4,293 matches
-
societății postcomuniste românești, comunismul mai are încă de pierdut bătălia cu memoriile private ale indivizilor care, deziluzionați de promisiunile democratice, nutresc sentimente nostalgice. Folosind o distincție terminologică introdusă de J. Bodnar (1992), comunismul a pierdut lupta cu memoria oficială sponsorizată statal și hegemonică în spațiul public (inclusiv în școli și literatura didactică), continuând să reziste în memoria vernaculară (i.e., reprezentările sociale ale trecutului vehiculate în spațiul non-public al familiei și în contextul vieții cotidiene a indivizilor). Rezistența nostalgică, chiar dacă pasivă, a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unei rezistențe populare pasive, exprimată de o largă nostalgie colectivă față de același trecut comunist criminalizat de puterea politică democrată. În termenii lui C.S. Maier (1988), se poate conchide că în România contemporană avem de-a face cu un "trecut controlat statal", pe fondul unor "amintiri nestăpânite". Sentința lui K. Marx și F. Engels (1958) [1848] din deschiderea Manifestului Partidului Comunist, care anunța că "o stafie umblă prin Europa - stafia comunismului", se dovedește a fi profetică în contextul societal românesc actual, la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
normalizare" (odată cu îndepărtarea progresivă de trecut), societatea românească se află deocamdată la secvența secundă, anume, la faza de stăpânire a trecutului și de condamnare a acestuia. Nostalgia populară față de comunism, alimentată de dificultățile socioeconomice ale prezentului, complică procesul de gestionare statală a trecutului, punând sub semnul întrebării legitimitatea criminalizării și a condamnării simbolice a perioadei comuniste. Fără a cădea în cursa întinsă de tentația profețiilor istorice, o evoluție plauzibilă a modului de gestionare a trecutului comunist s-ar putea înscris pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
raportul dintre ceea ce am numit "avangarda reflecției istoriografice" și "ariergarda consensului societal". Prima este inovativă și heterodoxă, locul în care se experimentează concepții alternative asupra trecutului. A doua este consensuală și ortodoxă, reprezentată de literatura didactică aprobată oficial de autoritățile statale, încorporând elementele care fie consolidează ordinea socio-politică existentă, fie catalizează schimbarea în direcția programată de autorități. Una dintre asumpțiile de fundal ale analizei a constat în ideea că școala este instituția socială centrală prin intermediul căreia formula identitară și a memoriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al statului ca principal agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de autoritățile oficiale. Introduși, prin intermediul manualelor școlare de istorie, în tradiția mnemonică a comunității, biografia individuală este întrepătrunsă de biografia colectivă a națiunii. Prin acest proces de alchimie identitară, copiii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legea actualizării politice a memoriei colective, trecutul este, la rându-i, subiectul refasonării după noua matriță identitară promovată de agenda politică. Introducerea principiului manualelor alternative a schimbat regulile jocului, complicând și îngreunând în același timp efectul pârghiilor prin care autoritățile statale definesc realitatea trecutului național. Setându-și ca obiectiv suprem integrarea în structurile euroatlantice, elita politică românească a instrumentalizat, din nou, literatura didactică în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și ideologia fundațională care îl legitimează
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a democrației în America, făcută de Tocqueville. Totuși, nu aceasta este cauza pentru care istoria va pierde rolul său de sursă fundamentală de materiale pe baza cărora să se formuleze generalizări și teorii. Teoria elitelor Odată ce s-au consolidat formațiunile statale, cercetătorii continentali își vor îndrepta atenția către modalitățile de formare, de schimbare, de înlocuire a claselor conducătoare. Se va iniția, astfel, o direc-ție de analiză, cu rezultate semnificative mai ales în context italian (Bobbio 1969), axată pe clasa politică, ce
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
unor politici publice importante, ea permite, totuși, îndreptarea atenției către natura specifică a grupurilor și către modalitățile de participare internă [Schmitter 1976; 1983; 1984]. Problema care se ridică, în mod special, este dacă schimbul consens/politici între sindicat și organismele statale a devenit mai ușor, mai rezistent în timp și mai eficient și în ce măsură acest schimb depinde de tipul sindicatului; un sindicat monolitic, ierarhizat, centralizat sau unul pluralist cu structură și procese interne democratice, este mai bine adaptat pentru a suporta
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
definit; nu trebuie să răspundă în fața "bazei"; sînt structurate în interiorul lor într-o manieră ierarhică: sînt chiar non-responsabile. Conducătorii lor sînt cooptați dintre cei care au demonstrat loialitate și sprijină liderul și principiile regimului autoritar. Instituțiile militare, biserica catolică, birocrația statală, puținele mari asociații de interese acceptate de cei care dețin puterea politică autoritară și cărora le sînt recunoscute unele sfere de activitate și de influență, sînt și ele tipic autoritare în felul lor de a funcționa. Puterea coboară de sus
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
la revoluția agrară, la starea țărănimii și la statisticile din anuare. Erau statistici din istorie cu situația țăranului român. Îi făceam mai atenți. Sau când predam despre statul în socialism, despre dispariția statului în comunism și despre modelele de organizare statală în țări cu regimuri liberale erau foarte atenți, căci le vorbeam mai mult de doctrină și făceam comparații. S. B.: Erau studenți la discipline tehnice, la profiluri tehnice. Manifestau interes pentru asta? Nu spuneau că nu îi interesează politica? D.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a fost dinastia Xia. Aceasta ar fi domnit între anii 2070 și 1600 î.e.n., timp în care s-au succedat 17 regi. Dinastia Shang, din seminția Qiang, a domnit în perioada 1600-1046 î.e.n. În timpul acesta, s-a format prima organizare statală politică și cultural definită, în care regele deținea funcțiile militare, politice, administrative, economice și religioase supreme și își exercita puterea prin intermediul nobilimii de clan; epoca acestei dinastii a fost de mare importanță în istoria Chinei, marcând o perioadă de înflorire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
desăvârșit opera de unificare a Chinei, începută de dinastia Qing, realizând consolidarea și extinderea ariei și culturii și civilizației Huaxia, domnind asupra Chinei 400 de ani; a ridicat-o la un nivel de organizare ce va deveni etalon pentru activitatea statală a dinastiilor care au urmat; locuitorii majoritari ai Chinei se numesc și în zilele actuale Hanren oamenii dinastiei Han. Trăgându-se învățăminte din prăbușirea dinastiei anterioare, au fost reduse impozitele și corvezile impuse țăranilor, încurajată desțelenirea pământurilor, stimulată activitatea economică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
În istoria Chinei au urmat 400 de ani de lupte interne, timp în care s-au succedat state și stătulețe, în componența cărora intrau neamuri și populații nomade din China de nord și case nobiliare chineze în sudul ei; organizarea statală a fostei dinastii, cultura și limba chineză Han au fost asimilate de dinastiile create de popoarele nomade, care au transmis o nouă vigoare civilizației chineze. Cele patru secole (220-618) au constituit o importantă etapă a marelui proces de fuzionare națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
independente, ferite de războaie și reușind să păstreze și să dezvolte cuceririle materiale și culturale ale dinastiei Tang. În cei 53 de ani, neamurile nomade au început să pătrundă în Câmpia Centrală, leagănul civilizației Huaxia, și să creeze acolo entități statale, marcând accentuarea procesului de afirmare și sinizare a populațiilor ne-han în nordul, nord-estul și nord-vestul Chinei, consumându-se într-o încleștare din care civilizația Huaxia avea să fie învingătoare. În acea perioadă (932-953), a fost tipărită prima oară corpusul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
valoarea vieților soldaților sovietici căzuți pentru eliberarea României de sub fascism. Este de datoria conducerilor celor două state să își pună întrebarea încotro evoluează relațiile româno-ruse. Trebuie reamintit și recunoscut că de secole Rusia a constituit pentru România și formele ei statale anterioare o piatră de încercare a politicii externe și a rezistenței "între imperii". Federația Rusă s-a transformat semnificativ în secolul XXI, în funcție, în principal, de răsturnarea de situație din anii 1989-1991 (decembrie), potrivit aprecierilor unor "kremlinologi". Trebuie apreciate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din piemontul andin și o vastă câmpie aluvială, acoperită de o junglă inaccesibilă 110. Scurtă istorie În perioada mileniul I î.e.n.-mileniul I e.n., pe teritoriul Peru au luat naștere strălucite civilizații amerindiene (Nazca, Tiahuanaco), apoi în secolele XI-XII formațiunile statale Chimu, Cuismancu, Chincha. Î secolul al XV-lea, Peru devine centrul Imperiului Incaș, leagăn, alături de cel aztec, al celei mai strălucite civilizații precolumbiene. Cucerit în anii 1532-1533 de spanioli, conduși de Francisco Pizarro, care întemeiază în 1533 orașul Lima, teritoriul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aceeași formulă lingvistică referindu-se la palestinieni, zicând: "Am recunoscut dreptul palestinienilor la o patrie și am spus ceea ce este logic, și nimeni nu a spus așa ceva înaintea noastră că în această patrie li se va permite formarea de structuri statale precum vor hotărî ei înșiși. În acest scop, ei au nevoie de pământurile desemnate de istorie și de realitatea actuală. Numai că noi nu suntem în stare să ne lăsăm târâți orbește de către palestinieni și să-i însoțim unde și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
română avea un rol de primă mărime în lupta pentru menținerea și dezvoltarea ființei neamului românesc. Pentru o prezentare cât mai cuprinzătoare, Vasile Ilucă își plasează scrierea pe mai multe coordonate: raporturile intime, dinlăuntrul vieții bisericești; raporturile bisericii cu puterea statală, în principal cu domnii și cu înalții dregători; raporturile bisericii cu norodul în sânul căruia își ducea existența. Pentru a duce la bun sfârșit lucrarea, care este deopotrivă una de istoric și de scriitor, autorul recurge la o atitutdine critică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cuvântul cu ocazia festivităților de inaugurare a noii Episcopii ortodoxe a Bucovinei s-au mai numărat boierul Vasile Balș și vicarul Mitropoliei Moldovei, Meletie, care, în discursurile lor au subliniat importanța momentului creării noii instituții ecleziastice prin strădania noilor autorități statale austriece, a consistoriului ca instituție, a cedării de către mitropolitul din Iași a jurisdicției asupra întregului cler din Bucovina către episcopul Dosoftei etc50. Pentru a înlătura suspiciunile și a da o asigurare credincioșilor ortodocși că prin aceste măsuri nu se intenționează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
toată stăpânire de la Dumnezeu iaste rânduită"143. În spiritul acelorași idei, se cerea locuitorilor Bucovinei să-și îndeplinească obligațiile față de autoritatea politică și față de stăpânii de pământ, astfel încât "fieștecare să dea cele ce sunt datori după poruncă". Răzvrătirea împotriva organismului statal instituit era asemuită răscoalei unui organ împotriva altuia în trupul omenesc în care formează un tot144. În această perioadă, în care reacția conservatoare antirevoluționară se acutizează, prin deciziile autorităților centrale vieneze și a celor guberniale, s-a încercat să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ca și accentul pus pe supravegherea polițienească, își are explicația în condițiile date de reacțiunea perioadei postiosefiniste, când Imperiul habsburgic se vedea amenințat atât din exterior, cât și din interior, de ideile revoluționare, ce își propuneau să submineze bazele edificiului statal existent. După sângeroasa reprimare a mișcării iacobine din interior 196, în timpul războaielor purtate împotriva Franței revoluționare și napoleoniene, vigilența autorităților imperiale se înăsprește, fiind luate măsuri severe de supraveghere riguroasă a tuturor cetățenilor care puteau fi bănuiți că desfășurau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rămână aici. Urmarea acestui memoriu va aduce lumina cuvenită asupra acestor chestiuni și va scoate la iveală alte și alte succese. El este însă acum mai mult decât mâhnit. E în tabloul omenirii probabil fără seamăn, iar în protocoalele funcționarilor statali o imagine mereu zdrobitoare pentru aceștia. C. Maiestatea Voastră, între anii 1780 și 1781 el a venit ca deputat al ținutului Bucovinei, luat în stăpânire de către Preaînalt Răposata Maiestate Imperială în anul 1774. Avea atunci vârsta de 20 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
până acolo unde se regăsesc elemente comune: limbă, port, obiceiuri,... spiritualitate, deci și o aparteneță biologică - dependentă și de mediu - adică la popor. Că unele țări sunt Încă multinaționale, nu că au niște minorități, ci popoare unic constituite În teritoriul statal, e altă treabă. Noi, dimpotrivă, suntem un popor care și a cam restrâns teritoriul, nu și numărul, de la Burebista Încoace; rea ar fi fost extinderea, precum au făcut-o rușii. România va scăpa, chiar dacă a creat, printr’o politică prea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apă, nu poate căuta decât asta, unitatea, pe care s’o transpună din abiotica geografie În suprabiotica sociologie. Și a tot tentat-o, de la Burebista Încoace, deși fără un succes de durată. Firesc. Burebista și Mihai Viteazul au unit entități statale care, așa cum Herodot ne-a pălmuit, manifestau În continuare meteahna noastră, disputa internă, cu corolarul ei, tendința centrifugă. Doar momentul 1918 ne-a fost favorabil: Nici România vremii nu mai era apanajul a două domnii care să se hârâie precum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]