3,144 matches
-
Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că n’a uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă cu tine, care ești atât de ocupat... Vezi, Cristi, e o chestiune de respect, și am să rămân În acest context
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
extraordinar de curioase; și nu degeaba stau eu tolănit sub veioză când pe Cristi Îl apucă cititul ori scrisul... Mărturisesc că, Între el - tot nu mă aude - și „pisica“ lui, o iubesc mai mult pe ea. În fond, ea este stăpâna și pe bucătărie, și pe cămară, și pe frigider... Dar mai am un motiv: longevivă, deci ținându-mi mai mult la dispoziție cele amintite, e femeia, nu bărbatul. Dar să vă demonstrez acest truism pe scurt. În clipa nașterii, la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Sarmizegetusa. Că aceștia au adăugat o armătură din lemn, că romanii au adăugat sfărâmăturilor ciment, tot zid elenistic a rămas și tot prietenos pentru Natură. Zidul mai făcea ceva: Limita spațiul antropizat, poluat de om, la interior; afară, Natura rămânea stăpână. Ce-ați făcut voi, mai ales de când turcimea care s’a Înstăpânit chiar pe vechiul Bizanț i-a adăugat mahalalele? Orașul se Întinde În Natură, dar nu prin frontul perfecțiunii, frumuseții, ci prin acela al gunoaielor și sordidelor - era să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
planetă. Ce urmează? Doar evadarea, chiar de pe Terra, undeva În spațiu. Vă spun, cu gheruța pe suflet: nu veți reuși decât dacă nu veți exporta acolo, În spațiu, și meteahna voastră, risipa. Doar pentru că oriunde, pe Terra ori În Cosmos, stăpână e Natura, aceea cu N mare. „Meridian“, 12 iulie 2002, ora 11... 57. Grinuț Cine e Grinuț? E prietenul meu bucureștean. Nu e negru ca mine, ci un tigrișor cenușiu. Nu e zdravăn ca mine - un moldovean - ci, respectând chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui Traian, suntem, am fost și rămânem unde suntem.” La 22 noiembrie 1940 Generalul Ion Antonescu a avut prima întrevedere cu Hitler, unde nu va face nici o concesiune acestuia. Tratatele economice încheiate cu Germania consfințeau dreptul României de a fi stăpână pe resursele sale economice și obligația Germaniei de a plăti în valută tot ceea ce va primi din România. În discuțiile avute cu Hitler i-a spus acestuia: „Ceea ce mă conduce, ceea ce mă îndârjește, ceea ce mă asigură, este neabătuta mea credință
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Cu ochi calzi, cu fața smeadă și cu glasul trăgănat, Și-a luat cu bucurie partea lui a stăpâni Țara așezată-n colțul însorit din miazăzi. Și CRIȘANA, mititica, dintre fete cea mezină, Devenit-a tot atunci Țării de Apus stăpână. În sfârșit, venindu-i rândul, MARAMUREȘ, cel mai mic, Cel ce, chiar ca-ntr o poveste, Făt-frumosul cel voinic, E trunchios la-nfățișare, dârz la chip, măreț la fapte, A primit să stăpânească Țara cea de miazănoapte... Și-au domnit
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Hermes ca să le călăuzească. Paris pășea pe munte singur. Deodată s-au ivit din slavă zeițele înverșunate și Hermes i-a cerut să le spună care zeiță este mai frumoasă:Atena zeița înțelepciunii, Afrodita ocrotitoarea iubirii sau mândra Hera, stăpână-n marele Olimp fiind soața lui Zeus. Zeițele și-au arătat toată frumusețea, ba i-au mai promis voinicului și o răsplată cât mai bună dacă le va alege. Soața lui Zeus, Hera i-a spus c-o să-l facă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în actul de vânzare-cumpărare diferența de plată în plus ori în minus, în cazul că la măsurătoare se va găsi o suprafață mai mare sau mai mică decât cea menționată în contract 36. Astfel, Eliza Alexandru Moritz a devenit acum stăpână pe o pătrime din Ipotești, care, pentru a nu crea confuzii, se va numi de aici înainte Ipotești-Moritz și nu Ipotești-Albotă. Aceasta este moșia care a fost ipotecată de Eliza Moritz, în 1880, cu ocazia împrumutului de 2.000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
grele de sens atunci când instanțele o cer; cotoroanța spre exemplu este cuprinsă de somnul ei de fier și se afundă în adâncul cel vrăjit și necunoscut al lacului 192. Dând o notă pregnantă de și mai intens mister, că luna stăpâna nopții se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
negru se făcuse alb de spume, s-a întors acasă singur și a început a necheza la poarta castelului, să-i dea drumul în grajd. Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu, își închipui că a trântit pe jos pe stăpâna lui și îndată împănă în toate părțile oamenii curții ca să o caute. El însuși apucă spre Verești; dar acolo îl întâmpină un țăran, care îi zise, să n-o mai caute degeaba, pentrucă nemțoaica a trecut cordonul (granița) cu feciorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Hodoroabă. Poetul auzind dela tatăl său narațiunea acestei întâmplări, și venind cu acesta și fratele său, căpitanul Matei Eminescu, la Dumbrăveni, prin 1864, a făcut versul: La castel în poartă calul/ Sta a doua zi în spume,/ Dar frumoasa lui stăpână/ A rămas pierdută-n lume. Plecând din Dumbrăveni la Ipotești, poetul scrise cu cretă acest vers pe poarta castelului; dar tatăl său a pus de l-a șters, să nu se supere Bălușoaia 329... Conchidem, așadar, prin chiar cuvintele poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unui tezaur pe care nu-l respectă fiindcă nu-l înțeleg. Una-i să moștenești patru boi și alta un muzeu! Singura urmașă a lui Toader Hrib a fost o stră-stră-verișoară. Prin sat se vorbește că prima grijă a noii stăpâne a fost să vândă icoanele străvechi (fala muzeului!) și alte piese având ceva căutare. O fi așa, n-o fi așa oricum, e dreptul ei. De aici încolo ar putea intra în discuție doar oarecari criterii morale, nu și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
2013, de Ion N. Oprea. „Am s-o citesc când îmi va fi mai bine”, spunea și insista referindu-se la viața ei. „O viață am lucrat sub ordine, am fost educată și am educat, am știut să fiu econoamă, stăpână pe mine. La copii sau nepoți nu aș fi putut sta, ar fi fost greu”. Și a evitat să ne spună relatându-ne povestea Elenei, colega pe care a avut-o aici, la Cămin, cu patul alăturea, si nu întâmplările
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
districtele ce se-nșirau la câteva zeci de kilometri unul de altul. Pleca dimineața și se-ntorcea după-amiaza, câteodată, dar de cele mai multe ori, abia seara. Încet, încet s-a familiarizat și a intrat în toate ungherele noii lui familii adoptive. Stăpâna de drept și de fapt a casei era cea căreia i se zicea și de vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Andrei, reșou’! se rățoiește Leontina. Ai văzut cât a plătit coerentu’ Victor luna trecută. — Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău... — Reșou’, reșou’, bolborosește stăpâna noastră cu furie Îndurerată. — Luna trecută a plătit fiindcă am sudat mult, dadă Leontino. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Întinde-mi brațele Tale, Doamne! Și du-te și uită-te la contoar, dadă Leontino, să vezi că nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă simți o durere cumplită în piept.. că-i tăie răsuflarea și că se îneacă. Cloptul bătea rar, într-o dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire fixă, înfricoșătoare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
familie: de "îngrijirea" tipic feminină am beneficiat puțin, nu am fost un privilegiat din acest punct de vedere; o singură excepție a fost soacra mea, femeie de origine de la țară, foarte muncitoare, obișnuită cu rolul de casnică, dar și de stăpână a casei, care a manifestat mereu neîncredere la propunerea mea de a mă ocupa măcar în parte (voiam astfel să-mi "salvez conștiința") de treburile domestice. Desigur, curățenia în casă a trebuit să o fac uneori eu pentru mama mea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nume slavizate În decursul șederii În Polonia - Asachievici În loc de Asachi, Scalețchi În loc de Scala, Talmașevschi În loc de Tălmaciu, etc. Ținutul Hotinului și mai cu seamă partea nordică a avut pe parcursul istoriei situație dramatică sub apăsătoarea orânduire a neamurilor străine devenite stăpâne prin război și silnicie. Totuși , niciodată procesul de deznaționalizare nu a fost atât de amplu ca În timpurile ocupației sovietice. Românitatea ținutului poate fi apreciată și prin similitudinea toponimelor românești din două regiuni naționale aflate la mare distanță. Vicisitudinile care
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
la Londra este mai mult decât o chestiune de navigație pe cel mai mare curs de apă din Europa, și chiar mai mult decât o chestiune atingând interesele comerțului general: este soarta a aproape insulei Balcanilor și viitorul Orientului. Austria, stăpână a Dunării și a gurilor ei, făcând legea de la Ratisbona* până la Marea Neagră, pe cele două maluri ale acestui fluviu gigantic care aproape că leagă Marea Nordului cu Marea Mediterană, este Austria irevocabil instalată la porțile Constantinopolului și strângând într-un cerc de
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
la rândul ei, și cu mult mai multă rațiune ca vecina sa, independența fluvială a brațului Sfântul Gheorghe. În acest caz, autoritatea Comisiei Europene va fi restrânsă la singura gură actualmente navigabilă a Dunării; dar, în timp ce România ar deveni astfel stăpână absolută și fără partaj pe brațul Sfântul Gheorghe, Rusia nu ar putea, în calitatea ei de co-riverană cu România pe brațul Chilia, să dispună, fără consimțământul acesteia, de navigația pe partea acestui braț care se găsește în amonte de punctul
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
sa era straniu mișcată În tot timpul acestei strălucite improvizări. Liszt se sculă În mijlocul aplauzelor frenetice ale adunării. Barbu Lăutarul se duse drept la dânsul și dândui la rândul său un pahar de șampanie, Îi zise românește: «La rândul meu stăpâne, te rog să bei!» Paharele se ciocniră din nou. - Barbule, lăutarule, Îi zise Liszt, ce zici de această melodie? - E așa de frumoasă, stăpâne, - suspină bătrânul lăutar - că, dacă-mi dai voie, am să Încerc să ți-o cânt și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște, se ghicesc în rețeaua conotativă a unor astfel de detalii. În alternanță cu ele, textul introduce imaginea gospodăriei de oieri a Lipanilor și a unei ordini familiale (mama autoritară a Minodorei, stăpâna casei și a „slugii” Mitrea, scrisorile de la Gheorghiță și baciul Alexa etc.), pe un fundal al rânduielii vieții satului de munte și al „informațiilor” privind starea familiei, copiii etc., gândite - parcă recapitulativ - de Vitoria, mod sadovenian de a-i oferi
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
are mai multă diplomație decât s-ar putea crede, dovadă și faptul că transmite informația tatonând reacția lui Cațavencu și-i dozează sarcinile pe care trebuie să și le asume acesta În cadrul manifestației publice. Atitudinea ei nu e a unei stăpâne ce gustă din plin triumful asupra bărbatului care-și recunoaște umilit Înfrângerea, ci a unei femei care și-a regăsit liniștea. Aceasta - liniștea - reprezintă etalonul ei existențial. Mița Își disprețuiește concubinul / amantul oficial (el e Mangafaua, adică e „om mărginit
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Țațo, că era trăsnit...”. Veta cunoaște, fără Îndoială, semnificația simbolică a reflexelor și ceea ce vrea, curmând obositoarea relatare a Ziței, e să capete confirmarea propriilor presupuneri. Veta coase galoanele la mundirul lui Chiriac, haina acestuia compensând Îndepărtarea lui. Veta e stăpâna casei și Îngrijește de tejghetar (poate și pentru că e singura femeie În casă), iar Îndeletnicirea, practică, o ajută să se rupă de realitate; „este obosită și distrată, vorbește rar și Încet” În momentul intrării ei În scenă, părând epuizată psihic
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cu tarhon; pârjoale de nisetru; patricieni la grătar; un purcel la frigare; cataif, tortă; brânzeturi, fructe diverse; vin alb, negru, șampanie etc. Am mâncat din toate; trebuia! Ca mai În vârstă În litere, științe și arte, eu stam la dreapta stăpânei casei. După ce foarte greu m-am ridicat de la masă, pe la zece fără un sfert, am trecut În salon, unde ne așteptau Țigări, Țigarete, cafele, des bonbons et des liqueurs - adică pe românește bomboane și lichioruri...” (Țal!...). Și, așa cum Îl avertizează
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]