KorAP: Find »[drukola/base=spumă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...213 >

5,301 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

spațiul ușii, dar nu văzu decât un Întuneric adânc și uniform. „Acum ori niciodată“, Își spuse și păși Înăuntru. În spatele său, sfera se Închise. Pe măsură ce se obișnuia cu Întunericul, Începu să vadă ceva ca niște licurici. Era un fel de spumă luminoasă, milioane de lumini punctiforme care dansau rotindu-se În jurul său. „Ce-o fi asta?“ se Întrebă. Nu vedea decât spuma. Nu avea nici o structură și, aparent, era nemărginită. Era ca un ocean agitat, o spumă scânteietoare. Simțea o mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
sfera se Închise. Pe măsură ce se obișnuia cu Întunericul, Începu să vadă ceva ca niște licurici. Era un fel de spumă luminoasă, milioane de lumini punctiforme care dansau rotindu-se În jurul său. „Ce-o fi asta?“ se Întrebă. Nu vedea decât spuma. Nu avea nici o structură și, aparent, era nemărginită. Era ca un ocean agitat, o spumă scânteietoare. Simțea o mare bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Era un fel de spumă luminoasă, milioane de lumini punctiforme care dansau rotindu-se În jurul său. „Ce-o fi asta?“ se Întrebă. Nu vedea decât spuma. Nu avea nici o structură și, aparent, era nemărginită. Era ca un ocean agitat, o spumă scânteietoare. Simțea o mare bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Întrebă. Nu vedea decât spuma. Nu avea nici o structură și, aparent, era nemărginită. Era ca un ocean agitat, o spumă scânteietoare. Simțea o mare bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
o spumă scânteietoare. Simțea o mare bucurie și o liniște interioară. Era odihnitor să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută. Simți că devine mai ușor. Curând se simți ridicat și pluti În oceanul nesfârșit. Își puse mâinile sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să te afli acolo. Întinse mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută. Simți că devine mai ușor. Curând se simți ridicat și pluti În oceanul nesfârșit. Își puse mâinile sub ceafă și pluti. Se simțea fericit. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna. Simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mâinile, Încercând să apuce spuma: mișcările sale o Învolburară. Și observă că mâinile Îi devin transparente, că poate vedea prin propria carne spuma sclipitoare. Privi În jos: picioarele, bustul, totul devenea transparent În contact cu spuma. Acum făcea parte din spumă. Senzația era foarte plăcută. Simți că devine mai ușor. Curând se simți ridicat și pluti În oceanul nesfârșit. Își puse mâinile sub ceafă și pluti. Se simțea fericit. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna. Simți că În acest ocean mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Sau, mă rog, așa i se păruse. Pe urmă se Întrebă dacă totuși auzise ceva. — Ai spus ceva? Nu. „Atunci, cum comunicăm?“ Întrebă el În gând. Așa cum comunică toate celelalte Între ele. „Cum adică?“ De ce Întrebi, dacă știi deja răspunsul? Spuma Îl mișcă ușor, În liniște, dar pentru un timp nu mai primi nici un răspuns. Se Întrebă dacă nu cumva rămăsese iar singur. „Bine, dar nu cunosc răspunsul! Ești acolo?“ Da. „Credeam că te-ai dus“. Nu am unde să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să spun, ești o ființă superioară, o conștiință superioară?“ Superioară față de ce? „De exemplu, față de mine?“ Dar tu la ce nivel te afli? „Destul de scăzut. Cel puțin, așa Îmi Închipui“. Ei bine, asta e problema ta. Rătăcind prin oceanul de spumă, Îi trecu prin minte că Dumnezeu Își bătea joc de el. „Glumești?“ De ce Întrebi dacă știi deja răspunsul? „Vorbesc oare cu Dumnezeu?“ Nu vorbești deloc. „Interpretezi cuvânt cu cuvânt ceea ce spun. Este din cauză că vii de pe o altă planetă?“ Nu. „Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
și simplu primea niște informații, niște răspunsuri. Întrebă În gând: „Dar sfera vine dintr-o altă civilizație?“ Da. „Și poate din alt timp. Tu nu faci parte din sferă?“ Acum, da. „Atunci, de unde vii?“ De ce Întrebi dacă știi deja răspunsul? Spuma Îl deplasă cu delicatețe, legănându-l domol. „Mai ești aici?“ Da. Nu am unde să mă duc. „Mă tem că, În ceea ce privește religia, nu prea sunt În temă. Eu sunt psiholog. Mă ocup de felul cum gândesc oamenii. În pregătirea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
despre religie“. Ah, Înțeleg. „Psihologia nu are prea mult de-a face cu religia“. Firește. „Deci, ești de acord?“ Sunt de acord cu tine. „Asta mă liniștește“. Eu nu Înțeleg de ce. „Care «eu»?“ Chiar vrei să știi? Se balansa În spumă, simțind o liniște profundă, În ciuda dificultăților acestei conversații. „Sunt Îngrijorat“, gândi el. Spune-mi de ce. „Sunt Îngrijorat pentru că semeni cu Jerry“. Asta era de așteptat. „Dar Jerry era În realitate Harry.“ Da. „Deci și tu ești Harry?“ Nu. Bineînțeles că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cu ajutorul imaginației. Ai să mi-o dai și mie?“ Nu. „De ce?“ Pentru că deja o ai. „Bine, dar nu simt că o am. Atunci de ce spui că aș avea-o?“ Știu. „Mi-am imaginat ușa deschizându-se“. Da. Se legănă În spumă, așteptând alte răspunsuri, dar nu mai primi nici unul. Simți doar mișcarea gingașă a spumei, o suspendare temporală plină de pace, și se simți cuprins de toropeală. După un timp, Își spuse În gând: „Scuză-mă, dar aș vrea să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ai. „Bine, dar nu simt că o am. Atunci de ce spui că aș avea-o?“ Știu. „Mi-am imaginat ușa deschizându-se“. Da. Se legănă În spumă, așteptând alte răspunsuri, dar nu mai primi nici unul. Simți doar mișcarea gingașă a spumei, o suspendare temporală plină de pace, și se simți cuprins de toropeală. După un timp, Își spuse În gând: „Scuză-mă, dar aș vrea să-mi explici mai clar și să nu mai vorbești În ghicitori“. Pe planeta voastră aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438

sfârșit. Nu-mi amintesc decât de fuga eului meu. CELULA ORBITĂ A DRAGOSTEI Nu pot împiedica noaptea să nu-mi ofere surprizele ei. Ea are acel dram de iubire ce ar putea să te facă să înțelegi, de ce mările cu spumele lor de dragoste vor să te simți ca un înger peste toate aceste singurătăți de iubire. Nimic n-ar putea să mă împiedice atâta timp cât urmează destinul. Numai sângele meu ar putea să roage iertarea din ultimul strop al deznădejdii, când

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
de secole, caut licori de săruturi și-mi zac, nemurirea bolborosită în rugul veșnic, eșalonat de fiecare secundă, ce-mi bântuie vămile arse... Dureri peste tâmplele nopții, încep să-mi sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu, privirile măcinate în despărțirea de umbre. Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți, în tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
timpuri. Înlăuntrul sufletului meu, doar ghearele nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele cu flăcări de spume ce mai locuiesc pe această plapumă decapitată a spiritului ce-ți naște și-n mâine o viață de-a valma pe un pământ de cuvinte uitat în ochii mei ce nu mai plâng... În ochii mei ce nu mai plâng

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
la cele două distanțe. Una mirifică ce îmi dă, absolută putere de a rămâne o veșnică îndrăgostită de un CHIP desprins din CERUL DURERILOR ALBE, iar cealaltă îmi dă iluzia dezbrăcată pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt spume de voci răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde nemărginirile ce-mi respiră trupul acestor neînțelese tăceri îmi dictează

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
o viață, de trecere unde moartea nu va veni niciodată, atâta timp cât FLORILE UNIVERSULUI, sunt încă vii în toate destrămările clipelor eterne. Dar tălpile timpului sunt din IDEALURI STELARE unde IUBIREA unui vis, rămâne Un VÂNT DE TRUPURI ALBE, plutind peste Spuma mărilor ce desparte văzduhul tristeților într-o respirare a cuvintelor ce a îmbrățișat pentru prima dată ADÂNCURI DE LUMINĂ, într-o rană a LUNII, ce-și deschide ferestrele către rugăciunea mea în noaptea despărțită de trup, despărțită de hainele tăcerilor

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
De aceia prietenia ploilor e cea mai firavă lumină din prima și ultima lumină a hazardului ce a stăpânit întunericul unui suflet neglijent în calea dragostei pământene. Dar pământul acceptă DUREREA DE TRUP, DUREREA DE SOARE, DUREREA DE MARE, din SPUMA UNIVERSULUI DISTRUS. Undeva se plimbă prin ploaie iubirea, undeva mi-e dorul prea plâns, și diminețile sunt imposibile în chemările alintului stins. Mi-e atât de dor, să calc desculță prin ploaie, și mi-e atât de trist în SUFLETUL

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
altă femeie și-ți îngropi frumusețea stelară. Iubitule, să nu mai încerci o altă vânătoare de suflete, te blestem să te oprești la timp, bătrânețea să-ți înțepenească răul și toate bucuriile, să le prefaci în valuri de mări cu spume de ani în care locuirea mea e mreaja visului cu arderi ascunse unde clipele mă petrec prin viață cu o rană de suflet în jocul de dragoste. Vaslui, 1993 DELIR IMPOSIBIL D-lui actor Ovidiu Cuncea Oprește Doamne noaptea, să

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
statuia purificată în tăcerile unei ideii lucide savuram patul transpirând al făpturii ce încerca să-mi dezmoștenească visul ca pe o lumină tristă de dragoste... Timpul a trecut fără să mă rănească în viziunea realului, apoi s-a dus pe spumele mării neputând să se descopere pe sine pentru că sinele se vrea pe el însuși răstignit la capătul unui cuvânt ce ne biciuia odată cu privirile adolescenței ca și cum mi aduc aminte cum s-ar fi întâmplat ieri, cât de suav și pur

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
a iubirii peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
calme sindrofii S-a prefăcut în clipe arse lungite în EPAVE. L-am privit ca pe-o icoană vie Era un prinț frumos venit din zări Avea în ochi privirea unor arse zile L am îndrăgit ca o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă. Am prețuit atunci o nebunie

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE MARE Ce-au stăpânit adâncuri de iubiri Și-n viețuirea gândului sfâșiat de-o Zare, Prin pletele de lună, ești gerul din priviri. 23.10

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
mă scaldă Pe un parfum frenetic, din Zorii de elită. Dar tânărul fior cu vocea-i de tristețe Că și-a pierdut iubirea în clipe fără nume Când doar copacii plânși în arderea zorită Au suferit prin vremea colinelor de spume. În camera sortită, O candelă mai plânge Prin patul alb de doruri, O umbră-n fericire Tresare în distanța, ce-n sărutări se stinge, Privirea legendară din ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de-nceput Amorul

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]