3,995 matches
-
regulă, zise Ritchie-Smollet cu voce tare. Lanark se întoarse și-l văzu cum își strînge trusa. Micuțul pare că stă bine în sus și așa mai departe. Dacă insistă să nască aici, cred că ne putem descurca. — Aici? întrebă Lanark speriat. — Adică, nu la spital. Oricum, vă las să aveți parte de odihna binemeritată. Ieși trăgînd draperia roșie peste ușă. Rima murmură. — Vino în spatele meu. El se supuse, și ea își apăsă lacomă tălpile înghețate de gambele lui, dar spatele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spirală și apoi merse pe marginea ferestrei, prin podul cu orgă și pe lîngă nișele mansardei. Rima și Alex nu erau în nici una. O apucă spre bucătărie și se uită lung la Frankie și Jack, care își ridicară privirea, speriați, de pe cărți. — Unde sînt? întrebă el. Urmă un moment de tăcere jenantă, apoi Frankie zise cu o voce scăzută: — A spus că ți-a lăsat un bilet. Se întoarse și găsi dormitorul gol. Un bilet era pus pe patul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Care Mechtilde ?“, s-a mirat Zenobia; iar când i-am spus ce citeam, mi-a mărturisit că nu știa nimic despre nici o Mechtilde, dar că nu suporta ura; vorbise așa, într-o doară, și părea mai mirată decât mine, mai speriată chiar, ai fi zis că voia să-și ceară scuze. * Plajele litoralului peruvian al Oceanului Pacific au fost invadate de uriașe meduze multicolore, smulse de furtuni din adâncuri. 13. Altă dată, când am căpătat două bilete la circ, am stricat fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mă întoarcă, să readucă îngerul în closetul comun al mentalului și rătăceam prin imensul pustiu al revanșei), o rugam să-mi citească din cine știe ce carte, uitată de Maria. O dată, a nimerit niște poeme în flamandă. Atunci glasul ei ușor speriat mi-a șoptit în întuneric : „Sunt într-o limbă străină...“. „Nu-i nimic“, i-am spus. „Cu atât mai bine...“ Ea și-a plimbat degetele peste file și a început să citească, sunetele păreau ciudate pentru urechile noastre, dar noi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
batista dumitale, s-o folosesc cinstit“, i-am spus mutându-mi fruntea pe umerii lui, „pentru că mă duc să-mi văd familia, o mamă văduvă și poate muribundă și o tânără oligofrenă, soră-mea mai mare“. Bătrânelul m-a privit speriat, s-a tras înapoi și a șters-o cât a putut mai repede cu toate că îi spusesem numai adevăruri. Era un joc frumos și necesar, voiam să mă echilibrez; ca de obicei, în dimineața aceea se petrecuseră prea multe, Zenobia plecase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
conțin toxine cu efecte asemănătoare cu ale alcoo lului. 13. Maria mă aștepta cine știe de când, mi-a deschis înainte de a bate la ușă. Am intrat odată cu răbufnelile vântului. „Mă temeam că n-ai să vii“, mi-a spus, părea speriată. Am trecut prin vreo două-trei încăperi până în camera ei, n-am s-o descriu. Am să spun doar că acolo se aflau, printre altele, două fotolii, o măsuță și o sofa. Ar fi putut să mi placă dacă în lumina
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai nici o vină“, am spus. „Eu te consider și așa un înțelept, deși înțelepciunea dumitale, ca și urechea, mi se pare cam împuțită... Dar hai să ne închipuim că am venit să-ți pun întrebarea...“ „Ce întrebare ?“ Părea amuzat și speriat, în același timp. Ridicase sprâncenele și încrețise fruntea, ai fi zis că era gata să pufnească în râs sau s-o ia la fugă. „N-avea grijă, domnule Sima“, l-am liniștit eu, „n-am să pun întrebarea la care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca să băgăm curent în planșeele navei, la toate cele treizeci de etaje, pe o suprafață de circa două mile pătrate? Grosvenor nu-l putea vedea pe mecanicul-șef, dar ajungea să-i audă glasul ca să-și dea seama cât de speriat era: - Aș putea face treaba asta cam într-o oră, însă cu riscul de a distruge nava. Nu vreau să intru în detalii, dar să știți că o energizare necontrolată ar putea provoca moartea tuturor membrilor expediției. - Totuși, ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
monstrul făcu un salt și dispăru în perete, cu fizician cu tot. O clipă, Grosvenor crezu că e victima unei iluzii optice. Vedea însă cât se poate de clar peretele dur și strălucitor, iar lângă acesta, unsprezece oameni nădușiți și speriați, dintre care șapte își frământau zadarnic armele. - Suntem pierduți! Bâigui unul dintre ei. Dacă-i în stare să ne modifice structurile atomice și să ne treacă printr-un perete solid, ne luptăm cu el fără sorți de izbândă! Remarca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, păcătoșii, robii tăi - și Epiharia își făcu o cruce mare și apăsată, sfârșită pe umărul stâng-amin. Când gândul ei ajunse la păcătoșii, ca la o chemare, bărbatul se îndreptă spre ea. Speriată, își feri privirea și și-o ascunse lateral, în scutul Sfântului Gheorghe, care de veacuri întregi ucidea cu aceeași suliță același Balaur. — Bună seara... ăăă, doamnă. — Doamne ajută! Epiharia avea fața rotundă, ca de copil, pielița obrazului albă și o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada, acoperindu-i cu totul pe copii, el, un bariton cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai chinuită față din lume și mi-era într adevăr foarte greu, fiindcă voiam să fac ce voia el, dar nu puteam, din cauza întâmplării care a ales să existe altcineva mai important pentru mine. Dar când mi-a văzut privirea speriată, s-a stăpânit, mi-a luat mâna, care era rece, cum altfel?, și-a rostit cu alt ton, distant și aproape rău, care mi-a făcut și mie rău, de parcă mi-ar fi dat un brânci pe scări: — Femeile ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
București. De fapt, fără Nicu, pe care să-l pună la curent cu ce e la gazetă, nici nu-i mai venea să citească. — Bată-te norocul, tocmai la mătăluță mă gândeam. Da ce-i, ce s-a petrecut? întrebă speriat, când văzu că băiatul, alb tot de viscol, cară colivia cu o Pestriță foarte necăjită înlăuntru. Nicu arăta la fel de jigărit ca pasărea, sprâncenele i se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu multe trăsuri și birje și țurțuri lungi la case. Și ceva mai jos de clădirea ziarului Indépendance, un domn, o, îl cunoștea, era conu Costache, mânios, cu bastonul ridicat amenințător. Iar de cealaltă parte, printre trăsuri, un băiat alergând speriat, gata să fie lovit de niște cai. Se mai vedea un vizitiu care trage de hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu arsenale și magazine de arme că și-au ales tocmai proprietatea celui mai antipatizat individ din oraș, flatând sentimentele celorlalți. Dar iscusința lor vicleană făcea ca asigurarea eșecului acestei șmecherii să devină o chestiune vitală. Tot se mai uita speriat, când văzu silueta bondoacă a lui Mei Dale, primarul. Fara se îndreptă repede spre el, își duse mâna la pălărie în semn de respect și întrebă: - Unde e Jor? - Aici. Polițaiul satului își făcu loc cu coatele prin mulțime. - Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să-i încurajeze pe nemernicii ăștia să se opună. Toți cei din apropiere dădură din cap în semn de încuviințare. Dar prea în pripă. Fara rămase nedumerit de ochii care se plecau sub privirea lui fermă. Se gândi: "Sunt toți speriați. Și n-au nici un chef". Înainte ca el să poată vorbi mai departe, interveni polițistul Jor. - Probabil n-ați auzit nimic despre magazinele acestea și despre ușile lor. După cât se spune, e imposibil de pătruns înăuntru. Fulgerat de un junghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara se grăbi de-a lungul unui coridor larg, tulburat de sunetele ciudate ce izbucneau de peste tot. Deschise nerăbdător ușa, și zgomotul îl izbi ca o lovitură de baros. Era atât de intens, încât se opri în prag, retrăgându-se speriat. Dar rezistă, clipind continuu din ochi, și încercă să-și ordoneze vălmășagul de imagini vizuale care rivalizau ca magnitudine cu acel torent de sunete. Bărbați, bărbați, bărbați pretutindeni. Mii de bărbați într-o sală de spectacole lungă și lată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pozitivă - credința în principii cu capacitatea de a vedea latura umoristică a vieții. Educația severă și simplă pe care o primise îi accentuase deprinderile pozitive ale minții. "Trebuie să scap de indivizii ăștia fără umor, niște pierde-vară, niște lasă-mă-să-te-las, niște speriați, grijulii, care se gândesc de două ori înainte de a face un pas și apoi se opresc". Înduioșată de propria-i soartă, se rugă zeilor săi intimi: "Dați-mi într-o bună zi o glumă ca să mă faceți să rid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Dar, ridicându-se imediat în picioare, strigă aproape scrâșnind: Ieși de-aici! Afară! - Stăpâniți-vă, Maiestate, o liniști Hedrock. Nu vă amenință nici o primejdie. Avusese intenția ca vorbele lui să fie pentru ea ca un duș rece. Insinuarea că e speriată îi făcu obrajii să se păteze de roșeață. Rămase o clipă în picioare, iar apoi, cu o mișcare rapidă, își băgă mâna în decolteu și scoase o armă energetică strălucind de albeață. - Dacă nu pleci în clipa asta, trag. Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub arcadele loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede pustiul unui cer sec de deasupra nisipurilor. Învăță chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
plăcintă proaspătă, alții - cu fistic și alune ce le primiseră ca desert. Toți erau localnici din sud și veneau de acasă pe motorete. Vântul cald le scotea din pori mirosul de ceapă și de carne tocată. Îl priveau cu încrederea speriată a celor care nu au soluții. — Hai, Mehrad, hai băiatule, că ne prinde rugăciunea de seară! Avea mulți salahori foarte tineri, care asamblau componentele. Lucrau cu butelii de freon interzise în America și în Uniunea Europeană. Lucrau cu protecție doar la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era iapa năbădăioasă, așa cum voia să o creadă Godun, iar el îi pusese căpăstrul? Erau zile când viața i se părea limpede și ușoară. Nu era cu femei în acele clipe. Alteori însă, panica locuia în el ca o vietate speriată, ca o inimă nouă, care îi bătea în stomac sau în partea dreaptă, sub umăr. „Poartă-te ca un om cu cap“, își spunea stând încovoiat peste propria durere de vintre, iar strânsura din mațe îl dobora. Cel mai des
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mână. Apoi, în joia aceleiași săptămâni, un puști de șaisprezece ani și opt luni atârnase în ștreang fiindcă martorii dovediseră că era un kouny știut al cartierului Shush. — Mai multe execuții ca niciodată, îi spuse Ghazal colegului ei Sharoudi, destul de speriată. Mahmoud Sharoudi, avocat de aproape șaizeci de ani, părea un bărbat retras și tăcut, nu știai niciodată cu adevărat ce gândește. Era foarte cunoscut în barou, câștigase cam toate procesele și începuse să fie incomod pentru mulți, fiindcă avusese curajul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dacă optezi pentru a nu te mai crede o victimă. Amintește-ți faptul că ori de câte ori ierți pe altcineva, tu te ierți de fapt pe tine însuți. În loc să consideri că altcineva te atacă, gândește-te că ai în fața ta un om speriat care îți transmite astfel un apel stângaci către ajutor și către iubire.Puterea iubirii și a iertării pot da naștere unor miracole în viața noastră” Gerald G.Jampolsky Renunță la bagajul resentimentelor care te împiedică să te bucuri de călătorie
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
privești Dulce zână din povești, O, te pleacă înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase Subțirele de crăiasă, Lasă-le în a mea mână, Mlădioasa mea stăpână. Dar ea mîna-și trage - ndată Dintr-a lui... și speriată Se uita în jos smerită, Rușinoasă și uimită. S-o ajungă el voiește, Ea să vină se ferește, O ruga cu vorbă dulce Pe-a lui braț ca să se culce, Mai nu vrea și mai se lasă, Ca de-un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]