4,151 matches
-
putea demonstra în ce constă conștiința pură, fenomenologică a "omului antitezelor"? Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific. Individuația își atinge scopul în momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze, este un postulat transcendent verificabil prin cercetări psihologice, dar imposibil de demonstrat științific. Individuația își atinge scopul în momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui Camil Petrescu se simte învăluită, cauza fiind un joc
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de a recupera o întreagă mitologie (și, deopotrivă, universaliile culturale), atunci ne explicăm mai ușor de ce scrierile lui Camil Petrescu se pretează la comparații cu textele altor scriitori, fie ei autohtoni sau europeni. Originile numinosului se găsesc tot în categoria Sinelui. Lucru explicabil, de altfel, fiindcă am văzut mai demult că fiind o noțiune eminamente empirică, Sinele semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate evidentă, echivalentă cu o valoare afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scrierile lui Camil Petrescu se pretează la comparații cu textele altor scriitori, fie ei autohtoni sau europeni. Originile numinosului se găsesc tot în categoria Sinelui. Lucru explicabil, de altfel, fiindcă am văzut mai demult că fiind o noțiune eminamente empirică, Sinele semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate evidentă, echivalentă cu o valoare afectivă apriorică. Un exemplu, la îndemâna celor inițiați în antropologie îl constituie mandalele. Reconsiderat dintr-o asemenea perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate evidentă, echivalentă cu o valoare afectivă apriorică. Un exemplu, la îndemâna celor inițiați în antropologie îl constituie mandalele. Reconsiderat dintr-o asemenea perspectivă, "...Sinele se dovedește a fi o reprezentare arhetipală care diferă de celelalte reprezentări de același tip prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței conținutului și a numinozității sale."75 Numinozitatea este una din cauzele care dau Sinelui un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței conținutului și a numinozității sale."75 Numinozitatea este una din cauzele care dau Sinelui un aspect irațional și care nu ar fi resimțit fără medierea Individuației: Țelul individuației este atins odată ce Sinele este Simțit ca fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații progresive simbol cu valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fiind ceva irațional, o existență nedefinibilă căreia eul nu i se opune și nu îi este subordonat, ci de care este atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
atașat."76 În triada atât de complexă, construită pe baza unei relații progresive simbol cu valoare numinoasă Sine Individuație, Sinele are poziția centrală și rolul decisiv. Este motivul pentru care Gilbert Durand îl va asemăna cu însăși umbra lui Dumnezeu: "Sinele este totalizarea, suprema armonie și sens a contrariilor străbătute de-a lungul procesului psihic; el nu este desigur Dumnezeu, dar reluând o vorbă a lui Souriau care ne duce într-o enanțiodromie fără sfârșit este "umbra", golul lui."77 Interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
situându-se astfel în opoziție cu Isus mergând pe ape: "Marea crâncenă de plumb visează salbe / Și resoarbe înveninată spume albe. Pe deasupra-i sârma-ntinsă între munți, / Pentru pașii mei alături, și mărunți."79 Ladima (și numai el!) este chiar Sinele lui Camil Petrescu, adică acea existență irațională și dificil de definit, dar căreia eul auctorial i se asociază involuntar. Desigur, Tudor Vianu (și, după el, o întreagă pleiadă de critici literari) aveau destule temeiuri să considere că, în Patul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de raportul scriitor-personaj: "Eroii lui Camil Petrescu au toți repeziciunea discursului și tonul acela tipic de iritație care sunt ale autorului însuși în scris, încât toți sub felurite veșminte par a purta capul multiplicat al vorbitorului la persoana întâia."80 Sinele, ca să elucidăm rolul acestuia în opera camilpetresciană, rezolvă și antagonismul dintre interior și exterior, confundându-se cu jocul destinului. Pe acesta, Jung îl asimilează noțiunii de individ, sau, la modul general, unui grup de indivizi care, printr-o relație de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opera camilpetresciană, rezolvă și antagonismul dintre interior și exterior, confundându-se cu jocul destinului. Pe acesta, Jung îl asimilează noțiunii de individ, sau, la modul general, unui grup de indivizi care, printr-o relație de complementaritate construiește o imagine completă: "Sinele ar putea fi caracterizat drept un fel de compensație a conflictului dintre interior și exterior. Această formulare este, probabil, adecvată, în măsura în care Sinele are caracterul a ceva ce este un rezultat, țel atins, ceva constituit numai treptat și devenit perceptibil cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sau, la modul general, unui grup de indivizi care, printr-o relație de complementaritate construiește o imagine completă: "Sinele ar putea fi caracterizat drept un fel de compensație a conflictului dintre interior și exterior. Această formulare este, probabil, adecvată, în măsura în care Sinele are caracterul a ceva ce este un rezultat, țel atins, ceva constituit numai treptat și devenit perceptibil cu mari eforturi. Sinele este, astfel, și scopul vieții, căci este expresia completă a jocului destinului, ce poartă denumirea de individ, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fi caracterizat drept un fel de compensație a conflictului dintre interior și exterior. Această formulare este, probabil, adecvată, în măsura în care Sinele are caracterul a ceva ce este un rezultat, țel atins, ceva constituit numai treptat și devenit perceptibil cu mari eforturi. Sinele este, astfel, și scopul vieții, căci este expresia completă a jocului destinului, ce poartă denumirea de individ, și nu doar a individului izolat, ci a unei grupări întregi în care unul îi este complementar celuilalt, formând o imagine completă."81
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
conferă rangul de Maestru într-o paradigmă de somități ale literelor alături de Turgheniev, Flaubert, William James etc. La Henry James se sesizează vâna didactică pronunțată și anume: caietele și jurnalele sale pot fi citite ca niște note de semninar ale Sinelui cu el însuși în care figura critică instruiește, încurajează și muștruluiește figura creatoare, căreia îi atribuie și îi prescrie teme exemplare. Restabilind adevărul în confruntarea Lovinescu-Petrescu, subliniem că istoricul și criticul literar, chiar neeliberat total de rea-voință, a fost interesat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
taină a noastră...Iubirea noastră pe care tu o vreai, așa cum spuneai mereu, izolată în înălțime, am dat-o pradă bârfelor prostești și grosolane."248 Natură superioară, dar cazuist iremediabil, Pietro trăiește aceeași dramă eminesciană generată de imposibilitatea reconcilierii cu sinele: "Pietro (ca de la capătul unui lung drum): S-a iscat în mine un gol pe care nimic nu-l mai poate umple. Ar trebui să mă pot reda pe mine mie însumi, dar nu mă mai pot regăsi."249 Supliciul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
insuflare a vieții prin valoarea creativă adăugată. Nu intenționăm, firește, să reluăm comentariile și trimiterile noastre la mitul lui Pygmelion (v. capitolele anterioare), dar fragmentul citat, întreg contextul, evocă, inevitabil, o astfel de corelație. Doamna T. însăși este conștientă că Sinele, Esența sa rezistă asalturilor locurilor comune, platitudinilor, vulgarităților etc. doar prin Privire. Scena erotică, în care partenerul este D., se consumă, dintr-o milă care "a înmuiat scheletul mândriei"333, iar, spre sfârșit, apare această recunoaștere: "Dar eu simțeam că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Humanitas, București, 1996; 62. Jung, C.G., Kerenyi, K., Copilul divin. Fecioara divină, Editura Amarcord, Timișoara, 1994; 63. Jung, C.G., În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul literar, București, 1994; 64. Jung, C.G., Opere complete, vol. al IX-lea (Aion Contribuții la simbolistica sinelui), Editura Trei, București, 2003; 65. Jung, C.G., Personalitate și transfer, Editura Teora, București, 1996; 66. Jung, C.G., Tipuri psihologice, Editura Humanitas, București, 1997; 67. Kierkegaard, S., Despre conceptul de ironie, în România literară, no. 47/2005; 68. Knight, G. W
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să insiste mai mult ca subiectul auzitor; • funcția evaluativă (orientativă) se deosebește de cea a auzitorului doar în cazul exteriorizării concluziilor (care, de multe ori, rămân nerostite). În schimb, în ceea ce privește funcțiile motivaționale ale limbajului (limbajul emoțional, limbajul drept afirmare a sinelui, reacțiile vegetative și spirala vicioasă), deosebirile sunt mult mai mici96. Toate aceste diferențe intime ale limbajului dintre individul sănătos și cel cu probleme de auz dau (și) diferențele psihice și de adaptare la comunitate. Dezorganizarea limbajului duce după sine și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
este doar una dintre cele nouă funcții generale ale limbajului, așa încât ea n-are cum să acapareze întreaga definiție. De aceea, noi am propus drept definiție: "Limbajul este un mod de exprimare al gândurilor și al sentimentelor, al personalității, a sinelui, în ultimă instanță"108. Această definiție nu exclude nici celelalte funcții generale ale limbajului, dar subliniază și un fapt deosebit de important: limbajul este una dintre formele și posibilitățile cele mai importante de a-ți afirma prezența în lume. Copilul de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
sunt limpezi, atât la subiecții cu autism, cât și la cei cu A.D.H.D., originea manifestările lor specifice rămâne (deocamdată) controversată. XII.1. Surdo-cecitatea Lipsa celor două simțuri care pot da handicap și care reprezintă principalele căi de relaționare cu sinele și cu mediul înconjurător, fiind obturate atât căile de acces ale informației, cât și principalele lor repere în vederea explorării și a alertelor, dar și modalități de exprimare a personalității (auzul ca cenzor al limbajului), cecitatea și cofoza opresc principalii stimuli
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și relaționareă ale conduitelor de sancționare ale adulților (sancțiuni corecteă, admisibilitatea morală față de copii mai mici și mai mari, ideea de justiție, egalitate față de evaluarea vinovăției etc. 2.1.3. Caracteristici afective Mai ales nxietatea și mecanismele de apărare ale sinelui prezintă Înțeres. Anxietatea camuflată poate duce la nervozitate, tulburări de somn, diverse ticuri, și chiar la fobia școlii, la inadaptare, panică etc. În viața școlară mică se formează Însă și stări afective numeroase legate de activitățile care se desfășoară În
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
polimorf și cronic, În care se include și comportamentul criminal; 3. Comportamentul agresiv ca expresie integrantă, nemijlocită a unei stări patologice, fie consecutivă unei afecțiuni neoropsihice preexistente, fie dobaâdită. Comportamentul agresiv este orientat nu numai În afara subiectului, ci și asupra sinelui. Și aici trebuie să diferențiem Între actele comportamentale autoagresive, forma cea mai gravă fiind suicidul și actele comportamentale care pot periclita sănătatea și echilibrul organismului (fumat, alcool, droguri. Elementul esențial de diferențiere Îl reprezintă prezența intenției autodistructive. Accepția noastră pentru
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
această monodie incantatorie cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia teologică a imaginarului deesc, cu amplitudinea discursului monosilabic, cu vraja auctorială a sinelui căzut În transa rugăciunii. La fel și Cătălina asemeni călugărilor penitenți psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic de unde hogea cheamă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
geneza Ființei multidimensionale, provenită, ca ființa dintâi, din apele unui "Sine-inițial" peste care se mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a umple până la refuz Vidul/ creat de prezența indezirabilă a Neantului,/ prin multiplicarea și perpetuarea/ nemărginită și neîncetată a Sinelui". În acest gen de texte, turația terminologiei prin care se vizează corporalizarea inefabilului ontologic este de bună seamă excesivă. Purificată semantic, expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan Amariței, intitulată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e cea mai tare"). Firesc, retragerea în sine se conjugă de obicei cu o nouă dezamăgire, a certitudinii că propria interioritate se lasă văzută ca un cocon imperfect, reflex al imperfecțiunii celeilalte, a exteriorității. Ultima patrie conotează, în primul rând, sinele uterin, din care și înspre care eroina dramaticei saga diurne și mai ales nocturne se mișcă, dar nu halucinant, ci lucid, obiectivându-și sau încercând să-și obiectiveze stările: "coconul în care zac mi s-a lipit de piele/ s-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]