5,679 matches
-
am fost copleșită de senzația pe care mi-o dădeau apropierea de el, textura aspră a părului lui, căldura trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Buni Maguire. Cum îl chema? Nu mi-l aminteam pentru că... —...nu l-ai cunoscut niciodată. A murit la scurt timp după ce te-ai născut, zice. Mi s-a făcut pielea de găină și m-a trecut un fior pe șira spinării. —Așa e. Oh, Doamne. L-a întâlnit pe Aidan? Acolo? Adică, unde-or fi ei? Leisl era încruntată și își ținea degetele apăsate pe tâmple. — Îmi pare rău, Anna, intră altcineva pe fir, o femeie. Îl pierd. Îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
meu, a privit cu coada ochiului spre Lauryn și a zis: —Anna, avem în sfârșit o confirmare asupra datei pentru prezentarea Formulei 12 din partea celor de la Devereaux. A zâmbit încântat și, deodată, simțind că mă trece un fior pe șira spinării, am știut ce avea să se întâmple. Înainte chiar ca el să rostească propoziția, am știut ce avea să spună. —Miercurea viitoare. 6 octombrie. Ora 9 dimineața. Am simțit că mi se taie picioarele. Miercuri 6 octombrie era dimineața conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
blond cu o pălărie“ și cu „inițiala J“; descrierea i se potrivea micului Jack tot atât de mult pe cât i se potrivea lui JJ. Poate că Aidan încercase - prin intermediul lui Leisl - să îmi spună despre el? Am simțit un fior pe șira spinării și deodată mi s-a făcut pielea găinii. Așadar Leisl primise cu adevărat mesaje de la Aidan? Nu știam. Și bănuiam că n-aveam să știu niciodată. Și oricum ce mai conta acum? —Ce-ai făcut cu pălăria mea bună? Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe spinarea unui măgar și azvârliți după aceea în temniță sau chiar decapitați! Sub influența Sorayei, Abu-l-Hassan și-a pus propria soție, Fatima, cât și pe cei doi fii, Mohamed, zis Buabdillah sau Boabdil, și Yusef, sub supraveghere în turnul Comarilor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doua zi, câțiva complici l-au lăsat să intre în Alhambra. — Dumnezeu a vrut ca Abu-l-Hassan să fie răsturnat chiar în ziua victoriei lui, tot așa cum El a trimis potopul în ziua Parăzii, pentru a-l sili să-și încovoaie spinarea în fața Creatorului său, comentă Salma. Numai că bătrânul sultan nu se dădu învins. S-a refugiat la Málaga, și-a adunat credincioșii în jurul lui și a pus la cale o revanșă împotriva fiului. Regatul era de acum împărțit în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai târziu, o altă femeie, înveșmântată toată, dar mai subțirică, se îndreptă spre locul unde stăteam postat. Nu eram liniștit. La rândul ei, s-a oprit și s-a întors către mine. Mă pregăteam să-mi iau binișor picioarele la spinare. Stai aici la adăpost și mai și tremuri? Era vocea lui Harun! Nu mi-a dat timp să scot o vorbă. Nu face nici un semn, nici un zgomot! Numără până la o sută, apoi vino după mine acasă! Mă aștepta la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
complot umpleau orașul. Ajunseseră firește și la urechile sultanului, care decretase stingerea din amurg până în zori. — De aceea, încheie vânzătorul de sirop arătându-mi soarele care scăpăta, dacă locuința ta e departe, ai face bine să-ți iei picioarele la spinare, pentru că peste șapte grade orice persoană găsită pe străzi va fi biciuită în public până la sânge. Șapte grade însemna mai puțin de o jumătate de ceas. M-am uitat în jurul meu. La toate colțurile străzilor nu mai erau decât soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a dat duhul. E ditamai mâncăul care știe bine cât sunt de sărac și joacă teatru ca să pot aduna câțiva bănuți cu care să-i cumpăr de mâncare. Punând mâna pe un ciomag, îi trase animalului câteva lovituri zdravene pe spinare. Hai, acuma sus! Dar măgarul nu se clinti din loc. Măscăricul continuă: — Locuitori din Cairo, sultanul a dat un edict: toată suflarea trebuie să iasă mâine cu mic cu mare ca să asiste la intrarea sa triumfală în oraș. Măgarii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
regrupeze și să treacă Padul, deciși să înainteze până la palatul Sfântului Petru. Erau aproape treizeci de mii de soldați, prost îmbrăcați, prost hrăniți, prost plătiți, și care aveau de gând să trăiască și să ia tot ce le trebuie de pe spinarea țării. Mai întâi s-au apropiat de Bologna, care a oferit o însemnată răscumpărare pentru a fi cruțată; a venit apoi la rând Florența, unde izbucnise ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
salvat; s-ar fi schimbat cursul istoriei. Dar Antonius strângea doar pumnii, după ce schimbase cu Vitellius niște cuvinte pe care Valerius nu le putea auzi. Se uită din nou la imperator. Închise o clipă ochii; sudoarea îi curgea pe șira spinării. Își dorise ca fratele lui s-o răzbune pe Velunda, pentru că el nu era în stare s-o facă. „Sunt un laș“, se gândi. — E prima oară, nu? rânji grăsanul de lângă el. Valerius îl privi încruntat, fără să răspundă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu care luptau și adversarul. Începu să strige numele, unul după altul. Gladiatorii se îngrămădiră în jurul lui, ca să-și primească echipamentul. Nu li se dădură însă armele. În clipa aceea intră Skorpius, și Valerius simți un fior rece pe șira spinării. Skorpius înainta fără să privească pe nimeni, cu părul de culoarea paiului strâns în coadă și chipul inexpresiv. Purta o tunică scurtă. Gladiatorii îi făcură loc să treacă, iar funcționarul se grăbi să-i dea echipamentul. Skorpius se dezbrăcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era în spatele lui, pregătindu-se să arunce plasa, după o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se simțea epuizat, sfârșit de căldură; coiful nu-l lăsa să respire, gâtul îi ardea. Urletele mulțimii îi răsunau lugubru în urechi. Se opri și se întoarse brusc, gata să-l înfrunte pe rețiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de propoziții. Gândul la un râu întunecat străbătând o țară palidă. „O“-ul răcoritor din Columbia, peste care limba trecea la fel de ușor ca peste apă. Urmărise contururile unei hărți care arăta ținuturile savanelor din toată lumea, își trecuse degetele peste șira spinării închipuită de niște munți din atlas, apoi în jos peste venele alcătuite din râuri albastre. Dar uitase cât de esențial era să termine munca în noaptea aceea, uitase de importanța examenului de a doua zi. Ținuse lumânarea suficient de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e la periferie. Era ora la care toate taxiurile circulă în sens invers, cățărându-se dracului de acolo pe Second și Lex. Mă aflu în New York de o jumătate de minut și sunt deja obligat să-mi iau picioarele la spinare pe lunga Ninety-Ninth Street. Să știi că acum o lună n-aș fi făcut așa ceva. În nici un caz. Acum o lună aș fi evitat asemenea situații. Acum aștept pur și simplu. Mi se întâmplă tot felul de lucruri. Tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vede nimeni - ei haide... Bine, atunci du-te naibii! Chestia asta l-a dat gata. Mi-am făcut o intrare zgomotoasă în sala Pluto, slăbindu-mi cravata și ridicându-mi capul. Tăticu, era al dracului de cald și întuneric acolo. Spinările arcuite ale femeilor și privirile atente ale bărbaților care le însoțeau ajungeau până lângă bar... M-am împiedicat de piciorul unui scaun și m-am înfipt vijelios cu fața într-o coloană, după care am orbecăit până când l-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Unsprezece treizeci, duminică dimineața, barul Shakespeare. În spațiul strâmt, ticsit cu sticle, sub oglinda înclinată, Fat Vince și Fat Paul, două generații de talente în aranjatul-și-debarasarea barului, aranjau tancurile de bere cu agilitatea unor maimuțe. Fat Paul și-a îndreptat spinarea și ochii mi s-au oprit pe fața uscată, lipsită de culoare. — Ca de obicei? m-a întrebat el. — Mda, i-am răspuns. Hei, și... Fat Paul. Dă-ne scotch și tot tacâmul. — Unul mare? — Naa, e de-ajuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până nu i-am arătat banii. Nu i-am luat-o în nume de rău. Visasem - cine are nevoie de vise când duce o asemenea viață de noapte? - de chin, de râs, de fiori de gheață pe crenelata șiră a spinării. În baie m-am dezbrăcat încet în fața oglinzii. Mai întâi fața: deasupra ochiului stâng era o umflătură cenușie, și părul mi-era bine ars în aceeași parte. O bătaie? Nu credeam să fi fost vorba despre așa ceva. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un șuriu tocit. Cămașa îmi era găurită ici și colo, dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios, cu convulsiile unui ciocan pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după care am hoinărit gânditori, producătorul în costumul lui gris-perle, regizorul în costumul lui larg și negru ca tăciunele, și într-o stare de agitație teribili Știi, chiar în clipa când am ajuns aici, rănile pe care le am pe spinare au început să ticăie, să zornăie cumplit. Poate că ar fi bine să mă las examinat de un medic - poate că rănile alea sunt infectate. Sau poate că m-aș putea trata cu penicilina pe care o am în stocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să zornăie cumplit. Poate că ar fi bine să mă las examinat de un medic - poate că rănile alea sunt infectate. Sau poate că m-aș putea trata cu penicilina pe care o am în stocul propriu. Cât face o spinare în California? O noapte petrecută lipit de poliesterul avionului mi-ar depăna întreaga poveste pe toate fețele ei. Acasă. Hai acasă. Deci, am zis eu, altă scrântită. Exact ce ne lipsea. Ce-i toată povestea asta cu mântuitul? Ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am dus și mi-am examinat spatele la oglindă. Se vindecase complet, cu excepția rănii care se inflamase, care o luase razna. Rana e cu mult mai furioasă ca mine. Eu sunt pregătit să iau totul în glumă, dar rana de pe spinare e furioasă de-a binelea, e cu adevărat șucărită. Și iar am început să citesc. Am continuat să citesc până când am început să fiu obsedat de cât de mult am putut să citesc. I-am dat telefon Selinei. Acolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
hotărât în picioare. — Ușurel, Nub, spuse el. — Asta a fost o scenă de furie, corect? spuse el cu o voce profundă și calmă. Furia unui bărbat adevărat. Sunt adeptul lui Stanislavski. Prima dată trebuie să mă înfurii. Nub își îndreptă spinarea încruntat. Totul a fost o farsă de la bun început. Nub era omul unui singur rol, al femeii cu barbă. Nu ne era de nici un folos. Cine ar fi putut crede că Caduta Massi născuse o asemenea namilă? Cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Lumea se uita la el - doar se dădea un spectacol -, dar fața blocată și fără buze spunea lucruri ultime, de final. Noi sesizam mugetul greu al lanțului care tăia aerul, și șuieratul de oțel topit când fierul spărgea botul și spinările mașinilor prinse în blocaj, care urlau și se ghemuiau ca niște animale ce se zvârcoleau îndurerate în grajd sub izbitura de bici. Ne-am apropiat. Prin cacofonia bubuitoare se strecura acum chițăitul, ciripitul excitat al sirenelor, și iată doi polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]