5,479 matches
-
insurgenții de la Cabaret Voltaire. Doar textele directorului revistei (poetul și dramaturgul german Hugo Ball) par a-i fi lăsat o excelentă impresie, dovadă această însemnare: „HUG BALL SCRIE FRUMOS ȘI VIRGIN HUG BALL E BĂIAT DEȘTEPT. HUGO BALL E BĂIAT SIMPATIC. ÎI TRADUC ARTICOLUL”. Scrisoarea conține pe verso — fără titlu și fără precizări suplimentare — textul poemului „Doleanțe“, publicat inițial în Noua revistă română, vol. XVIII, nr. 9, 24-31 mai 1915, și considerat de Șerban Cioculescu o „piatră de hotar în evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de circulație, accidente de higienă, acidente de arhitectură. Accidente sînt și regulamentele cari «organizează» construcția fiindcă nu există nici răspundere, nici orientare. Accident este și așa-numitul stil românesc. Dacă vreodată călătorilor străini Bucureștii s’au înfățișat sub o formă simpatică, azi ei vor pleca cu amintirea unui oraș de bîlci, unui conglomerat fără armonie, fără ordine, fără stil și fără suflet. Unde sînt edilii noștri? Dar a cui poate fi răspunderea în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se oprește în fața limitei, preferînd, în locul „mărginirii fatale a creatorului”, luciditatea „celui avizat”. Conștiința critică sterilizată învinge, așadar, spiritul creator. Raicu refuză totuși calificativul de „antiliteratură”: „Urmuz e un devotat al ideii de literatură (...) își iubește personajele de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o pistă pe care să se joace cu acele alge spinoase În formă de cartof și se jucase cu el și Îl lăsase să câștige. Amabilitatea profului În fața fanteziilor cretine ale fratelui ei o debusolase. Era un om atât de simpatic. Colegele ei de clasă erau toate Îndrăgostite de el și sperau ca profesoara titulară să nu se Întoarcă Încă din concediul de maternitate, pentru a-și relua postul. Dar ea, oricum, avea examenele În iunie, așa Încât anul viitor nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șmecher și priceput la tot felul de subterfugii, Înconjurat de femei cu obiceiuri discutabile, de figuri dubioase și de afaceriști meschini, cu timpul, acel om atât de diferit de el, imoral, mincinos, ușuratic și neobrăzat de fericit, Îi devenise chiar simpatic - și, de fapt, i-ar fi plăcut să fie ca el. Și ar fi vrut ca el să-l placă Într-adevăr. Să nu Îl vadă ca pe un simplu corp care avea să oprească glonțul destinat lui sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
noi, dar noi avem tot ce ne trebuie. Tatăl meu nu e foarte Înalt. Are câteva fire de păr alb și restul este negru. Seamănă cu un pește-spadă și de fapt are nasul foarte lung. Tatăl meu are un caracter simpatic, e vesel și ne face Întotdeauna să râdem și nu are defecte, doar unul. E bătrân și uneori când ne jucăm pe plajă lumea crede că e bunicul meu. Eu i-am spus că e bătrân. Tata spune că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
glume chinuitoare - așa cum făcuseră mai demult, când Îi agățaseră chiloții deasupra tablei - și Îl luau În râs pentru că avea ochii Încrucișați și se Îmbrăca aidoma unei căpușe. Și pentru că Aris se Îmbrăca și el ca o căpușă, Camillei Îi erau simpatice căpușele - acele creaturi minuscule, odioase, care trăiesc și printre oameni, comuniștii. Ea Îi iubea și pe nenorociți, adică pe săraci, care nu au nici o vină că sunt așa, căci Aris spune că Întâmplarea face să ne naștem fii ai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu o putea lăsa singură. Adică avea datoria morală de a preveni ceva ce i se putea Întâmpla. Emma Își spuse surprinsă: ce gentil este, vrea să-și piardă tot timpul acesta cu mine, iar eu nici măcar nu-i sunt simpatică. — Am lăsat mașina În parcarea din strada Veneto. Dumneavoastră unde locuiți? o Întrebă. — Imaginați-vă una dintre acele periferii despre care vorbeați - destul de degradată, din punct de vedere cultural, bineînțeles, răspunse Emma sarcastică. Sasha o Încasă și pe asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi urmări țopăind pe treptele de marmură. — Iubire, Îi spuse Maja Camillei, care o privea palidă, cu buzele lipsite de culoare și cu privirea dilatată de spaimă, Întoarce-te și cântă, e cântecelul tău. Dar Camilla nu se mișcă. — E simpatic prietenul tău, Kevin, adăugă pentru a o consola, altfel petrecerea s-ar fi transformat Într-o tragedie. Îl invităm și altă dată, când vrei tu. Camilla dădu din cap și se Întoarse fără chef la karaoke. Nu o mai credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa că e o minciună, dar Fioravanti Îndruga minciuni cu o asemenea convingere, Încât, În cele din urmă, ajungeai să crezi că sunt mai adevărate decât adevărul. În manifestele lui electorale, cu ochelari și cu părul răvășit, avea o față simpatică și onestă, Îți inspira Încredere. Chiar dacă nu o merita, Îi oferise această după-amiază Împreună cu copiii, iar el avea să-i fie recunoscător pentru totdeauna. Îi adresă un salut. Nu te supăra, domnule avocat, tu nu știai, nu aveai cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără să vrea - Își ucisese tatăl. Îi aducea aminte că și el Își ucisese tatăl, povestind Întâmplarea aceea cu atacul armat. În seara asta Însă, În momentul tragic, Îl pufni râsul, căci tati era În camera de alături, viu și simpatic. — Du-te de aici, Vale, Îți miros picioarele! o alungă Kevin, Împingând-o. Valentina aruncă În el cu o pernă. Dar poate că dihorul avea dreptate. După meci nu avusese Încă timp să facă duș. Ca să se răzbune, Îl Îngropă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fioravanti nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă vrei, poți să vii. Kevin ezită. Nu voia să-l părăsească pe Simba, care acum fugea În pădure și se Întâlnea cu simpaticul mistreț care Îl Învăța filozofia de viață, Hacuna Matata - care Înseamnă „Fără griji”. Însă i-ar fi plăcut să facă baie În cada aceea mare din Carlo Alberto. Cada bunicii Olimpia era pătrată, și nici măcar el nu reușea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îl simpatizase întotdeauna. Îl chema Mărineci. Tot ascultându-l pe acesta, își dădea seama că Pampu se schimbase. Știa că fusese un om îndatoritor și gata să facă tot ceea ce nu le plăcea celorlalți să facă. Le era cam tuturor simpatic, dar așa cum îți este drag un cățel. Nimeni din cei din jur nu se gândise la el ca la un adversar. Iar acum tăcerea lui senină, gesturile bruște și forța uluitoare cu care îl ridicase pe Iscru, cu pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să scrie. Publicase deja un roman, Vâna, și voia să ajungă un romancier de succes, să i se traducă operele și să intre în manualele școlare. De aceea avea grijă să frecventeze toate locurile în care erau scriitori, să fie simpatic, să se împrietenească, să discute, să dea de băut, în sfârșit, să intre în lumea literară. Iar acest mod agitat de a fi îl epuiza. Ca toți din neamul lui Ioniță Bubosu, și el era ambițios și bucuros să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dintr-odată ea n-a mai scris deloc. A rămas acolo și s-a măritat cu un suedez. Cu experiența lui, Andrei vedea în Giulia o fetiță care își căuta bărbat și de care el nu avea nevoie. Îi era simpatică și îi plăcea să stea cu ea, dar nici într-atâta încât s-o ia de nevastă. Știa că acum n-o să-l mai sune, cel puțin un timp, și cum pleca în Franța, nici nu-i mai păsa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
luase în primire pe femeia dezorientată, care nu avusese de gând să ajungă la spital, dar, dacă tot ajunsese, oricum avea destule boli și obsesii pe care să le povestească unui doctor, mai ales unuia atât de amabil, tânăr și simpatic. - Ce s-a-ntâmplat, doamnă? Ah, stați jos, văd înțepăturile de pe gâtul dumneavoastră, cum v-ați ales cu ele? Pare să fie ceva care a penetrat de două ori, vă doare? Nu. Aveți amețeli, vă este rău? OK! Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi inteligentă, simpatică și bună vânzătoare de gogoși. După o foarte atractivă prezentare a posibilităților turistice (la un moment dat aveam senzația că am nimerit în rai), ne-a întrebat ce dorim să vizităm. Destinațiile erau printre altele și cele alese de noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că se va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii oameni se tem de moarte. În timpul zilei, soarele îmi atenua fricile. Dimineața, înainte să ne doboare căldura, Re-nefer stătea cu mine și cu Nehesi și ne spunea povești simpatice din copilărie. Am văzut la un moment dat o rață și și-a amintit cum se ducea la vânătoare cu tatăl și cu frații ei, cel mai mare dintre ei fiind cel la care urma să ne găsim adăpost. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cartea? Nu face parte din marea literatură polițistă, iar personajele sînt la limita caricaturii, dar intriga e destul de bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar care e legătura Între Morineau și Mary? - Ryan! L-am căutat pe admiratorul tău, directorul Închisorii, am aflat că Morineau le dăduse benevol lecții de informatică deținuților, Între alții lui Ryan. Marie nu reușea să suprapună imaginea acelui tăntălău simpatic de Stéphane peste aceea a unei ființe machiavelice care manipulase pe toată lumea, Începînd cu ea. Lucas continuă: - A cerut să fie trimis la post pe insulă acum un an și jumătate! Ryan probabil că l-a plătit ca să ancheteze familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așezată pe un suport. Descuie vitrina, luă volumul și i-l Întinse cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor. Cerneala trebuie că era din aceea simpatică. Toate paginile erau albe. - S-a gîndit Într-adevăr la tot, mormăi ea, uluită. - Da. Nu vrea să-și bage cineva nasul În dedesubturile castelului. - Totuși nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu un zîmbet triumfător. El o deschise și frunzări paginile cu o mișcare rapidă a degetului mare. O expresie ciudată se așternu pe chipul lui. - Ce mai e? - Simpatică, zise el, Întinzîndu-i cartea, zeflemitor. Cerneala trebuie că era din aceea simpatică. Toate paginile erau albe. - S-a gîndit Într-adevăr la tot, mormăi ea, uluită. - Da. Nu vrea să-și bage cineva nasul În dedesubturile castelului. - Totuși nu-l putem dărîma piatră cu piatră. - Dar Îl putem percheziționa. Am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se trezi cu o durere de cap crâncenă și fără mari iluzii. Aflase despre Loc de la o secretară care se Întorcea de la un stagiu „Dezvoltare personală - gândire pozitivă”, cinci mii de franci pe zi. Ceruse catalogul pentru vacanța de vară: simpatic, asociativ, anarhist, cam știa genul. O notă statistică din josul paginii Îi reținuse totuși atenția: vara trecută, În perioada iulie-august, Locul găzduise 63% femei. Practic, două femei pe cap de bărbat; un coeficient excepțional. Se hotărî pe loc să rezerve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sarcina Înainta fără probleme, era incredibil de fericită. Dormea mult, mânca de toate; nu mai făceam dragoste, dar cred că ea nici nu observa. La ședințele de pregătire pentru naștere, Anne se Împrietenise cu alte femei; era sociabilă, sociabilă și simpatică, era o femeie plăcută. Când am aflat că va naște un băiat, am avut un șoc teribil. Din capul locului, era cum nu se poate mai rău, mă aștepta tot ce era mai rău. Ar fi trebuit să fiu fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]