11,560 matches
-
devenit bine majore și vă este gândul numai la sex și la profesori. - Exista o concurență, iar tu reprezentai un fel de trofeu pentru unele dintre noi. Era un pariu nedeclarat. Cine reușește prima să-ți mototolească lenjeria patului. - Mă speriați cu nebunia voastră! Bine că voi scăpa în curând de statutul de burlac, căsătorindu-mă. - Și cine-i fericita? - Lasă, nu mai fi tu atât de curioasă! Toate la timpul lor. Acum ai grijă ce faci cu viitorul tău, chiar dacă
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
ce noi cuceriri am reușit să mai fac. - Așa proceda? - Da bineînțeles, așa că mulțumește-te, că nu te-a prins în mreje. - Da voi ce credeați, că eu eram un al doilea Rasputin, un nou Don Juan? Începeți să mă speriați! Mă bucur că ați terminat liceul și că ne vom urma drumurile noastre spre ceea ce ne va dicta inima. Așa s-a despărțit Condurache de cele două olimpice ale sale. Se mira, cum de nu-și dăduse seamă că el
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
lăsase încă din noaptea ce abia trecuse, îi dârdâiau mâinile pe ziarul încrețit și el, poate, de frig. Nu răspundea la puținele semne de salut. Era adâncit în gânduri. Doar când îl trase vecinul de mânecă tresări și se uită speriat la el. - Ce-ți veni omule? Îți arde de glume? - Parcă... așa puțin, că te-am văzut pironit în meditație adâncă. - Ba, să crezi tu! Sunt treburi mai grave, vecine... - Și, chiar atât de grave? Mergi în casă și meditează
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
norii pe timp rătăcit. Prin albul strecurat pe cadranul zilei, Chipuri, cu speranțele-n vis, împletesc fum, Peste imprevizibila clipă-a milei. Sufletu-mi intră-n acest imperiu, acum! Țâșnesc nemaipomenite situații Proiectate alb pe un ecran aburos, Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveșmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul
BĂTAIA VÂNTULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384110_a_385439]
-
în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveșmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
din strălucirea de la Hollywood, în mijlocul cotidian al vieții lor de muritori.Lui nu îi cere nimeni, nici nu-și dorește chiar atât de tare. La puțin timp după ce i se oferise rolul,într-un moment mai liniștit de rațiune,se speriase la gândul că cineva din trecutul lui întunecat, o să îl recunoască. Aflase apoi că „grecul ” are o înfățișare diferită și excentrică și se mai liniștise. Hotărâse că bărbuța s-o păstreze în continuare ,căci, la fel ca personajul ,dorea să
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
îmbraci, lasă că o îmbrac eu... - Începe să o îmbrace, dar Anastasia nu stă o clipă locului. Aleargă prin casă, Catinca țipă la ea, apoi începe să plângă. O îmbracă până la urmă, dar vede că timpul a trecut și se sperie. Stă, uimită, în fața ciorapilor cu care trebuie să se încalte, erau ciorapi fini de matase ce se asortau cu rochia, că doar era acum fetiță mare. - - Ce faci Catinca nu te încalți? - - Ba, mă încalț! Dar... dacă ciorapii sunt rupți
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
Nu-i bai! Asta-i la noi de când lumea! E un obicei încetățenit din tată-n fiu să rostești când o pui la jug: „Na, boalo! Hăis, Joiano! Cea, Priano!” - Uf! - răsuflară ușurați cei doi parlamentari. Ce ne-ați mai speriat cu glumele dumneavoastră! - Calmați-vă, oameni buni, interveni împăciuitoare primărița. - V-ați zbătut singură să ne faceți o școală elementară și să nu desființeze biserica, căci domnii de la capitală parcă sunt mori de vânt și nu v-au luat în
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
familie plutea în lumea fascinantă a viselor. Din nou acel glas răgușit tuși de două ori de se zguduiră pereții și geamurile de la ferestre: - Pătrule!... Trezește-te, bre, odată!... Pătrule!... Prin somn bărbatul auzi chemarea și dintr-o dată deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se brusc, se trezi pe podea. Zgomotul produs o făcu pe Elena să sară buimacă din somn. - Petruț, unde fugi? - întrebă înspăimântată prin întuneric. - Nu fug nicăieri! Am avut un coșmar. Visam că eram cu
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
în spatele soțului tremurând ușor. - Iubito, tu stai în casă, zise bărbatul, și se apropie cu oarecare reținere. Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ne-am întâlnit și cu alte ocazii când făceam pe sperietoarea pe la ferestrele tale la doleanțele Buhei! Ha, ha, ha! Ce mă mai distram când
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ne-am întâlnit și cu alte ocazii când făceam pe sperietoarea pe la ferestrele tale la doleanțele Buhei! Ha, ha, ha! Ce mă mai distram când te speriam! Ha, ha, ha!... Baba își îngroșase gluma și nu pricepea în prostia sa că eu de fapt am altă treabă cu tine. Pătru se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
hectare de teren, etichetat chiabur, supus permanent hărțuielilor din partea organelor locale, se săturase de birurile umilitoare, se săturase să fugă permanent din calea perceptorului și a colectorului de produse care îi băteau mereu în poartă, amenințându-l, încercând să îl sperie în fel și chip. Bietul om ajunsese să cumpere de la alți localnici și de prin alte localități chiar, brânză, ouă, lapte, carne, lână și altele pentru a-și acoperi cotele uriașe ce-i erau solicitate de către Sfatul Popular. Celebrul „Carnet
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
uitării drum și-n inimă focul este scrum și fum, dar iubirea veche și-a găsit pereche dragostea de-acum. Cerbii deznădejdii din copite bat, scormonind primejdii de ne-nlăturat, când, din munți de teamă, vânt de dor destramă sufletu-mi speriat. Dar de ce te caut și te chem mereu cu-al speranței flaut când ascuns sunt eu? Dacă ies din pleoape te zăresc aproape, lângă visul meu. Ai rămas în locul unde te-am lăsat, lângă nenorocul care ne-a surpat, dragostea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
simți...privește, Totul e jocul de lumini Și umbre...pașii ..ești....nu ești! Talentul îi rămăsese în umbră Și viața i se topise-n suferință, Greu făcu pasul de-ași vedea-n lumină Frica, devine puterea ei secretă! Ce o speria cândva ,acum o liniștește Punând dorința vieții în noi semințe De vers,ea iubind-o se hrănește Și-n poezia luminii ei se regăsește! Referință Bibliografică: Pași de lumini și umbre / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912
PAŞI DE LUMINI ŞI UMBRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383384_a_384713]
-
nu crezi ? Și vreau să-ți mai spun ceva, universul ne trimite semne, dacă suntem atenți, roibul ăla din vis ... a fost un semn, roibul - vecinul frumos, dar incompatibil, mi te-a „prins„ într-un final, vezi bine ! nu te speria, tocmai încerci să te eliberezi, să scapi din ademeniri ridicole, gândește-te cine e celălalt, „fără culoare„ , tatăl său ? Energia din umbră, cel care a „proiectat „ parcursul vieții tale, îți dai seama că i-ai permis așa ceva ? Invitația ar fi
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
glezna piciorului înfășurată într-o foaie de varză și legată cu pânză groasă, din cauza reumatismului ce-l sâcâie tot mai tare în ultima vreme. „Harrr !! Haarrrr !! uliul la găini ! Strigă el din pragul ușii. Lătră și Medi, cățelul. Găinile sunt speriate, cocoșul le adună în jurul lui ... Pericolul trece repede. Ea nu se plânge de sănătate, dar, când se ridică, face primii pași anevoie, parcă i-ar pune cineva piedici. El își luă laibărul , își trase cismele de gumă și se duse
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
vârstnicii”, o taxă imediat Gloria. - Da? Ce anume? - Asta-i acum! Noi te-am întrebat ce ai discutat cu tânărul? pară mama încercând să-și etaleze cel mai simpatic zâmbet fals, pe un ton iritat. - Nu, dar... - Lasă, nu te speria că nu despre voi am discutat cu toate că merita să o facem. - Da? De ce? întrebă Dalia simțind iritarea din glasul ei. - Erați o pereche foarte potrivită, răspunse Gloria. Flăcăul e un tânăr simpatic. - Abia de ne-am cunoscut... - Ce are a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
său să-l cheme lângă strană Și orice ideal îi va-mplini. Căci astăzi s-a pătruns de libertate, Chiar Soarele i-a dat un adevăr, De-aceea cu regească bunătate Luase pentru paj în mână-un măr. Firav și speriat el se îndreaptă Și-așteaptă-nfrigurat eliberarea, Dar Luna îl privește înțeleaptă, Cu glasu-n șoaptă-i pune întrebarea. Răspunsul i-a venit sfios și stins Că-n visele-i mărunte a zărit Prin largile vârtejuri de cuprins O floare prea albastră în
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
nr. 1383 din 14 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Transpiră încă noaptea îmbrățișând ziua de octombrie cu sărutări prelungi în ierburile trezirii. Iar soarele alintă amiaza cu dezmierdări-raze într-o călduroasă detașare. Se simte seva încolțirii în întârziate inflorescențe liliachii speriate de arămiul nostalgiei frunzelor căzătoare. Așa cum îi mai las loc gândului tău în prezentul clipei sub răscolitoare aduceri-aminte! Referință Bibliografică: Tomnatică respirare / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
TOMNATICĂ RESPIRARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383559_a_384888]
-
distrat cu capul deasupra de nori, trecea ca o gondolă pe un canal, vopsindu-și iubirile în culori calde. Cu mâinile întinse a ramuri de copac, rămânea cu ele-n aer fără rost. Se descoperă într-un târziu și se sperie de se naște în mine dezaprobarea și-l ignor. Omul acesta rămâne închis în el, seamănă c-un dezmoștenit în letargie nu face altceva privește abătut și pare că se bucură-n sine. Își fixează ochii într-un punct fix
OMUL ÎN EUFORIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383558_a_384887]
-
răsărit de soare, ceață, ploaie sau senin Dar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin... De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut doar noi Când plecat-am împreună să luptăm în viață goi. Eram fragezi din plămadă, speriați de larga lume Cruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anume Ce era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnat Pentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat, Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne simțire
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
tinerețiiA fost răsărit de soare, ceață, ploaie sau seninDar privind frumos în urmă, sufletul ne este plin...De-amintiri ce-n unic glas, parte am avut doar noiCând plecat-am împreună să luptăm în viață goi.Eram fragezi din plămadă, speriați de larga lumeCruzi la minte și la trup, dar iubeam ceva anumeCe era doară al nostru, lucru mic și ne-nsemnatPentru unii...însă pentru noi chemare, dovedit adevărat,Ce bătea în piept cu forță răscolindu-ne simțire,Dând fiori frumoși
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Ignat și cosea cojoace cu blăniță, pentru cucoane, ori cu nasturi de os, pentru domni. M-am uitat în ochii lui mari, de culoarea mării. Mă vedeam pe mine! Doar eu eram în ochii lui înlăcrimați. “Claudia!”, “Caudia, nu mă speria!” Mă simțeam zguduită puternic. Ca trezită din vis, o zării, cu coada ochiului, pe mama, lângă mine, în camera noastră anostă. Raiul cel verde dispăruse. Continuam să mă uit în ochii bunicului. Erau ochii mei! Eu eram în fața oglinzii! “Mi-
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
frumoasă a dispărut ceea ce se numește familie. Stingher, Anton se așeză în fotoliu. Imediat, Delia îi aduse un pahar de suc sau poate ceai își spuse Anton privind la pahar. — E suc de portocale nu e alcool acolo, nu te speria. Dar poate îți este sete. Se priveau unul pe altul cu emoție. Parcă acolo sus, în Poiană în atmosfera de sărbătoare nu a fost atât de greu. Acum nu știau ce să-și spună. Îi salvă Dana care intră în
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]