35,079 matches
-
propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată ce îmbracă inima, al cărei contur se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută...Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată ce îmbracă inima, al cărei contur se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Îmbrățișând prin veacuri trecutul României, Din cripta de la Putna, Ștefan spre noi privește. Sosit-a sol de Paște,în pragul ctitoriei, Foc viu ne e speranța, el spre altar pășește. Emoția străbate prin trup, întreaga țară. El s-a întors acasă, în strămoșeasca vatră. Purtat-a cu obidă, decenii de ocară. Însă astăzi, în genunchi sărută sfânta piatră. Deschis îi este drumul,spre a țării capitală
CHEMAREA NEAMULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383700_a_385029]
-
nu e o întâmplare. Totul se petrece datorită acțiunii sau inacțiunii. Suma deciziilor și hotărârilor, efectul cauză-efect. Nu mai fugi de tine ... de viață ... Lipsa de implicare duce la izolare. Nimeni nu poate știi ce năzuințe ai, ce planuri sau speranțe. Oferă libertate sufletului, încredere inimii, putere gândului! Acționează și vei învinge. Ți se pare cunoscut? Camelia C oct 2014 Referință Bibliografica: Stagnare / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1384, Anul IV, 15 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
STAGNARE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383686_a_385015]
-
Acasa > Stihuri > Semne > RENAȘTEREA SPERANȚEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1384 din 15 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când
RENAŞTEREA SPERANŢEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383690_a_385019]
-
Acasa > Stihuri > Semne > RENAȘTEREA SPERANȚEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1384 din 15 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în
RENAŞTEREA SPERANŢEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383690_a_385019]
-
Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflorii iară, cu muguri în noi destine. © Maria Filipoiu 7.10.2014 Referință Bibliografică: RENAȘTEREA SPERANȚEI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1384, Anul IV, 15 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
RENAŞTEREA SPERANŢEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383690_a_385019]
-
În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflorii iară, cu muguri în noi destine. © Maria Filipoiu 7.10.2014 Referință Bibliografică: RENAȘTEREA SPERANȚEI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1384, Anul IV, 15 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RENAŞTEREA SPERANŢEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383690_a_385019]
-
alegere, că ambele căutări se împletesc precum un dans al nesfârșitei creații dătătoare de rost și lumină. Volumul de versuri “Veșnic îndrăgostit” este o frumoasă mărturisire a unei iubiri de poet, cu toate ingredientele acesteia: romantism, pasiune, dor, nostalgie, dumnezeire, speranță, visare. Nici o trăire nu îi este străină, ba dimpotrivă, sufletul său este o harpă ce cântă în toate tonurile, ducându-și sentimentele până la culmi zeiești, demne de un poet adevărat. Comparațiile folosite sunt revelatoare, dând măsura intensității iubirii: “Când îmi
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
VIEȚUIRII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În Toamnă ruginie, cu ploi și cu răcoare se-așterne nostalgie de iubiri trecătoare. Ca trubadur prin viață, cu ani și anotimpuri, omul poartă speranță, s-o ducă-n alte chipuri. Iubirea-i doar o clipă din vis de fericire ce-n om se înfiripă cu a vieții menire. Dar în singurătate, omul vine pe lume. Și singur pleacă-n moarte, când viața îi apune
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
pleacă-n moarte, când viața îi apune. Pomii, doar își pierd frunza în rece vânt de Toamnă. Dar se revigorează după coșmar de Iarnă. Prin Toamna viețuirii, nostalgic trece omul. Că prin pecetea firii, Iarna îi curmă drumul. Iar când speranța moare din visuri efemere, își duce resemnare în lumea de himere. A omului iubire transpusă-n sentimente, se pierde-n amintire, cu șiruri de regrete. Nostalgia rămâne ancorată-n văl de timp, cu doruri și suspine. Să renască în alt
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
plânsul Toamnei prin geam. Dar văd o nouă viață în fetuși din ram. Cu alai de gânduri și idei noi mă-ntorc să creionez destin cu-al naturii soroc. Că-n mugurii din ram, viața-i infinită, de dragoste în speranța regăsită. Natura în pământ adoarme speranță, din leagănul morții să renască viață. Când suflet omenesc de chip mort se pierde, natura renaște priveliște verde. 30.08.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PLÂNSUL RUBINIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
o nouă viață în fetuși din ram. Cu alai de gânduri și idei noi mă-ntorc să creionez destin cu-al naturii soroc. Că-n mugurii din ram, viața-i infinită, de dragoste în speranța regăsită. Natura în pământ adoarme speranță, din leagănul morții să renască viață. Când suflet omenesc de chip mort se pierde, natura renaște priveliște verde. 30.08.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PLÂNSUL RUBINIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1381, Anul IV, 12 octombrie
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
gafă enormă! Am fost nevoit să mă întorc în Africa pentru încă un an de zile. Și s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Când am revenit în țară aflasem că ea se pregătea de căsătorie. S-a terminat cu speranța mea. — Anton, am clarificat primul punct din serialul trandafirii Deliei. O poveste cu iz romantic, foarte frumoasă, dar foarte naivă pe de altă parte. Doar nu erai adolescentul care dăruia trandafiri, erai un bărbat de vreo douăzeci și opt de ani. — Ștefan
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383743_a_385072]
-
în memoria tatălui meu, în ultimul. Am parcurs, cred, toată “gama” de emoții și sentimente pe care un om le adună în suflet de-a lungul întregii sale vieți: bucurie, tristețe, mânie, iubire, mai puțin ură (pentru că nu mă caracterizează), speranță, dezamăgire, pierderea persoanei iubite, dispariția definitivă a celor dragi etc., precum și perioadele aferente lor (copilărie, adolescență, maturitate, vârsta senectuții - respectiv bătrânețea). Deși s-a născut din “lacrimi și durere” (ca să citez dintr-o poezie de-a mea, care va apărea
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
decât bine omenirii prin aceea că mulți oameni vor lupta împotriva ispitelor, vor fi mai drepți, mai îngăduitori, nu vor fura, minte sau înjura. Chiar regimul sever alimentar recomandat de biserică este sănătate curată. Așadar credeți, credeți din tot sufletul. Speranțele voastre vor fi răsplătite! Nimeni nu știe ce va fi după moarte. Nu este imposibil ca Eu-l, sufletul, să se poată despărți de corpul gazdă și să zburde liber spre porțile raiului unde va fi primit dacă a fost
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 9 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383737_a_385066]
-
descoperit și l-a lansat ca scriitor de anvergură pe cel care peste 40 de ani avea să dea literaturii române și literaturii europene o operă impresionantă. Peste numai doi ani, în toamna anul 1973, pentru că Ștefan Dumitrescu era o speranță a literaturii române, Adrian Păunescu ține morțiș să-și deschidă celebrul și criticatul Cenaclu Flacăra cu poetul Ștefan Dumitrescu. Tânărul poet a citit la prima ședință a Cenaclului Flacăra un volum întreg de poezie, intitulat „NICOLAE LABIȘ-PORTRET COSMOGONIC”, volum care
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
Amu veniți după mine, mioarelor... Grăi Ioan, sculând oile culcate pe niște smocuri de iarbă, cu bota ce o avea în mână. Încet, cu mica turmă după el, a luat drumul Munteniei. Amândoi coborau pe căi diferite, având în suflet speranța. În urma lor tricolorul arborat pe cea mai înaltă stâncă flutura pe cerul înalbăstrit de senin. --------------------- Al Florin ȚENE Cluj-Napoca august 2014 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - ION ȘI IOAN - ÎNȚELEPȚII DIN TRANSALPINA / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
mai mult, așa cum obișnuiam noi doi. Credeam că m-ai este vreme! Uite cum vine sfârșitul, fără să te pregătească prea mult. A suferit puțin, dragul meu tată, măcar acest gând mă liniștește. Acum, tu și mama sunteți viața și speranța mea. Delia l-a așteptat pe Anton, a doua zi după înmormântare, acasă la părinții ei. Așa au hotărât. Ea urma să plece a doua zi, de dimineață. Acum, Anton avea o problemă în plus. Cum să procedez cu mama
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-ai risipit privirea-n portativ Cu ochii tăi adânci de fica ploii Și-arând în gânduri timpul relativ Ai încolțit semințele nevoii . Și-ai prăvălit de sus cerul senin S-adapi speranțele să prindă viață Punând o picătură de venin Aprofundezi senzația de dulceață. Cu trandafirii înfloriți pe buze Dai foc la vise noaptea să mi-o ardă Și-apoi zâmbind șăgalnic îți ceri scuze Lăsându-mi ochii-n ochii-ți să
SINGURA VINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383786_a_385115]
-
venit înghețul. Am așteptat căldura cu care eram obișnuiți dar au trecut mii de Zene și nu am mai simțit căldură. Ne-am obișnuit, ne-am acomodat, dar a venit foamea ! S-au terminat rezervele ! Știam că vom muri ! O speranță enormă a apărut în VOL -ul următor. Un Geniu ! El ne-a salvat ! Aveam a o singură posibilitate, să pătrundem în interiorul casei noastre. Acolo, în adâncuri vom trăi, zene. Vom crea, vom rezista. Privește, aici vezi exodul nostru. Acesta s-
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
ne-ar înveli-apoi, Ar prăvăli din ceruri pământ făcând Olimpul, Doar ca să uite-o clipă dorințele din noi. Dar am să tac ca noaptea ascunsă după umbre Căci amăgirii azi nu vreau să-i dau tribut Vreau să-mi păstrez speranța și nu vreau gânduri sumbre Vorbindu-ți de ceva ce să am aș fi vrut... de Gabriela Mimi Boroianu 19.10.2014 Referință Bibliografică: Și de ți-aș povesti / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1388, Anul
ȘI DE ȚI-AŞ POVESTI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383797_a_385126]
-
arunca în jos, în hăuri de beznă, unde Marele Întuneric, stăpânul haosului le murdărea cu duhori infecte. Bietele suflete...! Cum se mai răsuceau acolo ca animalele în cușcă! Încercau disperate să se ridice din nou spre Lumina cea salvatoare, în speranța să le curețe de petele murdare. Unele reușeau să se ridice și să strălucească în câmpul luminos. Dar altele, îngreunate de cele pete, se zbuciumau în zadar și cădeau tot mai jos, în prăpastia Întunericului. Și tot așa, vârtej după
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
spune că dacă sunt multe, poate că, tot multe împlinești..? Ori, ca să fi un om de succes trebuie să ai doar un singur țel, încercând cu stăruință să-l împlinești pe acesta? Maestro Eugen Doga: Fără iluzii, fără miraje, fără speranțele îndreptate spre ceva important pentru viață ta, uneori chiar fiind ele prea departe de realitate, nu există mișcare înainte, nu există cuceriri spre cele mai înalte culmi, nu există creație. Nu este nici chiar dragoste. Călătorii în deșerturile Africii or
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
mine s-au adunat sclipirile astrale ce le-am cules de la acești mari artiști și le-am împletit împrerună într-o cunună de diamante, pe care noi am pus-o pe capul neamului nostru și așa dezbinat și anevoios cu speranța... Cine știe oare dacă această cunună se va încununa cândva cu marea noastră familie a neamului nostru întregit, ce anume i-ar putea fi adunat la o masă rotundă (?), la care noi trustrei am petrecut copilăria și am gustat mămăliguța
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]