KorAP: Find »[drukola/base=spart & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...155 >

3,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată, nu demult, s-a uitat În sus și a văzut-o pe Kay urmărindu-l, apoi l-a auzit făcînd gălăgie pe scări, insistînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
contează. Aș putea s-o aranjez, dac-aș vrea. Răsuci cana În mînă, Încîntat de ea. Lui Viv i se părea o vechitură bună de aruncat. Dar de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mașină. — E minunat, spuse Viv. Vorbeau În șoaptă. Își Întinseră mîinile și picioarele, apoi traversară prin iarbă pînă la marginea pîrÎului. CÎnd priviră de-a lungul malului, văzură, ascunsă pe jumătate de copaci, o clădire veche din piatră cu ferestrele sparte și acoperișul distrus. — E o moară, zise Reggie, mergînd În direcția aceea și luînd-o de mînă pe Viv. Vezi axul roții? CÎndva, ăsta a fost un rîu În toată regula. Ea Îl trase Înapoi. Ar putea să fie cineva acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
reveni și continuă să meargă fără să vorbească. Patridge tușea din cauza prafului. Mickey Îndepărtă nisipul, frecîndu-și ochii. Haosul domnea pretutindeni. Ori de cîte ori Kay punea piciorul să calce, lucrurile trosneau sub el sau i se Înfășurau În jurul gleznelor: geamuri sparte amestecate cu oglinzi sparte, vase, scaune, mese, perdele, pene dintr-o pernă sau pat, așchii mari de lemn. Lemnul o surprinse și mai mult pe Kay, chiar și acum: Înainte de război Își imaginase că toate casele erau făcute mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
meargă fără să vorbească. Patridge tușea din cauza prafului. Mickey Îndepărtă nisipul, frecîndu-și ochii. Haosul domnea pretutindeni. Ori de cîte ori Kay punea piciorul să calce, lucrurile trosneau sub el sau i se Înfășurau În jurul gleznelor: geamuri sparte amestecate cu oglinzi sparte, vase, scaune, mese, perdele, pene dintr-o pernă sau pat, așchii mari de lemn. Lemnul o surprinse și mai mult pe Kay, chiar și acum: Înainte de război Își imaginase că toate casele erau făcute mai mult sau mai puțin solide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Vino la parter, și-o să vezi ce facem noi doi. Se Întoarse În hol și Helen o urmă, coborînd cîteva trepte neluminate spre o cameră de la subsol, unde Întinsese, pe o masă pusă pe o capră, la lumina unei ferestre sparte, dar acoperite cu scînduri, diverse planuri și elevații ale caselor din piață. Îi arătă lui Helen cum marca distrugerile - simbolurile pe care le folosea, sistemul de măsurare, chestii de genul ăsta. — Pare o chestie foarte tehnică, zise Helen impresionată. — Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cîte ceva despre un anume detaliu sau un lucru distrus, dar, În general, umblau În tăcere. Camerele de la etajele superioare erau și mai deprimante decît cele de la parter. Dormitoarele aveau Încă paturi și garderoburi, iar acestea erau umede din cauza ferestrelor sparte, hainele vechi fiind mîncate de molii sau mucegăite. Părți din tavan căzuseră pe pardoseală. Cărțile și bibelourile zăceau pe jos, total distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete atîrna cu o față ciudată, pentru că sticla fusese spartă și căzuse, umplînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
holbă la ea nevenindu-i să creadă. N-o să le placă faptul că au fost străini pe-aici și și-au vîrÎt nasul În lucrurile lor. — Doar nu crezi că-i va deranja mai mult decît apa de ploaie, ferestrele sparte și bomba din pat? — Ploaia, bombele și ferestrele sînt simple lucruri, zise Helen. SÎnt impersonale, nu cum sînt oamenii... Crezi că sînt toantă. Julia o privea, clătinîndu-și capul. — Dimpotrivă, spuse ea Încet. ZÎmbea, dar vocea Îi era tristă. Mă gîndeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
devastate de explozii și foc. Crezu că-și amintește care dintre ele era casa Juliei, deși fusese aici o singură dată. Dar era sigură că a Juliei era la capătul uneia dintre casele Înșiruite. Își aminti că avea o treaptă spartă care ți se clătina sub picioare. Urcă treptele casei pe care credea că și-o amintește. Treptele erau crăpate, dar nu se clinteau. Poate că fuseseră reparate, presupuse ea. Brusc nu mai fu sigură dacă aceea era casa. Căută soneria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că identifică destul de clar formele turnurilor dărîmate și fleșele micșorate, În timp ce Helen se lupta să le distingă abia. Din cînd În cînd repezea lumina lanternei peste pămîntul devastat pentru a Îndruma privirea lui Helen; În lumină apăreau fragmente de sticlă spartă, petice de gheață și pete colorate: verdele și maroniul și argintiul urzicilor, ferigilor sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
toate arătau fantomatic - și-ți dădeau sentimentul de pămînt sterp, de loc bombardat, unde clădirile fuseseră complet distruse. Dacă străzile din jurul zonei Ludgate Circus erau liniștite, aici păreau total părăsite. Din cînd În cînd, Însă, se auzea jos, sub troturarele sparte, huruitul metroului; de parcă turme Întregi de vietăți nemulțumite se aruncau prin canalele orașului - așa cum, Într-un fel, erau și ele, se gîndea Helen. Strînse brațul Juliei mai tare. Întotdeauna trăiai starea asta deconcertantă cînd, În timpul camuflajului, părăseai locurile pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
e bine. Totuși, nu În interiorul bisericii. Nu, stăm aici. Dacă stăm În umbră, orice tîlhar de drumul mare sau cuțitar poate trece fără să ne bage de seamă. Merseră cu grijă În jurul turnului, mînă În mînă, ghidîndu-se după niște balustrade sparte și pipăind pămîntul accidentat. CÎte o rampă de trei sau patru trepte mici urca spre fiecare dintre ușile turnului; ele ajunseră la una dintre uși, și se așezară. Piatra era rece ca gheața. Ușile și zidurile din jur erau negre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Clement’s, spuse Julia, În timp ce mergeau, iar biserica trebuie să fie pe undeva pe-aici. Își roti lanterna, ezită, o făcu pe Helen să se oprească, apoi o luară din loc. Își continuară mersul, Împiedicîndu-se uneori de pietrele de pavaj sparte, bîjbîind În căutarea bordurilor care nu erau unde trebuia, căci lumina bruscă a reflectoarelor, apariția și dispariția neașteptată a umbrelor le dezorienta. În cele din urmă, ghiciră treptele albe ale unei biserici. Biserica, Însă, nu era St Clement’s ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că s-ar deranja măcar să iasă din adăpost? Dumnezeule! Ar putea să ne ducă măcar la primul etaj, cînd se dă Alarma. Ar putea să ne lase să dormim pe saltelele noastre În sala de recreere! Avea vocea sugrumată și spartă ca a unui adolescent, și Duncan Înțelese imediat cît de supărat era și cît Încercase pînă acum să nu-și ia În serios frica. Avea fața albă, Încordată și plină de sudoare. Părul i se ridicase, iar el și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și Mikey le luaseră cadavrele. Acum fuseseră trimise din nou; se Îndreptau spre o stradă puțin la est de Sloane Square. Kay dădu colțul și simți cum roțile dubiței Încep să scîrțîie. Drumul era plin de pietriș, pămînt și sticlă spartă. Încetini, tîrÎndu-se puțin, apoi se opri și coborî fereastra pentru că apăru un jandarm. Observă că mergea fără să se grăbească. — Prea tîrziu? Întrebă ea. Omul dădu din cap aprobator. Le luă și le arătă cadavrele. — Isuse, spuse Mickey. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
undeva la nord, și nu era un bubuit puternic ci mai curînd un vum Înăbușit. Acesta fu urmat de zgomotul unor obiecte care se prăbușeau pe undeva prin apropiere: lemne În cădere, țigle lunecînd și sunetul aproape muzical al sticlei sparte. Vreo doi cîini Începură să latre. Ce-a fost asta? strigă Mickey. Se dusese la ambulanță și scotea tărgile. Se Întîmplă ceva? — Așa se pare, spuse Kay. — O conductă de petrol? — Pariez că-i la vreo fabrică, zise gardianul frecîndu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Kay Îi Înfășura bandajul. Apoi puseră targa jos și Încercară să ridice corpul și să-l Întindă pe ea. Nu prea era loc, și În jur domnea o dezordine de nedescris: pămînt azvîrlit din grădină, ramuri din copac și țigle sparte. Începură să Îndepărteze mizeria cu piciorul, respirînd din ce În ce mai aspru În timp ce-o făceau, bodogănind și Înjurînd. Chiar așa, cînd numele lui Kay fu pronunțat În stradă - rostit insistent, fără să o cheme sau s-o strige cineva - ea auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
uită În oglindă și Îl văzu pe Hughes stînd pe jos, cu mîinile pe față și pe Mickey lipsită de vlagă, Învîrtindu-se fără rost, petrecînd-o cu privirea... Se forță să conducă foarte atent, chiar maniacal, pe strada plină de sticlă spartă, iar apoi, cînd drumul deveni mai neted, acceleră. În timp ce conducea, se gîndea la Helen, imaginîndu-și-o cum o văzuse ultima oară, cu multe ore Înainte: neatinsă, nevătămată. O văzu atît de clar Încît fu sigură că nu putea să fie nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

masa din bucătărie, de unde Învârte cu viteza melcului aerul gros ca o supă. S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme, exact când plecam de la ștrand, pe la ora 16, dar a fost mai degrabă sunetul unei pungi de hârtie sparte decât răgetul din toți bojocii de care e nevoie pentru a speria canicula. Dumnezeule, ce căldură. Și mirosul. Sunt În grădină, Îndepărtând voma lui Joshua Mayhew de pe covoraș. Voma din cereale e presărată cu minarete pastel de bezele. Am observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

anunță: —Trebuie să iau ceva. Continuați voi fără mine? și o zbughi pe ușă. Nu m-am mirat deloc. După cum am mai spus, Julie are maniere care lasă de dorit până peste poate, iar eu trebuie să-i plătesc oalele sparte. I-am explicat lui Charlie că nu-i prima oară când își lasă baltă prietenii în timpul cinei pentru expediții de cumpărături nocturne și că n-ar trebui să se simtă ofensat. Charlie dădu din umeri și se întoarse la farfuria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
de un Atac de Umilință extraordinaire, țipând că s-a zis cu logodna ei. Julie spunea c-avea pe ea doar o blană de șinșila furată, chiloți cu șnur, și-atât. E clar că trebuie să fi fost o nuntă spartă. Partea bună a pastilelor antianxietate de genul Xanax-ului este aceea că poți să te afli în epicentrul propriului tău dezastru romantic fără să bagi de seamă. Ar fi arătat dumnezeiește în rochie de mireasă. Oooofff, ce triiisstt. Vera Wang o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
întoarsă. —Înțeleg, i-am spus tristă. Vreau să spun, chiar mă atașasem de geanta aceea după atâta timp. Poți, totuși, să-i transmiți că am telefonat? Abătută, m-am prăbușit pe pat. Am fost o proastă și acum plăteam oalele sparte. Doream cu disperare să stau de vorbă cu cineva, dar nu îndrăzneam să le sun pe Lara sau Jolene. Probabil că nici n-ar fi vrut să vorbească cu mine. Nimeni n-o să mai vorbească cu mine vreodată când se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

printre mesele răsturnate, se afla Miguel. Împreună, păreau personaje dintr-un vis, Încercînd să-mi readucă În memorie amintiri pe care nu le puteam regăsi. — Eter? spuse Hennessy și rămase cugetînd, În timp ce Împingea Într-o parte cu pantoful un pahar spart. Da, bănuiesc că e folosit În industrie. Nu e bun de solvent? Probabil se găsește În laboratoarele de specialitate. — Dar de ce să nu folosească benzină simplă? Sau gaz de brichetă, În definitiv. Nimeni n-ar putea vreodată să depisteze așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
murit fericită. Am descoperit o seringă hipodermică... — Ce era-n ea... heroină? — Cine-ar putea ști? Focul a fost prea puternic, nu s-a mai putut analiza. Sub fereastră, poate apărate de aerul rece care năvălea de afară prin geamul spart, un televizor și un videorecorder supraviețuiseră neatinse. Telecomanda era pe noptieră, arătînd ca o ciocolată amăruie topită, cu cifrele Încă vizibile În masa informă de plastic. — Oare la ce program se uita? mi-a scăpat pe negîndite. Scuze... a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]