2,683 matches
-
îl considera „paranoic”! Nu-i nevoie de prea multă perspicacitate: intrarea în „cercul înalt” i-a modificat percepția. Acum, în planul receptării, sînt omologi! Pe mine, provincial inadaptabil, lucrurile astea mă surprind, mai exact - mă uluiesc! *„Cronica” aceasta poate părea strîmtă: aceiași oameni, aceleași trasee, aceleași „caramboluri”. Aceste limite mă obligă să fiu „impresionist”, atent la variații, să surprind „metamorfozele” în lumina fiecărei zile. Deși trăim în provincie, viața noastră nu e lineară, monotonă. Cine se plînge de așa ceva crede prea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vie. Nu poate uita că a fost refuzat, cu anumite texte, de „Iașul literar”. Asta l-a obligat să iasă adesea în afara Dulcelui Tîrg. Și ori de cîte ori a reușit și-a creat argumente pentru noi atacuri asupra „cercului strîmt” local. În finalul unui articol scris la moartea lui Marcel Jouhandeau (91 de ani, 120 de cărți), „L’impudeur faite style”, Bertrand Poirot-Delpeche exclamă: „Diable d’homme! Sacré écrivain!” Iată în doar patru cuvinte o lecție de toleranță morală și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frustrarea de a nu avea amănunte. Cînd vor să producă o „diversiune”, nu pierd ocazia de a mi le cere. Rezultatul rămîne însă același. *Problema mea sufletească și intelectuală e alta decît a celorlalți: în timp ce eu mă frămînt în cercul strîmt, dureros, al analizelor repetate, autoînvinuindu-mă de păcate produse adesea doar în minte, ei rîd de lucrurile grave pe care le-au făptuit, total indiferenți la consecințele lor morale, iar o atare manifestare e considerată drept „sănătate”! *În aproape fiecare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fățarnic, în fața mea, a bufnit în rîs pînă a făcut gropițe în obrajii lui bucălați. *A fost adus să țină o expunere organizației de partid a ziarului și revistei I. Constantinescu, directorul sucursalei Bacău a Băncii Naționale. Un bărbat scund, strîmt în umeri, față ușor pleoștită, gură asimetrică. Tema sa: „Noul mecanism economic”. Acesta e din 1978, adică de nouă ani, dar încă nu funcționează cum se spera să funcționeze. „Expunerea” a fost prudentă și, pe alocuri, „tehnică”. Ca de obicei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
colectiv 10 prozatori) i-a venit la lectura lui Hobbes (nu-i rău!), că citatele sînt luate dintr-o antologie făcută de H. Barbusse și tradusă la noi de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, că „textul” a trecut, înainte de apariție, prin vămi strîmte etc. (Apropo de autorul Focului, nu m-am abținut să nu-i amintesc, în chip de memento, replica unui personaj: „Să luăm bine aminte ceea ce gîndim azi!”). În final, mi-a cerut să-i citesc, „cînd pot”, „romanul”. Am fixat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
strălucitul ei debut editorial cu volumul Aduceți verbele (1981), Încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Marta Petreu soma verbele să preia spasmul dureros al existenței Într-un fel În care recunoșteam marca noii generații literare, cultivată și inventivă, redefinind În spațiul strâmt al momentului premisa libertății În captivitate, dar descopeream mai mult decât atât. În ciuda diferențelor de vârstă și formație culturală, mă regăseam În cerebralitatea asumând realul cu ardentă Înfometare și, deopotrivă, rece luciditate. „Noi intrăm În carte cu trufie/ și spunem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Absență pe care continuă s-o asalteze, negarea nefiind decât o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu-ncăpem unul de altul/ ca doi răstigniți cu aceleași piroane pe o singură cruce/ ca doi gemeni Într-un uter prea strâmt” (Cuplul). Totul pare prescris și, În același timp, trăit, retrăit, reasumat cu fervoare. Până și simularea dorinței evocă premisa ancestrală, memoria ei dezolantă. Impulsul devine instantaneu impas: „Se-ntinde mâna Evei. Pe creangă/ nici un măr”. Ruga interioară seamănă cu o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se degajă dintr-un astfel de „răspuns” ne pune, mărturisim, pe gânduri. (Flacăra, nr. 13/26 martie 1981) (Familia, nr. 2/2002) P.S. februarie 2004 Textul de mai sus mă readuce Înapoi, fără să mă mai poată readuce, În universul strâmt, codificat În care cuvintele mai mult ascund decât spun sau nu mai spun chiar nimic. În spatele, dar mai ales În centrul coșmarului stă INSTITUȚIA (furnizoare azi de dosare CNSAS, nu?). Pentru cei care nu au trăit epoca și nu mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și refugii specifice, singulare, nu o dată secrete și exotice. Un mod, adică, de a sfida tiparele de orice fel, de azi, de ieri sau de alaltăieri. Bard College, iulie 1995 (Euphorion nr. 4/1995) Post-scriptum venețiantc "Post‑scriptum venețian" Acea strâmtă, vineție zi de toamnă 1979, fragmentată În două jumătăți paupere, când am văzut prima dată, printre perdele de ploaie, Veneția, a rămas În memorie ca un episod Înnodat În confuzie. Evadatul temporar din colonia penitenciară a României socialiste negocia, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rațional ar fi fost să renunțe la tot, să fugă, până la urmă, să se elibereze de toate și de sine Însuși, să Înceapă totul de la Început, Într-o lume și o viață nouă. Integritatea?... Integritate existase, totuși! Izolarea, contracția În strâmta celulă a camerei conserva, măcar parțial, integritatea. Nu se poate uita asta! Nu, nu se pot uita sacrificiile și riscurile solitudinii. „Frica sa de dislocarea existenței blochează capacitatea de a fi rațional... conceptul unității structurale și a responsabilității independente a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mie îmi erau cu totul străine. Încercarea de a coborî din lumea abstracțiunilor, în lumea realității românești, n-a avut succes. Din aceste realități mizerabile, oamenii evadaseră în lumea ideilor, de unde priveau cu compătimire pe cei care se agitau cu strâmtele probleme de neam și țară. Stând cu ei de vorbă mi-am dat seama și am încercat să-i conving că Filozofia e culmea gândirii omenești, dar ea nu e decât efectul sforțărilor minții umane și e elaborată pentru omenire
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îngrămădit claie peste grămadă printre saci, fiare de plug, resturi de mobilă, roți rupte, și alte vechituri, pe care Tomici, ca orice gospodar prevăzător, le păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție în locuința lor, păsările au zburat în curte cotcodăcind ca de groaza cuțitului. Dar mai disperați eram noi care nu știam dacă alarma găinilor nu va atrage
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și subțire de metal din care se ridica un smoc de fum. Drept spre apus se vedeau munții estompați pe seninul albăstrui al cerului de vară. în fața noastră, drumul pietruit de curând se prăvălea spre satul Daia, cuibărit în valea strâmtă și strâns între două dealuri. La dreapta, spre sud, se întindea Valea Hârtibaciului cu apa ei sărăcăcioasă ș veșnic tulbure, care se strecoară discretă printre sălcii și răchiți, în jur sunt ogoare îmbelșugate și pline de rod. Satul Cornățel se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante. Am avea astfel minimalismul forte, impersonal și minimalismul umanist, cald, care se manifestă independent pe scena
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ajunge la Făgăraș, prilej cu care îl cunoaște pe Ion Chelcea: „L-am văzut atunci și pe Chelcea, lucrând și el cu o ușurință de necrezut, uimitoare mai ales pentru că lucra în lumea țiganilor. Era întotdeauna binedispus, purta un pantalon strâmt pe el, ca niște ițari” (p. 61). La facultate l-a avut ca profesor și pe D. Gusti care „strânsese în mintea lui o întreagă bibliotecă. Îți scotea autorii ca de pe fișe, autorul cutare, lucrarea cutare, tot ce vrei și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
reunește o parte din publicistica teatrală semnată într-un deceniu dominat de o acută criză economică, politică, dar și repertorială. Tonul comentariilor este moderat, civilizat, lipsit de ostentație. Perspectiva, mereu în atenția analistului, salvează spectacolele și textele discutate de situarea strâmtă în timp. Criticul se dovedește foarte sensibil la problema priorității care trebuie acordată partiturii dramatice și la readucerea actorului în prim-planul atenției creatorilor de spectacole. Nopți albe și zile negre (1992) cuprinde amintiri din perioada care a urmat anului
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
contemplarea trecerii timpului, spaima și neliniștea provocate de un progres tehnic ce sufocă natura și viața. Astfel, registrul liric nu este prea vast (căci poeta nu supralicitează printr-o tematică ce simte că nu-i aparține), dar în nici un caz strâmt, extensia fiind dată mai ales de lumina ce invadează întreg spațiul. C. scrie poezie feminină fără însă a cădea în capcanele acestui gen: nu practică un sentimentalism pronunțat, nu folosește un ton minor și nu caută un imagism prețios. SCRIERI
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
certitudini, "literatura română veche", lucrurile se complică și mai mult. Cum la noi ideea de literatură a pătruns târziu, în secolul al XIX-lea, cercetătorul este nevoit să valorifice din punct de vedere literar texte care doar "literatură", în sensul strâmt pe care îl dăm noi astăzi noțiunii, nu se voiau, cum ar fi cronici, didahii, opere parenetice, cărți de teologie, de morală etc. În cultura română, Dimitrie Cantemir este primul scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, adică un autor cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cultura română a timpului. Or, acesta este nivelul culturii române de la nivelul anului 1705: al ignoranței în orice domeniu spiritual care nu are atingere cu problemele religioase, istoriografice, pragmatice. Cantemir nu se înscria, prin urmare, într-un astfel de areal strâmt, el respira într-un alt cadru, mult mai larg, cel al culturii europene, occidentale și deopotrivă orientale. Mentalitatea sa nu era nicidecum una locală, ci una europeană. Iar Istoria ieroglifică nu este un simptom al unei maturități culturale, ci o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a ne apăra capul, care este Cristos, ca să nu fie ucisă, ca să spun așa, credința creștină în noi, dacă ne vom lepăda de Domnul, ca să ne cruțăm trupul! Sau acel cuvânt prin care se spune că, strângându-se în cotloanele strâmte ale vizuinii sale, își lasă haina veche și ia puteri noi, cât de mult aduce cu îndemnul de a imita și noi iscusința șarpelui: să ne dezbrăcăm de "omul vechi", după cum spune Apostolul, ca să ne îmbrăcăm cu "cel nou" (Eph
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu îndemnul de a imita și noi iscusința șarpelui: să ne dezbrăcăm de "omul vechi", după cum spune Apostolul, ca să ne îmbrăcăm cu "cel nou" (Eph 4.22, 24; Col. 3.9, 10) și anume să ne dezbrăcăm trecând prin loc strâmt, după cuvântul Domnului: "intrați pe ușa cea îngustă!" (Mt 7.13). După cum, deci, cunoașterea firii șarpelui limpezește multe din comparațiile pe care le-a dat Scriptura despre această viețuitoare, tot așa, necunoașterea multor ființe pe care le menționează de asemenea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îl țin cel mai adesea în loc pe acela care vrea să înțeleagă"46. Interesant este de observat că Augustin își extrage informațiile din Fiziolog, conform căruia prima natură a șarpelui este aceea de a-și lepăda pielea intrând în locuri strâmte; firește, "dovada" o constituie aceeași trimitere la pasajul din Evanghelia după Matei. A patra natură a șarpelui ar fi tocmai aceea de a-și ascunde capul atunci când este atacat, iar interpretarea este și de aceast dată identică: Hristos este capul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
conduită impuse prin legea sfântă. În fine, ar fi însemnat că acțiunile lor sunt efectul unei intenții divine. Comportamentul pe care Fiziologul și, în genere, bestiarul moralizator creștin îl atribuie animalelor are această trăsătură fundamentală: ele sunt extrase din logica strâmtă și sterilă a manifestărilor lor reale și amplasate într-un rol cu potențial simbolic, alegorizant. În această nouă realitate, care o sufocă pe cealaltă, animalele devin simptome ale planului divin; ele transmit mesaje, trasează direcții; reprezintă materializări, încarnări ale unor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deasăumbra pomilor aciuându-să și la un loc neclătit aședzindu-să, noaptea numai la locurile pășunii ducându-să și câteodală și la prundiș din munte în ses coborându-să, până în dzuă iarăși la locul aciuării sale să afla. Într-acesta chip, Inorogul câtăva vreme strâmtă și pustnică viață ducând, și nu în silțele, ce așéși nici în viderile sau audzirile gonașilor cădzind, coteii de cehnit, ogarii de scâncit, dulăii de brehăit și Șoimul de piuit amurțisă și, din toate puterile obosindu-să, a vânătorii toată nedéjdea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
C. I.: Ce însemna izolare cu regim sever? S. Ț.: Asta însemna o bilă de 25 de kg de metal cu două lanțuri în lateral, cu cătușe care se puneau la picioare, și am fost băgat într-o cameră îngustă, strâmtă. În camera asta se turna zilnic un ciubăr de apă, aproximativ 100 de litri. Zilnic sau o dată la două zile. De ce? Se făcea un noroi că ajungea aproape de genunchi plimbându-te pe acolo. Umblai exact cum umblă un porc în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]