21,041 matches
-
apriori și poate fi numit principiul transcendental a unității celor varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică însă implică presupoziția unei sinteze care, dacă cea dentăi e apriori necesară, cea din urmă trebuie să fie o sinteză apriorică. Deci unitatea transcendentală a apercepției se referă la sinteza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică însă implică presupoziția unei sinteze care, dacă cea dentăi e apriori necesară, cea din urmă trebuie să fie o sinteză apriorică. Deci unitatea transcendentală a apercepției se referă la sinteza pură a puterei de imaginație, ca o condiție apriorică a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la o conștiință transcendentală (care premerge esperiența concretă și spețială) adică conștiința de mine însumi ca apercepția primordială. Este așadar absolut necesar ca în cunoștința mea toată conștiința să aparție unei conștiinți (de mine însumi). Aici deci este o unitate sintetică apriori de recunoscut (a varietății conștiinței), care servă tot așa de bine drept fundament tuturor axiomelor sintetice apriori cari privesc cugetarea, precum și mod analog spațiul și timpul servesc axiomelor cari privesc forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primordială. Este așadar absolut necesar ca în cunoștința mea toată conștiința să aparție unei conștiinți (de mine însumi). Aici deci este o unitate sintetică apriori de recunoscut (a varietății conștiinței), care servă tot așa de bine drept fundament tuturor axiomelor sintetice apriori cari privesc cugetarea, precum și mod analog spațiul și timpul servesc axiomelor cari privesc forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic al cugetărei noastre în genere este că toate conștiințele empirice diverse trebuiesc să fie împreunate într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sintetică apriori de recunoscut (a varietății conștiinței), care servă tot așa de bine drept fundament tuturor axiomelor sintetice apriori cari privesc cugetarea, precum și mod analog spațiul și timpul servesc axiomelor cari privesc forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic al cugetărei noastre în genere este că toate conștiințele empirice diverse trebuiesc să fie împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu în raport la celelalte ( a căror unitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i indiferent, ba chiar realitatea ei ni-i indiferentă; principalul este că posibilitatea formei logice a toată cunoștința se bazează necesarminte pe referarea la această apercepție ca la o facultate. {EminescuOpXIV 413} mijlocul categoriilor sale, este un princip formal și sintetic a toată esperiența și că fenomenele au în raport necesar la inteligență. Acum vom expune sub ochi nexul necesar dintre inteligență și fenomene prin mijlocul categoriilor și vom lămuri-o începînd de jos în sus, adică de la cele empirice. Primul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și empirică a reproducției se numește asociația reprezentațiilor. Daca însă această unitate a asociației n-ar avea un temei obiectiv, adică dacă n-ar fi cu putință ca fenomene să fie altfel aprehendat de către imaginație decât sub condiția unei unități sintetice posibile a acestei aprehensiuni, atuncea ar fi ceva cu totul întîmplător ca fenomene să se potrivească într-un conex al cunoștințelor omenești. Căci, deși am avea facultatea de a asocia aprehensiuni, totuși ar rămânea nedeterminat și întîmplător dacă ele și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tuturor cunoștințelor acelora cari sânt să-mi aparție mie. După acest principiu toate fenomenele trebuie să vie astfel în suflet sau să fie aprehendat în așa fel încît să concorde cu unitatea apercepției, care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care de aceea e și obiectiv-necesară. Unitatea obiectivă a toată conștiința (empirică) într-o conștiință (apercepția primordială) este așadar condiția necesară a toată aprehensiunea posibilă, și afinitatea tuturor fenomenelor (depărtată ori apropiată) este consecvența necesară a unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
descoperim dacă n-am fi implicat-o noi înșine sau natura sufletului nostru. Căci această unitate a naturii e să fie necesară, adică o unitate de împreunare apriori sigură. Dar oare cum am putea noi să realizăm apriori o unitate sintetică dacă în izvoarele originare de cunoștință ale sufletului nostru n-ar fi conținute deja fundamentele subiective ale unei asemeni unități apriorice și dacă aceste condiții subiective n-ar avea totodată valabilitate obiectivă, constituind ele baza posibilității în genere de a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putință prin asta esperiența. Inteligența deci nu este numai o facultate de a face reguli prin compararea fenomenelor, ci ea este însăși legislațiunea naturei, adică: fără inteligență n-ar exista nicăieri natură, id est nu s-ar afla nicăieri unitatea sintetică a celor diverse din fenomene după reguli, căci fenomene nu au loc afară de noi, ci există numai în sensibilitatea noastră. Aceasta însă nu este cu putință, ca obiect al cunoștinței în experiență, cu toate câte ar conține, decât în unitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai așa precum toate fenomenele, oricât de varie ar și fi, trebuie cu necesitate să se conformeze în orice vreme cu condițiile formei pure a sensibilității. Deci inteligența pură este în categorii legea unității sintetice a tuturor fenomenelor și prin asta [... ] face abia cu putință experiența întru cât privește forma ei. În deducerea transcendentală a categoriilor însă nici n-avem a demonstra mai mult și altceva decât acest raport între inteligență și sensibilitate și, prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pure. Această doctrină transcendentală a puterei de judecată va conținea două capitole: cei dintâi va trata despre condiția sensibilă sub care singură noțiunile intelectuale pure pot fi întrebuințate, adică despre schematismul inteligenței pure; al doilea iar va trata despre județele sintetice cari sub aceste condiții decurg apriori din noțiunile intelectuale pure și sânt temeiul tuturor celorlalte cunoștințe apriorice, adică despre principiele inteligenței pure. CAPITOLUL ÎNTÎI AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE DESPRE PUTEREA DE JUDECATĂ SAU ANALITICA PRINCIPIELOR DESPRE SCHEMATISMUL NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE În
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu putință aplicarea celei dintâi asupra celui de al doilea. Această reprezentație mijlocitoare trebuie să fie curată (fără nimic empiric) și totuși pe de o parte intelectuală, pe de alta sensuală. O asemenea este schema transcendentală. Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a celor diverse din simțul interior, prin urmare ca condiția împreunărei tuturor reprezentațiilor, conține o diversitate apriorică în intuițiunea pură. Acuma o determinare de timp transcendentală e-ntr-atîta omogenă cu o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
DOILEA CAPITOL AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE A PUTEREI DE JUDECATĂ (SAU ANALITICA PRINCIPIELOR) SISTEMUL TUTUROR PRINCIPIELOR INTELIGENȚEI PURE În capitolul trecut am cumpănit puterea transcendentală de judecată numai după condițiile generale sub care ea-i îndreptățită de a întrebuința în județe sintetice noțiunile intelectuale pure. Acuma treaba noastră este de-a înfățoșa în legătură sistematică județele pe cari inteligența le produce într-adevăr în mod aprioric înarmată cu această precauțiune critică, la care treabă fără-ndoială tabla categoriilor ni va fi conducătorul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi] referite la lucruri în sine înșile, nu se țin de circumscripția prezentă a cercetării. Tot așa nici principiile matematice nu fac parte din acest sistem, pentru că sânt trase din intuiție și nu din noțiuni intelectuale curate, dar, fiind județe sintetice apriorice, totuși posibilitatea lor trebuie să fie obiect al discuției și-n acest loc, nu pentru a dovedi adevărul și siguranța lor apodictică, pentru că n-au trebuință de-o asemenea dovadă, ci pentru a face pricepută și a deduce posibilitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru că n-au trebuință de-o asemenea dovadă, ci pentru a face pricepută și a deduce posibilitatea unor 153 v asemenea cunoștinți apriorice evidente. Deci vom trebui să vorbim și despre principiul județelor analitice, și anume în antiteză de cele sintetice, cu cari proprie avem a face, pentru ca această contrapoziție a teoriei celor din urmă să se libereze de neânțelegere și să ni le puie înaintea ochilor cu toată firea lor proprie și caracteristică. ÎNTÎIA TĂIERE A PRINCIPIILOR ÎNȚELEGEREI PURE DESPRE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu-i poate contrazice fără a se nimici pe sine însăși preface acest principiu {EminescuOpXIV 424} într-o conditio sine qua non a adevărului cunoștinței noastre, dar nu în rațiune determinativă a lui. Având deci a face numai cu partea sintetică a cunoștințelor noastre, ne vom gândi de-a pururi de-a nu lucra în contra acestui principiu neviolabil, dar nu vom putea aștepta de la dânsul niciodată o dezlegare în privirea adevărului acestui soi de cunoștințe. Totuși există o formulă a acestu-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de acolo că dezlipim mai întîi un predicat al lucrului de noțiunea sa și apoi unim acest predicat cu contrariul său, ceea ce însă nu constituie o contradicție cu subiectul, ci numai cu predicatul lui, cu care fusese unit în mod sintetic, și anume atuncea numai când predicatul întîi și cel de-al doilea se pun în același timp. Daca zic "un om neînvățat nu-i învățat", atunci trebuie să adaog condiția "în aceeași vreme", căci acela care-ntr-o vreme e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vreme". Deci aceasta e cauza pentru care am schimbat mai sus astfel formula principiului încît se exprimă prin ea în mod lămurit natura unui principiu analitic. A DOUA TĂIERE A SISTEMULUI PRINCIPIILOR INTELIGENȚEI PURE DESPRE PRINCIPIUL SUPREM AL TUTUROR JUDECĂȚlLOR SINTETICE Explicarea cum de sânt posibile judecăți sintetice este o temă care n-are a face nimica cu logica generală, care nici numele logicii nu trebuie să-l cunoască. Dar într-o logică transcendentală acea esplicare este lucrul de căpetenie, ba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
am schimbat mai sus astfel formula principiului încît se exprimă prin ea în mod lămurit natura unui principiu analitic. A DOUA TĂIERE A SISTEMULUI PRINCIPIILOR INTELIGENȚEI PURE DESPRE PRINCIPIUL SUPREM AL TUTUROR JUDECĂȚlLOR SINTETICE Explicarea cum de sânt posibile judecăți sintetice este o temă care n-are a face nimica cu logica generală, care nici numele logicii nu trebuie să-l cunoască. Dar într-o logică transcendentală acea esplicare este lucrul de căpetenie, ba chiar unica temă când e vorba despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
temă care n-are a face nimica cu logica generală, care nici numele logicii nu trebuie să-l cunoască. Dar într-o logică transcendentală acea esplicare este lucrul de căpetenie, ba chiar unica temă când e vorba despre posibilitatea judecăților sintetice apriori și despre condițiile și sfera valabilității lor. Căci după dezlegarea acelei teme logica transcendentală poate satisface pe deplin scopul ei de-a hotărnici adică sfera și mărginile inteligenței pure. În judecata analitică eu rămân pe lângă noțiunea ce ni se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni se dă pentru a predica ceva despre ea. Dacă judecata analitică este să fie afirmativă, atuncea eu îi atribuiesc noțiunii ceea ce se cuprinde deja într-însa; dacă e să fie negativă, atuncea exclud de la noțiune contrariul ei. În judecățile sintetice însă eu trec dincolo de noțiunea 157 r dată, pentru a considera raportul dintre ea și un altceva cu totul altul decât ceea ce gândesc prin noțiunea dată; deci acest raport din judecățile sintetice nu este nici acela al identității, nici acela
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atuncea exclud de la noțiune contrariul ei. În judecățile sintetice însă eu trec dincolo de noțiunea 157 r dată, pentru a considera raportul dintre ea și un altceva cu totul altul decât ceea ce gândesc prin noțiunea dată; deci acest raport din judecățile sintetice nu este nici acela al identității, nici acela al contradicțiunii, iar de la judecată însăși nu poți vedea nici dacă-i adevărată, nici dacă-i greșită. Așadar să admitem cum că trebuie să ieși în afară de-o noțiune dată pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să ieși în afară de-o noțiune dată pentru a o compara cu altă sinteză, totuși mai trebuie un al treilea ce, în care să se nască abia sinteza a două noțiuni. Dar acest al treilea, ca mediu al judecăților sintetice, [ce este? ] Este numai complexul (Inbegriff) în care sânt toate reprezentările noastre și anume simțul intern (der innere Sinn) și forma lui cea apriori - timpul. Sinteza {EminescuOpXIV 425} reprezentărilor se-ntemeiază pe puterea imaginației, unitatea sintetică a lor însă (care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca mediu al judecăților sintetice, [ce este? ] Este numai complexul (Inbegriff) în care sânt toate reprezentările noastre și anume simțul intern (der innere Sinn) și forma lui cea apriori - timpul. Sinteza {EminescuOpXIV 425} reprezentărilor se-ntemeiază pe puterea imaginației, unitatea sintetică a lor însă (care-i necesară la judecată) se-ntemeiază pe unitatea apercepției. Aicea deci trebuie să căutăm posibilitatea judecăților sintetice și, fiindcă tustrele conțin izvoarele reprezentărilor apriori, vom trebui să căutăm tot aici și posibilitatea judecăților sintetice pure, ba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]