256,150 matches
-
ai procesului evolutiv în plan stilistic, termenul median - criză - reprezentând atât indiciul unei disfuncții, cât și imperativul unei schimbări de paradigmă. Termenii marginali ai trinomului - cristalizare și dispersie - îi putem asocia cu imaginea estetică și ideologică deopotrivă a celor două stări stilistice paradigmatice în esență lor care sunt clasicismul și romantismul că "blazoane" istorice ale proceselor de cristalizare și dispersie<footnote Ideea relaționării modern/postmodern după logică binomului clasic/romantic se regăsește în articolul "Postmodernism" (The New Grove Dictiionary of Music
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
celuilalt (postmodernist). Iar situația cu periodizarea se prezintă drept una de o extremă complexitate, deoarece (a) vorbim despre dispersia ultimei avangarde și, împreună cu ea, a întregului modernism muzical și (b) postmodernismul muzical se naște din această dispersie, însă, surprinzător, adoptând starea dispersata drept condiție sine qua non, fără a sugera posibilitatea vreunei "cristalizări", "sedimentari", "clasicizări" sau, în orice caz, "clarificări" a stării de fapt. Ineditul situației pune în imposibilitate funcționarea binomului clasicism-romantism, de aici decurgând o gamă largă de interpretări alternative
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și, împreună cu ea, a întregului modernism muzical și (b) postmodernismul muzical se naște din această dispersie, însă, surprinzător, adoptând starea dispersata drept condiție sine qua non, fără a sugera posibilitatea vreunei "cristalizări", "sedimentari", "clasicizări" sau, în orice caz, "clarificări" a stării de fapt. Ineditul situației pune în imposibilitate funcționarea binomului clasicism-romantism, de aici decurgând o gamă largă de interpretări alternative care nu întârzie să apară. Ideea acestei succesiuni stilistice, mai mult sau mai putin coerentă, văzută prin "vitraliul" binomului dialectic clasic-romantic
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
and Musicians<footnote Jann Pasler, Postmodernism, în: The New Grove Dictiionary of Music and Musicians, 2nd edition, London: Macmillan, 2000, pp. 213-216; deasemenea, la adresa: www.grovemusic.com footnote>, muzicoloaga americană Jann Pasler (Universitatea din Sân Diego) formulează imaginea mai multor stări modale ale postmodernității pornind din anii '60 și până la nivelul anilor '80, atunci când sfârșitul modernismului avangardist a devenit vizibil: 1. Un prim postmodernism, de reacție, constă în respingerea nevoii constante de transformare și originalitate (criteriu modernist), dificultatea crescândă și abordarea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
music”) 4. Postmodernitatea naivă: aceasta nu reacționează la dezvoltarea modernității sau a avangardei, deoarece nu poate sau nu vrea să le recunoască. Drept exemple servesc neo-tradiționalismul și, într-o oarecare, măsura minimalismul. 5. Postmodernitatea decăzuta: aceasta ar putea reprezenta expresia stării amorfe, a proximității față de starea de “rebut”, de amatorism și șarlatanie. 6. Postmodernitatea epigonica: aceasta ar putea reprezenta o nouă fațetă a practicii musicale - care nu ar fi esențialmente polistilistică sau ironică, dar realizată pe materialul musical al unei generații
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
nu reacționează la dezvoltarea modernității sau a avangardei, deoarece nu poate sau nu vrea să le recunoască. Drept exemple servesc neo-tradiționalismul și, într-o oarecare, măsura minimalismul. 5. Postmodernitatea decăzuta: aceasta ar putea reprezenta expresia stării amorfe, a proximității față de starea de “rebut”, de amatorism și șarlatanie. 6. Postmodernitatea epigonica: aceasta ar putea reprezenta o nouă fațetă a practicii musicale - care nu ar fi esențialmente polistilistică sau ironică, dar realizată pe materialul musical al unei generații anterioare, în special pe muzica
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
metonimice" și progresiste a muzicii contemporane. Ideea conform căreia nu toată muzică practicată în postmodernitate se prezintă drept una postmodernă se impune sub forma unei probleme deschise, departe de a fi soluționată în termenii unei inerții de reprezentare lineara a stării de lucruri. Rămâne, însă, deschisă și extrem de acută problemă dezamorsării ambiguității și confuziei atât în planul periodizărilor, cât și în planul unei viziuni organizate pe criterii definite cu claritate, imagine în care fiecare fenomen și-ar ocupă locul care i
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și capacitatea de a o face. Fragmentul reprezintă unitatea primară, indivizibila a conștiinței postmoderne. Fragmentul devine, el însuși, un întreg în sine, definiția întregului în termeni moderniști nemaifiind nici practică și nici practicabila în nouă ordine a lumii, în noile stări de conștiință colectivă, precum și în noua stare a gândirii muzicale. Situația se prezintă drept una comică, dar și absurdă în egală măsură, deoarece ne-o putem imagina desfășurându-se la o creșa, pe Habermas, educatorul, stând în fața unei grămezi de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
reprezintă unitatea primară, indivizibila a conștiinței postmoderne. Fragmentul devine, el însuși, un întreg în sine, definiția întregului în termeni moderniști nemaifiind nici practică și nici practicabila în nouă ordine a lumii, în noile stări de conștiință colectivă, precum și în noua stare a gândirii muzicale. Situația se prezintă drept una comică, dar și absurdă în egală măsură, deoarece ne-o putem imagina desfășurându-se la o creșa, pe Habermas, educatorul, stând în fața unei grămezi de cioburi ale unei "amfore" iluministe, sparte în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
performanță maximă a unor preșcolari (în termenii modernității) se rezumă la a produce ansambluri mozaicate de fragmente disparate și totalmente dezarticulate, un colaj (de la: a lipi) care ar oglindi mai degrabă apetenta ludica, precum și improvizatorica a unor ignoranți pentru care starea fragmentată, dar și fragmentul în sine, reprezintă realitatea primară, deci una normală, iar istoria obiectelor întregi este pentru ei doar o foarte tristă și anacronica poveste despre conștiința nefericită și rătăcirea inexplicabil de înflăcărata a predecesorilor (moderniști-avangardiști). Ne putem întreba
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în limba franceză: Rétromania: Comment la culture pop recycle son passé pour s'inventer un futur, Le moț et le reste, 2012. footnote>. Reciclare reprezintă o cheie de lectură aproape universală a postmodernității, deoarece nu mai este nevoie să explicăm starea "răcita" a fragmentelor moderniste, este evident că ele sunt "resuscitate", insă prin reinventarea lor sub aparentă de simulacre<footnote Că o replică la conceptul de simulacre în proza savanta a lui Baudrillard, putem considera realitatea virtuală în proza cyberpunk a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lectură s-ar referi la ideea că recurgând la pastișa și reciclând, practic, totalitatea istoriei stilistice a muzicii, artiștii postmoderni nu o fac sub presiunea unui sentiment de nostalgie<footnote Această calitate non-nostalgică reprezintă și ea, ca și multe alte stări ale conștiinței și sensibilității postmoerne, un efect tardiv al unei cauze anterioare, mai precis, un "recul" față de o autentică tradiție, o a treia, a nostalgiei în muzică europeană. Anume prin practicarea intensă a acestei atitudini au fost elaborate mijloacele și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Chatham, 'post-minimalism' is anything and everything that happened after minimalism, the last modernism, burnt itself reductively ouț, taking the very idea of an identifiable, marketable style (and the musical mainstream) with it."), în: Robert Fink, Idem. footnote> și (b) problemă stării post-stilistice că o caracteristică definitorie a gândirii muzicale în postmodernitate. (3) Un al treilea coeficient al ambiguității și confuziei îl reprezintă modul în care postmodernitatea se relevă deja printre constituentele stilistice ale celei de a treia avangarde. Drept exemplu relevant
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ci s-a relevat treptat și susținut că o neîncredere în plauzibilitatea soluțiilor pe care acesta le oferea. Astfel, termenul fragmentarism nu pare să aparțină unei definiții proprii postmodernismului, ci mai degrabă se impune drept o imagine în negativ a stării totalizate pe care lucrurile o dețineau în modernitate. Mai mult, acest termen se prezintă ca făcând parte mai degrabă dintr-un dicționar avangardist și semnifică imperfecțiunea, precum și insuficientă câmpului de fenomene postmoderne văzut din optică modernista a controlului și hiperdeterminării
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui John Adams - fuziunea între procesualitatea post-minimalistă, tipologia de simfonie postromantica și pastișa operistică postmodernă. Adams definește această orientare prin titulatura "On the Dominant Divide"<footnote Robert Fink, pag. 544. footnote>. Emanciparea în interiorul câmpului postmodern a tendințelor de "resuscitare" a stării (neo)-avangardiste prin orientările New Simplicity (Die neue Einfachheit, Hans-Jürgen Bose, Wolfgang Rihm, Manfred Trojahn ș.a.), ca replică apărând orientarea New Complexity (Michael Finissy, Brian Ferneyhough ș.a.), în calitatea lor de emulație postmodernă a relației antinomice între principiile complexității (principiul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Rhys Chatham, Robert Fink), aceasta fiind văzută că succesiune de concepții stilistice organizate în imaginea unei progresii liniare. Iminentă unor posibilități alternative de definire a fenomenului muzical precum parametrismul sau/și stilematismul (termenii ne aparțin - O.G.) că oglindire a stării fragmentate a câmpului activităților muzicale savante. Criteriul accesibilității că "arbitru" în lupta pentru succesul comercial. Progresul tehnologic tot mai avansat în materie de hardware și software (echipament electronic de mixaj și generare timbrala, compoziția "computerizată", expansiunea genurilor muzicii electronice - albume
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Ideea lui Klaus-Steffen Mahnkopf, deja citat în text cu cele două liste ale principiilor și tipologiilor muzicale postmoderne, despre modernitatea secundă vine să completeze, să salveze sensurile tipologice, încadrabile într-o succesiune temporală coerentă, si sa confere o identitate legitimă stărilor de lucruri moștenite din consistentă câmpului "fragmentat" și "împrăștiat" al postmodernității "cleptomane" și "obosite"<footnote Amândouă expresiile apațin muzicoloagei franceze Brigitte François-Sappey și se prezintă într-o formă mai lungă: 1. prima expresie - "kleptomanie d'objets trouvés" este folosită cu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o soluție la problemele nerezolvate ale postmodernității, în special problemele esteticii postmoderne (neangajarea conceptuală prin reducerea atitudinii artistice la procedurile de recuperare și reciclare prin intermediul unui filtru ironic). Iar soluțiile la aceasta "incapacitate" postmodernă este căutată prin revenirea la o stare caracteristică într-o perioada anterioară, pre-postmodernă, ale cărei concepte pot servi la deschiderea unor "uși" spre viitor. Spre exemplu, orientarea "New Complexity" s-ar putea prezenta ca făcând parte din Modernitatea secundă prin însăși faptul de a încerca și a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sine (principiu negat în postmodernitate), prin (2) atitudinea serioasă față de ideea lucrării muzicale (principiu negat în ultima avangardă), dar și prin (3) autenticitatea materialului muzical implicat în ecuația lucrării muzicale (negata, la rândul ei, în postmodernitate). Această revenire la o stare pre-postmodernă nu trebuie, însă, receptata ad literam, ci ca idee referitoare mai degrabă la organicitatea procesului generativ în planul activității muzicale în toate cele trei aspecte ale lui - proces, material, operă. "Modernitatea secundă se străduiește să creeze lucrări multi-perspectivale, i.e.
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
decât cei 317 câștigați de proiectul Cotidianului... Unele nume dintre cele citate îmi displac și mie. Dar aceasta este o opinie strict personală, avansată și asumată ca atare. Nimeni nu-mi dă dreptul să echivalez lista mea de opțiuni cu "starea de drept" a valorilor și nonvalorilor dintr-un anumit domeniu. Ideea în sine de a croi și manipula asemenea liste respiră un aer comunist și amintește izbitor de epoca anilor '50, când nume ale culturii "vechi", "reacționare" erau terfelite prin
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
voit, o ideogramă cristică, accentuată, în spectacol, de prezența, printre ceilalți ,apostoli" bolșevici, a celui poreclit aici ,fiul pescarului" (și care, în carte, este Sașa Dvanov). Scena finală e profund platonoviană, fără a exista ca atare în roman. Într-o stare de mare har, Dodin materializează spectacular sugestiile unei fraze emblematice a cărții: închiși în raiul lor sterp, noii cevengurani privesc apa, gîndindu-se ,la fericirea de dincolo de marginea pămîntului, unde se duc rîurile", fără să-i ia însă și pe ei
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
avem la ora de față. Intelectual rasat, n-a șovăit a-i îndemna la revoltă anticomunistă pe muncitorii brașoveni, faptă pentru care s-a văzut schingiuit de băieții cu ochi albaștri, și, în confruntarea cu atît de confuza și dezamăgitoarea stare de lucruri postdecembristă, a rămas pe poziția unei intransigențe și a unei demnități ireproșabile. Ceva ascetic și sacrifical există în ființa d-sale, dar fără fanatism, căci fibra-i intimă adăpostește vocația poeziei. E drept, slujirea istoriei în mers nu
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
Sorin Lavric Dacă destinul unei comunități se măsoară după starea bisericii și după înfățișarea cimitirului ei, atunci după cît de părăginită e prima și după cît de căzut în ruină este al doilea îți poți da seama de scăpătarea unui neam. În schimb, dacă lucrurile se petrec invers, comunitatea progresînd
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
nici măcar nu este o regulă, ci mai curînd o trăsătură ce pare a fi comună minorităților etnice din Europa. Să fiu mai clar: relația dintre stadiul în care se află evoluția unei comunități - indiferent dacă ea decade sau sporește - și starea în care se află bisericile și cimitirele aceleiași comunități nu ne poate spune prea mult despre decăderea sau propășirea ei. Lucrul pare paradoxal, întrucît religia este un indubitabil factor de coeziune înlăuntrul unei seminții. Iar lucrul acesta e de două
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
din comună a izbucnit un scandal. Polițiștii s-au deplasat la fața locului, găsind-o pe Snejana F. , de 39 de ani, cu multiple urme de violență în regiunea feței, acuzând dureri și în zona abdominală. Femeia era într-o stare de plâns. Ea a fost transportată la Spitalul Județean. Cercetările au arătat că cel care a lovit-o este chiar soțul ei, Vasile F. , de 46 de ani. El poate fi tras la răspundere pentru această faptă l Doi puștani
Agenda2003-32-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281348_a_282677]