KorAP: Find »[drukola/base=sprânceană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...162 >

4,031 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

-ți tatuezi cozi de dragoni... Timp de două ore Asya și Armanoush au urmărit activitatea din salon pe când clienții veneau și plecau. Au venit cinci băieți de liceu care spuneau fiecare că ar vrea să-și facă un piercing În sprânceană, Însă de Îndată ce acul sterilizat a pătruns În sprânceana primului dintre ei, ceilalți s-au răzgândit. Apoi a venit un microbist care voia să-și tatueze emblema echipei de fotbal preferate pe piept. După aceea a venit un ultranaționalist care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ore Asya și Armanoush au urmărit activitatea din salon pe când clienții veneau și plecau. Au venit cinci băieți de liceu care spuneau fiecare că ar vrea să-și facă un piercing În sprânceană, Însă de Îndată ce acul sterilizat a pătruns În sprânceana primului dintre ei, ceilalți s-au răzgândit. Apoi a venit un microbist care voia să-și tatueze emblema echipei de fotbal preferate pe piept. După aceea a venit un ultranaționalist care a cerut să i se tatueze steagul Turciei pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
a apărut la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate. Yervant Stamboulian și-a făcut apariția la ușa ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit și mustața subțire care creștea În jos, până la bărbie, și care-i dădea aerul că zâmbea chiar și atunci când era trist. Cu o voce tremurătoare și negăsindu-și cuvintele, a anunțat-o cine era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
să-l vadă, atunci vor trebui să vină la piatra lui de mormânt din cimitir. În timp ce mătușa Feride s-a oprit să mediteze la sugestia aia, mătușa Cevriye, care stătea lângă ea, s-a uitat la bărbat ridicând dintr-o sprânceană, așa cum se uita la elevii ei În timpul unui examen oral când voia să-i facă să-și dea seama ei Înșiși cât de ilogic era răspunsul pe care tocmai Îl dăduseră. — Păi, frate Îmbălsămătorule, a continuat mătușa Feride, revenindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
facă să-și dea seama ei Înșiși cât de ilogic era răspunsul pe care tocmai Îl dăduseră. — Păi, frate Îmbălsămătorule, a continuat mătușa Feride, revenindu-și. Cum pot să-l vadă dacă e În mormânt, la doi metri sub pământ? Sprâncenele stufoase al Îmbălsămătorului s-au ridicat din cauza frustrării, Însă a preferat să nu răspundă, dându-și În sfârșit seama că n-avea rost să mai discute cu femeile alea. În dimineața aia mătușa Feride Își vopsise părul negru. Ăsta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

asemenea, fraterni față de cei umili și față de animale, Închinați Ție prin ochii lor curați și Înlăcrimați de gîndul paradisului și prin nasul drept, semn al cărnii, eternă crucificare a pămîntului și a cerului?“. Semnalase deja, vorbind de logodnică, faptul că sprîncenele și nasul formează semnul Crucii. E o remarcă ce l-ar fi interesat pe Matisse cînd desena Drumul crucii pentru capela din Vence. În orice caz, m-a interesat pe mine prima dată cînd am citit-o, așa că m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
cele mai ispititoare. Am să mai fac o mărturisire. E mai greu s-o fac, pentru că se referă la prezent: mă Întreb dacă nu cumva am să credde-acum Încolo În Vișnu. CÎnd citesc că dacă mă concentrez asupra spațiului dintre sprîncene (trikûta), voi vedea ivindu-se niște zeițe tinere, muziciene celeste, nimfe și grădini, palate, rîuri de lapte și miere, Îmi doresc să fie adevărat. Om namo Nârâyana! Mă tem că această mantră nu va fi niciodată soluția problemelor mele, chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
muziciene celeste, nimfe și grădini, palate, rîuri de lapte și miere, Îmi doresc să fie adevărat. Om namo Nârâyana! Mă tem că această mantră nu va fi niciodată soluția problemelor mele, chiar dacă mă concentrez acum intens asupra unui punct dintre sprîncene cu riscul să fac greșeli de literă cund zbat fraxa azta la mașjnă. Psihiatrul m-a trimis Îndărăt Însoțit de un infirmier Înarmat pînă-n dinți - dacă nu mă Înșel, avea o cartușieră plină cu seringi care m-a propulsat cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
și pe amorezul Sheilei cu o plăcere În care interesul sociologic se estompa spre a lăsa locul unui soi de afectivitate smintită. Am Încercat să stabilesc contactul cu ei, dar reușeau atît de bine să se concentreze asupra spațiului dintre sprîncene Încît se aflau deja În brațele muzicienelor celeste. Un galonat și-a făcut apariția În dormitor și ne-a făcut să intrăm În panică urlînd că trebuia să ne aliniem. Am Întrebat unde ne ducem. Un infirmier m-a sfătuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

Lilia scutură din cap, murmurând: ă Fie-ți milă! ă Nu-ți fie teamă, Lilia. Nu te teme! Este adevărat, vezi! Viața aceea s-a terminat! ă Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele. Însă Lilia nu părea în stare de asemena amăgeli și era prea obosită pentru a se enerva. Trecu pe lângă Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se simți însă prinsă de braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
întâmpinat! Nu-i de mirare. Nu ar fi reacționat oare și el la fel dacă un ofițer de la un alt district ar apărea în biroul său, făcând cereri similare, bazate pe probe așa de puține? Caporalul de serviciu își ridicase sprâncenele cărunte și stufoase într-o expresie de alarmă falsă. Salitov recunoscu pe loc în el tipul de ofițer de rang inferior, în care lipsa ambiției încetățenise obiceiul sarcasmului și viciul trândăviei. Cu toate acestea, omul nu ducea lipsă de invidie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
e de aceeași părere. Am crezut că nu-l vom mai vedea vreodată. și că ea nu își va mai vedea banii niciodată. Dar despre ce e vorba? întrebă brusc Katia. ă Mă tem că Stepan Sergheievici Goriancikov este mort. Sprâncenele Katiei se încruntară la auzul veștii, după care oroarea puse stăpânire pe fața ei. ă Boria! strigă ea. ă De ce spui asta? ă Boria l-a omorât, nu-i așa? S-au încăierat. Boria l-a amenințat cu o secure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
furat chitanța de la amanet. Fiindcă era hotărât să recupereze contractul. ă Cărțile erau ale lui. Poate că le voia înapoi pur și simplu. Mai degrabă, le voia fiindcă el le tradusese. ă El a tradus toate cărțile? ridică Porfiri din sprâncene. ă știu că el a tradus cărțile de filozofie. Era angajatul tipului ăluia. ă Care tip? ă Ăla care locuiște în casa Annei Alexandrovna. ă Osip Maximovici, confirmă Porfiri. Deci el este responsabil cu publicarea cărților de la Atena? Drept răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
acel om. ă Se poate spune că sentimentele dumitale pentru el sunt nefirești. ă Vă spun eu ce este nefiresc! strigă Virginki cu înflăcărare. Un tată care fură de la fiul său toată speranța, toată posibilitate la fericire. Porfiri ridică din sprâncene pentru a întreba cum era posibil așa ceva. ă Era vorba - de - o fată, spuse Virginski cu tărie. ă Ah. ă Pe care o iubeam. Iată! Ce mai aveți de spus? El știa. El știa totul. Dar - o voia pentru sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
îl recunoști pe bărbat ori nu. ă În cazul acesta, aș spune, după toate aparențele, că nu. ă Încerci să îți bați joc de mine? Te joci cu mine? Te previn, nu încerca să mă faci de râs. Una dintre sprâncenele patronului se ridică și se coborî cu elocvență. ă și nu ridica din sprânceană la mine! Îndrăznești să îți ridici sprânceana la mine? Impertinentule... Salitov îl lovi pe bărbat peste față cu dosul palmei. Ospătarul sări înapoi șocat. Însă patronul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
aparențele, că nu. ă Încerci să îți bați joc de mine? Te joci cu mine? Te previn, nu încerca să mă faci de râs. Una dintre sprâncenele patronului se ridică și se coborî cu elocvență. ă și nu ridica din sprânceană la mine! Îndrăznești să îți ridici sprânceana la mine? Impertinentule... Salitov îl lovi pe bărbat peste față cu dosul palmei. Ospătarul sări înapoi șocat. Însă patronul abia de-și clinti capul și îl întoarse imediat ca și cum ar dori încă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
bați joc de mine? Te joci cu mine? Te previn, nu încerca să mă faci de râs. Una dintre sprâncenele patronului se ridică și se coborî cu elocvență. ă și nu ridica din sprânceană la mine! Îndrăznești să îți ridici sprânceana la mine? Impertinentule... Salitov îl lovi pe bărbat peste față cu dosul palmei. Ospătarul sări înapoi șocat. Însă patronul abia de-și clinti capul și îl întoarse imediat ca și cum ar dori încă o palmă. Acum îl privea pe Salitov cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cu dosul palmei. Ospătarul sări înapoi șocat. Însă patronul abia de-și clinti capul și îl întoarse imediat ca și cum ar dori încă o palmă. Acum îl privea pe Salitov cu ochii lăsați. Asta-i drept învățătură să mai ridici din sprânceană la mine. Patronul aprobă cu penitență răbdătoare. ă Te mai întreb odată, îl recunoști pe omul ăsta? Uită-te bine la fotografie. Salitov împinse poza în fața proprietarului, astfel încât acesta trebui să se lase pe spate pentru a o vedea. ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de pași, iar Salitov se gândea că ar putea fi mort dintr-o clipă în alta. Ușa se crăpă și flacăra unei lampe cu ulei ținută la înălțimea pieptului bătea în sus, luminând un singur ochi negru, așezat dedesubtul unei sprâncene întinse și animate. ă Govorov? Răgușeala din vocea proprie îl surprinse pe Salitov. ă La etaj. Sprânceana se zvârcoli într-un efort necesar rostirii acestui cuvânt, efort urmat imediat de miros de castraveți murați. ă Arată-mi. Sprînceana căzu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se crăpă și flacăra unei lampe cu ulei ținută la înălțimea pieptului bătea în sus, luminând un singur ochi negru, așezat dedesubtul unei sprâncene întinse și animate. ă Govorov? Răgușeala din vocea proprie îl surprinse pe Salitov. ă La etaj. Sprânceana se zvârcoli într-un efort necesar rostirii acestui cuvânt, efort urmat imediat de miros de castraveți murați. ă Arată-mi. Sprînceana căzu cu greutate într-o mișcarea ce exprima refuz mânios. ă Sunt ofițer de poliție. E spre binele tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
dedesubtul unei sprâncene întinse și animate. ă Govorov? Răgușeala din vocea proprie îl surprinse pe Salitov. ă La etaj. Sprânceana se zvârcoli într-un efort necesar rostirii acestui cuvânt, efort urmat imediat de miros de castraveți murați. ă Arată-mi. Sprînceana căzu cu greutate într-o mișcarea ce exprima refuz mânios. ă Sunt ofițer de poliție. E spre binele tău să cooperezi. Ușa se deschise înăuntru, lăsând o dâră de lumină să se extindă pe coridor. În spatele lămpii se afla un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
deschise înăuntru, lăsând o dâră de lumină să se extindă pe coridor. În spatele lămpii se afla un bărbat scund și chel de vreo cincizeci de ani. Nerăbdător să scape de sentimentul superstițios al necuratului, Salitov se uită mai întâi la sprâncenele acestuia, însă acestea nu îl liniștiră decât parțial, astfel încât tot mai era copleșit de aparenta lor nesupunere și independență. Făcea eforturi serioase pentru a se uita și la restul feței sale. Avea pielea galbenă, trăsături asiatice, cu fața scheletic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
seama că nu voi reuși să te conving de contrariul a ceva de care dumneata ești așa de sigur. ă Nu mă poți convinge de sinceritatea dumitale, dacă la sta te referi. ă Hmm. Porfiri se retrase și își flexă sprânceana. Îmi pare rău că simți așa ceva. Este dureros pentru mine. Salitov ridică din umeri. ă Pur și simplu va trebui să ne ignorăm diferențele și să ne concentrăm eforturile asupra cazului, spuse Porfiri, pe cât de mieros cu putință. Salitov se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de votcă căzută lângă cadavru. ă Avem nevoie de prietenii noștri de afară ca să ne confirme asta. Dacă este el, atunci trebuie să mărturisesc că nu este pentru prima data când îl întâlnesc pe evazivul Constantin Chirilovici Govorov. Una dintre sprâncenele lui Salitov se ridică inchizitorial. ă L-am mai întâlnit odată, la casa de amanet a lui Limașin. Amaneta chitara aceast, spuse Porfiri ridicând-o de sub corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile necesare pentru a o răscumpăra. § ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
imposibilă. ă Ești de acord? Liputin părea mai surpins de acest fapt decât de orice alt aspect al cazului în discuție. Cu sigurnață așa ceva trebuia confirmat. Ești de acord? întrebă el din nou. ă Sunt de acord. Firele uimite ale sprâncenelor sale tufoase se adunară într-o privire încruntată. ă În cazul ăsta, cum de îți explici...? ă Cele două voci din apartament? Prokurorul Liputin încuviință nerăbdător. ă Govorov era actor și mim înzestrat. Sunt de părere că își vorbea sieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]