2,458 matches
-
și lumină în roșu (ce se stinse subit) povârnișul unui deal unde nu creștea nici iarbă nici pietre ci un măslin pitic ce se-neca în nori. (ianuarie 1947) Carnaval în oraș M-ați prefăcut într-o marionetă cu picioare spânzurând în încălțări cu vârfuri roșii Si nas prelung de carton. În jurul meu se perindă țurloaie cu nemiluita și roți amețitoare de mașini și străzi ce se încrucișează. Penumbre glisează de pe zidurile palatelor. Pentru dumnezeu, nu aruncați în mine cu prea
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
să aibă proprietăți și nici să fie nobili sau înnobilați, nu aveau voie să învețe să scrie și să citească în limba lor, iar dacă se întâmpla cumva ca o capră a unui român să roadă un prun, românul era spânzurat de acel prun (dintr-o hotărâre a Primăriei Sibiului, păstrată în documente)! Nostalgia pentru acest fel de tratament este, probabil, prezentă și puternică, este o valoare apreciată în cercuri închise. Altfel nici nu pot fi explicate o serie de fapte
Pornind de la mesajele formaţiei „Beatrice”… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296465_a_297794]
-
că Șolcan a umblat cu șiretlic și îndată l-a chemat la dânsul. Șolcan s-a apărat cu jalba pe care i-o dăduseră țiganii, dar Vodă n-a vrut să știe de nimic, ci a dat poruncă să-l spânzure. - Cu Pârcălabu a fost în voia ta, acum lasă să fie în voia mea. Mai pe urmă și-a tras Vodă cu seamă, și l-a iertat de copilăria care-o făcuse, după cum l-a iertat și pe boier de
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
nu le știa din Tatăl Nostru, ca să aibă cu acea iscălitură putere să te bată!... Așa-i treaba?...Lasă că mi ți-l voi învăța eu!... Ștefan-Vodă se făcu foc; porunci curtenilor să-l prindă pe Tolpa și să-l spânzure. Tolpa însă, când istorisea pârcălabul lui Vodă și când Vodă porunci să-l prindă și să-l spânzure, stătea la ușă și asculta toate, și cum a auzit aceasta, îndată s-a făcut nevăzut, ascunzându-se în grădina domnească, care
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
Lasă că mi ți-l voi învăța eu!... Ștefan-Vodă se făcu foc; porunci curtenilor să-l prindă pe Tolpa și să-l spânzure. Tolpa însă, când istorisea pârcălabul lui Vodă și când Vodă porunci să-l prindă și să-l spânzure, stătea la ușă și asculta toate, și cum a auzit aceasta, îndată s-a făcut nevăzut, ascunzându-se în grădina domnească, care era foarte mare, știind că acolo nu va da nimeni de dânsul, iar trecând mânia Domnului, poate să
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
acolo nu va da nimeni de dânsul, iar trecând mânia Domnului, poate să scape cu viață. În zadar l-au căutat curtenii să-l prindă, că Tolpa nu era nicăieri. El, bietul, de spaimă și de frică că va fi spânzurat, s-a ascuns în grădina aceea, așa că nici ziua mare cu lumina nu-l puteau afla, de l-ar fi tot căutat. Mai spre seară, fiind o zi frumoasă și călduroasă, ieși Ștefan-Vodă singur din curte și se duse la
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
tocmai în partea aceea unde era Tolpa ascuns. Țiganul văzând de departe că vine Vodă, se sui iute într-un măr și se legă cu brâul de care era încins peste mijloc de un crac, lăsându-și apoi picioarele să spânzure în jos, iar o ațișoară, pe care o avea, de asemenea, pe lângă dânsul, o legă de altă creangă deasupra capului său. Văzându-l așa, Vodă zise cu milă: - Zău că-mi pare rău de sărmanul Tolpa. Bietul, de bună seamă
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
legă de altă creangă deasupra capului său. Văzându-l așa, Vodă zise cu milă: - Zău că-mi pare rău de sărmanul Tolpa. Bietul, de bună seamă, auzind că am poruncit să-l omoare, pentru că a bătut pe pârcălabul, s-a spânzurat el singur, n-a mai așteptat pe alții... Tolpa numai trăgea cu urechea. - Dacă ar fi viu, eu l-aș ierta... - Fie în voia ta! strigă Tolpa, sărind jos și îmbrățișând picioarele Măriei-Sale. - Fie în voia ta! Bine că măcar
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]