umăr a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului, cam prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi reamintesc și aici, la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț". Eu aș zice, în alt registru vorbind, că, așa cum era în text, eroul încerca depășirea momentului cu un simț al umorului, nu negru, ci trist, amar adevărat dispreț. De aceea nu-mi place finalul: eroul improvizează, în manieră folk, pe versuri de Blaga, despre existență. Nu ăsta a fost personajul de-a lungul celor trei acte. Ce pot ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în cauză. Au spus-o oameni mult mai mari acum două mii de ani. Anul trecut, cînd Doina învăța pentru Teatru, am văzut pe masa ei, într-o piesă, un rînd subliniat cu roșu, care spunea că o femeie plină de simț e o comoară pentru bărbatul ei. Și ați găsit așa ceva? întreabă Mihai. Da. Cred că da. Cel puțin nu-mi întoarce spatele cînd întind brațele spre ea și ăsta-i lucru mare. De ce zîmbești? Nimic... saltă din umeri Mihai, mușcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale, dar nu-i adevărat. Simțurile tale mor; ele nu se cer satisfăcute prin nici o pornire; ele mor prin inaniție, ca să zic așa. Ieri, o clipă, superbă clipă!, e drept am avut revelația unei explozii vulcanice din interiorul tău. Degeaba! Stratul de zgură e prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o. Domnule Vlădeanu, pufneșet Maria batjocoritoare bunul meu simț s-a consumat în întregime așteptîndu-te să văd pînă unde poți merge cu ridicolul, cît de caraghios poți fi. Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să mă dai afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dezvoltare. Bineînțeles că asta nu s-a întâmplat. Dar este interesant de observat că, în cadrul relației pe care o avea cu chestia, ținuse o evidență strictă a faptelor. Iar această latură a caracterului lui Carol, calitățile precum raționalitatea, pragmatismul și simțul practic - despre care o profesoară din școala primară declarase cândva că ar fi făcut parte din personalitatea lui Carol, dar care, cel puțin din câte știu eu, nu se manifestaseră până atunci -, începu să se evidențieze și în alte privințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de vedere sexual, dar, așa cum știm cu toții, odată stârnite, astfel de femei sunt greu de satisfăcut fără un efort considerabil. Carol se oprea de fiecare dată când mișcarea ajungea la apogeu și apoi revenea, mai puternic, mai apăsat. Își pierduse simțul măsurii, nu-și mai simțea noul membru, nu-și dădea seama nici de efectul pe care îl producea fiecare izbitură a capului lui Dan de marginea de lemn a patului. În schimb, toată lumea, ba nu, tot universul, se concentrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să râdă și iar să râdă. Odată eliberați, și-ar fi mijit ochii la lumină. Ar fi declarat: „Bull e cel care ne-a ținut în viață, cu duritatea, cu tăria lui de caracter și, mai presus de toate, cu simțul umorului“. Așa reușea Bull să-și apropie oamenii. Își privi în ochi noile organe genitale, le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan era suficient de sincer pentru a recunoaște față de sine că jocul de roluri de acolo semăna în mod sinistru cu șarada doctor-pacient pusă de curând în scenă de el și de Bull. Dar, așa cum am observat și mai devreme, simțul ironiei devenise atât de pronunțat la Alan încât orice element îl putea stimula. Cu toate acestea, ziua fusese dominată de imaginea lui Bull, care îi stricase și distracția din noaptea precedentă. „Nu m-am mai comportat niciodată așa“, se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zeițe ce zboară printre nori. Templul Fengxian este cea mai mare grotă de la Longmen, sculpturile de aici fiind reprezentate în stilul artistic al perioadei Tang (618-904 e.n). Încăperea de peste 30 m adăpostește un grup de sculpturi ce demonstrează un simț artistic desăvârșit al artistului care le-a realizat, statuia Lushena fiind apreciată ca o capodoperă fără egal. Statuia are o înălțime de aproximativ 17 m, având ca element distinctiv ochii care par să privească plini de înțelepciune și bunăvoință asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cunoscut și sub numele de Tao Qian, este părintele școlii de poezie idilică din China. A trăit în dinastia Jin de Est din secolul al IV-lea. Și-a trăit viața modest, sărac, adorând natura. Calitățile sale, simplitatea, virtuozitatea și simțul dezvoltat al dreptății, au fost admirate și elogiate de-a lungul secolelor de toate generațiile de literați și cărturari chinezi. Bunicul lui Tao Yuanming, Tao Kan, a adus contribuții însemnate la instaurarea dinastiei Jin de Est. Tatăl lui a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Hanqing însă nu-i disprețuia deloc, ba chiar își făcea prieteni printre ei. Se oferea să le fie regizor, uneori chiar prezenta spectacole pe scenă. Operele sale dramatice nu doar că reflectă suferințele celor ce muncesc, ci elogiază și cântă simțul dreptății, curajul și spiritul rebel al acestora. Capodopera sa, Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul, care abordează soarta tragică a tinerei femei pe nume Dou E, este catalogată drept una din cele zece tragedii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întemeiat dinastia Han, inaugurând una din cele mai prospere perioade din istoria Chinei. Descurcărețul Dongfang Shuo Poveștile despre înțelepciunea lui Dongfang Shuo circulă și acum în China. El a fost un cărturar din secolul al III-lea î.e.n., cu un simț dezvoltat al umorului. A început să lucreze ca slujbaș în Chang'an, capitala Chinei de atunci. În vremea aceea, la curtea imperială, caii erau îngrijiți de niște oameni pitici, care, deși nu dețineau un rang însemnat, aveau șansa să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o glumă sinistră. Pe viitor, cel care va relua acest obicei va fi imediat aruncat în apă. El va merge să-l vadă pe însuși zeul. De atunci, acest sacrificiu nu s-a mai practicat niciodată. Dotat cu inteligență și simț al responsabilității, Ximen Bao a condus apoi cu multă înțelepciune ținutul Yedi. Tian Ji la cursele de cai Celebrul strateg Sun Bin, autorul cărții Arta Războiului, a fost demnitar în statul Wei. Prigonit însă de colegul său, Pang Juan, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi pe un scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică „care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de profesori tineri și exclama deseori „les barbares!“. Pe atunci, în chip bizar, bunicul meu era un băiețel. Iar băiețeii, dintotdeauna, au fost înzestrați și ei cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de profesori tineri și exclama deseori „les barbares!“. Pe atunci, în chip bizar, bunicul meu era un băiețel. Iar băiețeii, dintotdeauna, au fost înzestrați și ei cu un simț special (nu olfactiv, precis) dacă apar în secret bomboane de ciocolată, prăjituri sau fursecuri sub propriul lor acoperiș. Mircea Chiril, neatent la înflorirea generației ’27 și la înmugurirea crizei economice din ’30, intra în odaia mătușii imediat după plecarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În pîntecul ei. Mă rog, termenul de chestie nu e tocmai adecvat, deși În burta ei creșteau Într-adevăr niște chestioare (mai precis, treisprezece), mai exact, era vorba despre un proces, genul de Întîmplare pe care lumea, cu uriașul ei simț al umorului, o numește un Eveniment Fericit. Nu era nici o Îndoială, avea să aibă loc, nu peste mult timp, un Eveniment Fericit. Singura Întrebare e : fericit pentru cine ? Pentru ea ? Pentru mine ? Cea mai mare parte a vieții mele, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să remarc anumite diferențe subtile Între ele. Mai Întîi, am observat că fiecare carte are o aromă specială - dulce, amară, acră, dulce-amăruie, rîncedă, sărată, picantă. Am constatat de asemenea că fiecare aromă - și, pe măsură ce trecea timpul și mi se ascuțeau simțurile, aroma fiecărei pagini, a fiecărei fraze și, În ultimă instanță, a fiecărui cuvînt - aducea cu ea o Întreagă gamă de imagini, de reprezentări În mintea lucrurilor despre care experiențele mele foarte limitate În așa-numita lume reală nu mă pregătiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
recompense care, din punctul meu de vedere, erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa mi s-a părut mie atunci, am numit-o Gaura de șobolan. I-aș fi putut spune, la fel de bine, și Poarta Cerurilor. După asta, am cam abandonat subsolul pentru cărțile infinit mai interesante de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă cele mai adorabile momente ale lui Norman se Întîmplau În zilele ploioase, cînd nu erau clienți În magazin, iar el se plimba pe coridoare Înarmat cu un pămătuf din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cuibul. Iar jos, cu litere care mi s-au părut insultător de mici, se afla numele E. J. Magoon. După ce am citit cartea, mi-am dat seama că angajații de la Astral Press, care Îl publicase În 1950, aveau un veritabil simț al hiperbolei - cartea nici gînd să fie cu vreun șobolan uriaș, deși, spre final, avea o groază de orașe incendiate. Vreme de un secol Întreg Înainte de vremea noastră, blînzii și extrem de inteligenții locuitori ai planetei Axi 12, localizată la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]